Sursa: Jerusalem Post
Pe fondul amenințărilor de mai bine de un deceniu că Israelul va distruge Hamas și va reconstrui descurajarea Israelului, în realitate, politica primului ministru Benjamin Netanyahu iar guvernele sale au menținut la putere un Hamas slăbit. Motivul principal pentru această politică este acela de a se asigura că, în ochii publicului israelian, nu există niciun partener palestinian pentru pace. Israelul spune că președintele Autorității Palestiniene Mahmoud Abbas nu vorbește în numele tuturor palestinienilor, așa că nu există niciun motiv să avem de-a face cu el și Hamas conduce Gaza și vrea să distrugă Israelul, deci Israel nu poate avea de-a face cu ei; o strategie perfectă care a funcționat de ani de zile. Abbas este discreditat, iar Hamas continuă să țină discursuri aprinse care convingă lumea să-i desemneze drept entitate teroristă. Între timp, ocupația continuă și se adâncește, iar peste două milioane de oameni din Gaza continuă să trăiască în mizerie și în zidurile unei închisori imense.
Ocupația pătrunde mai adânc în Cisiordania, iar coloniștii devin încurajați și mai violenți, în special așa-numitele „așezări tinere”, un cuvânt spălat pentru așezările care sunt ilegale chiar și în conformitate cu legea israeliană. Administrația Trump, lucrând mână în mână cu Netanyahu, a permis poporului israelian să-și imagineze că problema palestiniană nu mai era presantă și amenințătoare. Alianța Israel-SUA-Arabă din Golful împotriva Iranului a înlăturat aproape toată presiunea arabă asupra Israelului, iar dezastrul electoral din Israel a eliminat orice discuție despre probleme reale din discursul public israelian.
Dar al-Aqsa/Muntele Templului nu ne va permite niciodată să uităm conflictul israeliano-palestinian, iar încercările continue ale Israelului de a îndepărta palestinienii din casele și pământul lor, în special din Ierusalim, vor aprinde întotdeauna flăcările violenței în acest conflict. Acest lucru ar trebui să fie clar pentru toată lumea în această săptămână. Nu s-a întâmplat nimic nou săptămâna aceasta. Cu toții l-am mai văzut. Singurul element nou pare să fie ușurința cu care Netanyahu și cei mai apropiați aliați ai săi, cum ar fi ministrul Securității Publice Amir Ohana, vărsă combustibil pe foc, care pare să urmărească să îngreuneze pentru Yair Lapid și Naftali Bennett formarea unui guvern care îl va forța în cele din urmă pe Netanyahu să iasă din putere.
Netanyahu nu se va întinde niciodată și nu va lăsa un alt politician israelian să-și calce trupul căzut. El este hotărât să împiedice apariția unui regim diferit în această țară, indiferent de câți israelieni îi pune în pericol sau de câți palestinieni sunt uciși.
Hamas este întotdeauna pregătit să coopereze cu Netanyahu. Longevitatea lor la putere se bazează pe menținerea Israelului ca dușman suprem al poporului palestinian și al islamului însuși. Mohammed Deif (voi spune doar că cred că acest om este mai mult un mit decât o realitate) va oferi întotdeauna cuvintele de amenințare împotriva Israelului, a sionismului și a evreilor, iar Netanyahu va răspunde la fel. „Israelul va răspunde cu mare forță. Nu vom tolera vătămarea teritoriului, capitalei, cetățenilor sau soldaților. Cine ne atacă va plăti un preț mare.” (10 mai 2021)
Deci Hamas trage cu rachete. Israelul bombardează Gaza, găsind mereu noi ținte de lovit. Luni seara, Israelul a anunțat că Forțele Aeriene Israeliene au bombardat un tunel terorist în Gaza. Întreb, dacă Israelul știa că există un tunel transfrontalier în Gaza și știa locația lui, de ce nu l-a lovit până acum? Totul face parte dintr-un joc foarte mortal care continuă pentru că noi (de ambele părți) nu avem lideri care să fie oameni de stat, nu avem guvernare reală și nu există absolut nicio responsabilitate.
LIMBAJUL amenințărilor alimentează cererea popoarelor noastre (israelieni și palestinieni) de răzbunare împotriva ciclului nesfârșit al disperării. De câte ori am auzit în mass-media: „Avem răbdare, dar vrem ca armata să le termine odată sau pentru totdeauna?” De câte ori i-am auzit pe toți generalii pensionari (obosiți) care umplu studiourile nesfârșite deschise ale tuturor canalelor TV spunându-ne că trebuie să reconstruim descurajarea, astfel încât Hamas să înțeleagă prețul de a ne lovi cu rachetele lor?
