Cu toată discuția despre piratarea unei nave americane în largul coastei Somaliei, este posibil să trecem cu vederea o discuție mult mai importantă referitoare la Cornul Africii. Potrivit ediției de sâmbătă, 11 aprilie, a Washington Post, administrația Obama discută dacă ar trebui întreprinse acțiuni militare împotriva grupului islamist de dreapta somalez cunoscut sub numele de Al-Shabab.
Al-Shabab a început ca aripa militară a Uniunii Curților Islamice (UIC), mișcarea care a stabilizat și a condus o mare parte din Somalia în 2006 (și părți ale Somaliei înainte de aceasta). La sfârșitul anului 2006, Etiopia a organizat o invazie inspirată de SUA în Somalia. Etiopienii au depășit rapid pozițiile UIC și i-au alungat de la putere, moment în care a fost instalat Guvernul național de tranziție fără rădăcini. UIC, totuși, a început o campanie de gherilă mortală împotriva TNG și aliaților lor etiopieni. Al-Shabab a fost unul dintre instrumentele acelei campanii. În timp, însă, au apărut diferențe în cadrul UIC și între acesta și Al-Shabab, astfel încât acesta din urmă există acum ca o organizație în mare măsură independentă.
Pretextul invaziei etiopiene a fost că UIC avea legături cu Al Qaeda. Nu s-au dovedit vreodată asemenea legături, dar administrația Bush a folosit aceste acuzații pentru a sprijini invazia și pentru a efectua atacuri militare împotriva UIC și a presupuselor poziții Al Qaeda în urma invaziei etiopiene.
Etiopia s-a retras în mare parte din Somalia la sfârșitul anului 2008, neputând stabiliza vreodată situația, devenindu-se totuși inamicul masei somalezilor. În această situație de mare instabilitate, Al-Shabab a apărut ca o forță internă care luptă pentru putere.
Elemente din administrația Obama și armata americană cred că Al-Shabab are legături cu Al Qaeda și, ca atare, ar trebui să facă obiectul unor atacuri militare din partea SUA. Alții din Administrație sugerează prudență, deoarece obiectivele Al-Shabab par a fi concentrate asupra Somaliei (și că legăturile cu Al Qaeda sunt în cel mai bun caz dubioase).
Somalia, în atât de multe privințe, se află într-un haos care, din nou, este produsul politicii externe a SUA. Regimul dictatorial al fostului dictator Siad Barre (răsturnat în 1991) a fost un aliat major al SUA, în ciuda tuturor dovezilor că obiectivele inițiale de reformă ale regimului lui Barre au fost repudiate. Intervenția SUA în perioada post-Barre a lordismului a fost un eșec și a fost deconectată de orice efort serios de a-i ajuta pe somalezi să-și reconstruiască statul. SUA, împreună cu restul nordului global, s-au simțit confortabil, permițând Somaliei să se tăvălească în haos civil în cea mai mare parte a anilor 1990 și începutul anilor 2000. Și, în cele din urmă, când țara a început să se stabilizeze, SUA - sub Bush - au ajuns la concluzia că UIC este inacceptabilă și trebuia răsturnată, cufundând astfel țara înapoi în haos.
Grevele militare americane împotriva Al-Shabab vor, dacă există ceva, să aprindă și mai mult situația. Luați în considerare ce se întâmplă în Pakistan în acest moment. Loviturile militare americane la presupusele baze teroriste din DIN Pakistan, care de cele mai multe ori au ca rezultat victime civile, nu numai că creează o mare ostilitate față de SUA, dar destabiliza și mai mult situația politică într-un Pakistan deja fragil. În loc să întărească guvernul pakistanez, operațiunile militare americane discreditează guvernul pakistanez.
Loviturile militare americane în Somalia vor rezolva orice întrebări care ar putea exista cu privire la obiectivele SUA, cel puțin din punctul de vedere al poporului somalez. Deoarece nu există dovezi ale acțiunilor Al Shabab care vizează SUA, acțiunile militare ale SUA împotriva Al Shabab vor fi văzute pentru ceea ce sunt, acte de agresiune neprovocată.
Înainte de invazia Etiopiană a Somaliei, susținută de SUA, UIC a încercat să convingă administrația Bush că nu este interesată de o relație ostilă cu SUA. Bush a ignorat aceste uverturi și, conform formei, a apăsat pe trăgaci. Întrebarea pentru administrația Obama este dacă și ea va parcurge calea mai ușoară de a închide ochii și de a apăsa trăgaciul. Alternativa este să recunoaștem că așa-zisul cadru război împotriva terorismului este echivalentul unei perechi de ochelari sparți prin care nu se poate vedea realitatea, ci doar fragmente.
Obama are o șansă să înțeleagă bine. Acțiunea impetuoasă va produce, mai mult ca sigur, doar inamicii de care SUA se teme, ca să nu mai vorbim de dezbinarea regiunii.
[Redactor executiv BlackCommentator.com, Bill Fletcher, Jr., este un savant senior la Institutul pentru Studii de Politică, fostul președinte al TransAfrica Forum și coautor al cărții Solidarity Divided: The Crisis in Organized Labor and a New Path toward Justiție socială (University of California Press), care examinează criza muncii organizate din SUA]
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează