Howard Zinn, adresându-se mulțimii adunate pentru mitingul împotriva războiului din 24 martie 2007 de la Boston Commons.
Dacă cineva v-ar invada casa, și ar sparge lucrurile și vă teroriza copiii, le-am oferi un orar? Când mă uit la această ultimă propunere democrată pentru un calendar, știi, poate peste 18 luni, în același timp finanțând războiul pentru încă 140 de miliarde de dolari, știi, parcă ai dat unui intrus în casa ta un orar pentru se retrage și, între timp, i-a făcut o cină frumoasă. Nu, nu putem face asta, trebuie să ieșim. Nu avem locul în Irak. Oamenii din Irak nu ne vor acolo, poporul american s-a exprimat clar că poporul american nu ne vrea acolo. Se pare că singurii oameni care ne vor acolo sunt membrii Congresului și administrația Bush.
Știi ce? Nu ar trebui să mai avem rezoluții neobligatorii. Această administrație consideră că totul nu este obligatoriu, știi? Potrivit lui Bush, cele Zece Porunci nu sunt obligatorii. Știi, „Să nu ucizi” nu este obligatoriu. Singurul tip de rezoluție care..., există o rezoluție pe care Camera Reprezentanților ar putea să o adopte, care este obligatorie și care nu este supusă vetoului prezidențial și aceasta este o rezoluție pentru demitere. Este timpul să vorbim despre demitere. Am avut 4 ani de război în Irak; am avut 4 ani din ceea ce prevede Constituția ca temei pentru acuzare, adică „crime și contravenții mari”. Am avut crime mari comise de acest guvern: război agresiv. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, la Procesele de la Nürnberg, liderii naziști au fost spânzurați pentru că au purtat războaie de agresiune. Și purtăm un război de agresiune.
Cred că despre ce ar trebui să începem să vorbim nu este doar războiul din Irak, ci războiul în general. Pentru că, și spun asta, mă alătur celorlalți veterani care au vorbit de la acest microfon, sunt un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, am fost bombardier în Forțele Aeriene în al Doilea Război Mondial. Iar propriile mele experiențe și propriul meu studiu al istoriei m-au convins că războiul nu rezolvă probleme fundamentale, indiferent de scuzele pe care ni le oferă așa-zișii noștri lideri. Indiferent de ceea ce ni se spune despre lupta pentru libertate și democrație, despre lupta pentru civilizație, indiferent de ceea ce ni se spune, despre ce tiran este la putere, nu există nicio scuză pentru război, care este uciderea indiscriminată în masă a unui număr imens de oameni. Nicio scuză pentru asta. Războiul ar trebui să se încheie și ar trebui să ne gândim dincolo de războiul din Irak și să insistăm că nu vom mai merge niciodată la război, indiferent de motivul care ni se oferă.
Știți că ei vorbesc despre terorism și războiul împotriva terorismului și gândiți-vă că, în perioada 9-11, această țară avea 10,000 de arme nucleare. Aveam submarine înarmate cu arme nucleare, aveam baze aeriene în o sută de țări și totuși a avut loc 9-11. Militarismul, războiul, submarinele, armele nucleare, nu rezolvă nimic.
Și dacă vrem să facem cu adevărat ceva în privința terorismului, ar trebui să scăpăm de război, pentru că războiul ESTE terorism. Trebuie să oprim toată această mândrie de a fi o mare putere militară. Nu vreau ca țara mea să fie o mare putere militară. Vreau ca țara mea să fie o mare putere umanitară. Când oamenii se înecau în New Orleans și în Mississippi din cauza Katrinei, mă gândeam la elicopterele deasupra Irakului, care ar fi trebuit să salveze oameni aici, în această țară, în loc să omoare oameni acolo. Ar trebui să ne folosim enorma bogăție pentru a oferi tuturor din această țară asistență medicală gratuită și mă refer la toată lumea. Să nu vorbim despre imigranți legali și imigranți ilegali, cetățeni și non-cetățeni, fiecare ființă umană merită asistență medicală gratuită, fiecare ființă umană merită o educație. Amintiți-vă acele semne din luna mai trecută, „Nici o ființă umană nu este ilegală”, cu excepția, poate, a oamenilor de la Casa Albă.
Albert Einstein a spus după Primul Război Mondial, gândindu-se la ororile acelui război, a spus: „Războiul nu se va opri până când oamenii vor refuza să lupte”. Și acum vedem bărbați și femei care refuză să lupte în Irak. Trebuie să-i sprijinim. Și trebuie să sprijinim familia celor care au murit în Irak. Și când destui oameni refuză să lupte în Irak și când destui dintre noi îi susținem în refuzul lor, atunci războiul nu va mai putea continua. Așa că aștept cu nerăbdare acel moment în care nu doar acest război se încheie, ci și tot războiul se termină și, în sfârșit, vom putea trăi într-o țară de care să fim mândri. Mulțumesc.