Pe canalele palestiniene, de câte ori am auzit discursurile beliculoase ale politicienilor și purtătorilor de cuvânt cu expresiile lor pasionale spunând poporului palestinian cât de mare preț vor plăti sioniştii pentru crimele lor, în timp ce palestinienii nevinovați le plătesc cu viața? Toți își joacă rolurile scenariului în această dramă și toți am văzut capitolul „final” al acesteia din nou și din nou. Nu este nimic nou. Toată lumea își joacă rolurile și nimeni nu contestă absurditatea calamității noastre în curs, creată de propriile noastre mâini (și mă refer la Israel și palestinieni. Acesta este un scenariu scris de ambele părți).
Politicienii noștri sunt mari vorbitori. Cuvintele lor sunt dure, iar amenințările lor sunt dureroase. Ne dorim atât de mult să le credem. Dar nu de asta avem nevoie. Nu avem nevoie de mai multe amenințări; sunt goale și doar ne aduc înapoi la același punct în care ne aflam înainte de a începe ultima rundă de hit și hit-back. Aceștia nu sunt lideri.
Pot să înțeleg militarii care fac amenințări. De la lideri, lideri adevărați, aștept și cer altceva. A trecut o generație de când am auzit cuvintele adevăraților oameni de stat în acest conflict. Să ne amintim cuvintele lui Yitzhak Rabin din 13 septembrie 1993, la ceremonia de semnare a Declarației de Principii a procesului de pace de la Oslo:
„Permiteți-mi să vă spun, palestinienilor: suntem destinați să trăim împreună pe același pământ, pe același pământ. Noi, soldații care ne-am întors din luptă pătați de sânge, noi care ne-am văzut rudele și prietenii uciși în fața ochilor noștri, noi cei care le-am asistat la înmormântări și nu ne putem uita în ochii părinților, noi care am venit dintr-un ținut în care părinţii îşi îngroapă copiii, noi cei care am luptat împotriva voastră, palestinienii. Vă spunem astăzi cu glas tare și clar: Ajunge de sânge și de lacrimi. Suficient. Nu avem nicio dorință de răzbunare. Nu adăpostim ură față de tine. Noi, ca și tine, suntem oameni; oameni care vor să-și construiască o casă, să planteze un copac, să iubească, să trăiască cot la cot cu tine în demnitate, în empatie, ca ființe umane, ca oameni liberi. Astăzi dăm o șansă păcii și vă spunem din nou: Destul. Să ne rugăm ca să vină o zi când toți vom spune: Adio armelor.”
Chiar și Yasser Arafat, pe care Israelul l-a demonizat pe deplin, a spus următoarele la aceeași ceremonie de semnare a acordului de la Oslo:
„Acum, pe când ne aflăm în pragul acestei noi ere istorice, permiteți-mi să mă adresez poporului Israel și liderilor săi, cu care ne întâlnim astăzi pentru prima dată, și permiteți-mi să-i asigur că decizia dificilă la care am ajuns împreună a fost una asta a necesitat un curaj mare și excepțional... Poporul nostru nu consideră că exercitarea dreptului la autodeterminare ar putea încălca drepturile vecinilor sau le-ar putea încălca securitatea. Mai degrabă, încetarea sentimentelor lor de a fi nedreptățiți și de a suferi o nedreptate istorică este cea mai puternică garanție pentru a realiza conviețuirea și deschiderea între cele două popoare ale noastre și generațiile viitoare. Cele două popoare ale noastre așteaptă astăzi această speranță istorică și vor să ofere păcii o șansă reală.”
Avem nevoie de noi lideri care pot fi oameni de stat. Lapid și Bennett, care sperăm că vor fi în curând noii lideri ai Israelului, și oricui îi va urma în cele din urmă lui Mahmoud Abbas - ascultați cuvintele lui Rabin și Arafat. Găsiți calitățile de conducere care permit să ieșiți din rolurile pre-scenariate și să ne schimbe istoria, în loc să cădem doar în acest ciclu al absurdității.
Scriitorul este un antreprenor politic și social care și-a dedicat viața statului Israel și păcii dintre Israel și vecinii săi. Ultima sa carte, In Pursuit of Peace in Israel and Palestine, a fost publicata de Vanderbilt University Press.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează