Petru Arnett hà un sensu eccessiva di a so propria impurtanza è u ghjudiziu puliticu disgraziatu. Hè statu veru dapoi ch'ellu hè diventatu una "personalità" di a televisione, è ùn hè micca solu l'unicu cù questi tratti.
Ma a pomposità è l'hubris d'Arnett ùn sò micca ciò chì l'avete licenziatu da NBC è National Geographic sta settimana dopu avè datu una breve entrevista à a televisione statale irachena. Quandu a cuntruversia emerge per a prima volta, NBC hà publicatu una dichjarazione di sustegnu, chì s'hè evaporata appena u calore puliticu hè statu vultatu è e dumande nantu à u patriotismu di Arnett sò stati sbulicati. In brevi: Arnett era in scatola perchè hà pigliatu in seriu l'idea chì, ancu in guerra, i ghjurnalisti anu da esse neutrali.
L'affirmazione di a neutralità hè centrale à a credibilità di i Stati Uniti.
i ghjurnalisti, chì dicenu: "Confidate di noi, ùn avemu micca parte". Sia unu crede chì i ghjurnalisti campanu à quellu standard - o chì hè pussibule in tuttu - hè a basa nantu à quale i ghjurnalisti custruiscenu a so pretendenza à un status speciale.
Fora, pare, in tempu di guerra. In queste situazioni, assai U.S.
i ghjurnalisti ùn esitanu micca à dì chì sò da u latu americanu. Dicenu prestu chì u patriotismu ùn li impedisce micca di fà un rapportu criticu annantu à i Stati Uniti è u so sforzu di guerra, è u gradu à quale facenu bè in questu varieghja assai.
Ma u puntu ferma: Ùn si pò micca esse neutrali è allinatu cù un latu à u stessu tempu.
Piglià a neutralità ghjurnalistica in seriu ùn significa micca un simplista chì hà dettu / hà dettu chì l'equilibriu di e rivindicazioni. Significa sottumette e rivendicazioni di tutti i lati à u stessu scrutinu criticu. Arnett, più di a maiò parte di i ghjurnalisti chì coprenu sta guerra per i media americani, hà una storia di fà questu. A so vuluntà di stà in Baghdad per a CNN in tutta a Guerra di u Golfu di u 1991, malgradu l'enorme flak puliticu, era curaggiu è aghjunta à a varietà è a qualità di l'infurmazioni chì l'Americani ricevenu.
Andendu in a televisione statale irachena, chì hè chjaramente un veiculu di propaganda per u regime, Arnett si apre à esse usatu. Hè statu un sbagliu di calculu. Ma hè faciule capisce perchè un ghjurnalistu puderia vulete parlà à a ghjente di quella nazione, chì anu accessu à pocu infurmazione indipendente. S'ellu era pussibule di guarantisce chì una apparenza ùn diventerà micca propaganda, pruvà à ghjunghje à u populu irachenu, ancu in qualchì modu limitatu, puderia ghjustificà esse intervistatu.
Ma invece di denunzii riflessivi di u patriotismu di Arnett, pudemu guardà alcuni di i so cumenti è dumandà ciò chì pudemu amparà micca solu di i so sbagli, ma di u ghjurnalismu americanu più generale.
Un prublema nasce immediatamente, quandu Arnett cita a "cortesia è a cooperazione infallibile" di u populu irachenu è u Ministeru di l'Informazione. Pò esse chì l'Iraqi in u ministeru sò cortesi, ma certamente Arnett sapi chì nisun reporter stranieru pò viaghjà in u paese senza un guardianu di u guvernu irachenu, à pena una marca di cooperazione. Arnett era prubabilmente essendu ghjustu. Ma u so peccatu hè unu di gradu; L'obsequiosità hè cumuna per i ghjurnalisti chì curry u favore cù e fonti.
Se una tale critica di Arnett hè adatta, duvemu ancu dumandà se i ghjurnalisti americani sò eccessivamente deferenti à i funzionari di i Stati Uniti. Cunsiderate a cunferenza di stampa di George W. Bush u 6 di marzu, quandu i ghjurnalisti anu ghjucatu in un avvenimentu di televisione scripted è anu dumandatu dumande di softball cum'è "Cumu ti guida a vostra fede?" I ghjurnalisti quella notte eranu quantunque critichi quant'è Arnett era cù l'Iraqi.
Tali prestazioni lascianu u restu di u mondu cù l'impressione chì i ghjurnalisti americani - in particulare quelli di a televisione - sò sicofanti, è u focu di Arnett rinforza solu quella impressione. Hè per quessa chì prima di a fine di u ghjornu hà avutu un novu travagliu cù u tabloid britannicu The Mirror, chì l'hà qualificatu cum'è "u ghjurnalistu licenziatu da a TV americana per avè dettu a verità nantu à a guerra".
Arnett certamente ùn hà micca currettu u mercatu nantu à a verità, è parechji U.S.
i ghjurnalisti è i fotografi facenu un bellu travagliu in cundizioni periculose.
Ma parechji altri ghjurnalisti americani anu abbandunatu ogni pretesa di neutralità è diventanu de facto boosters di guerra. In u mondu sanu, i telespettatori vedenu l'imaghjini di l'effetti di a guerra nantu à a pupulazione irachena chì sò largamente assenti da a televisione di i Stati Uniti. Ùn duvemu micca sbaglià a critica limitata di a strategia è a tattica - i Stati Uniti anu da esse sbulicatu un attaccu più duru da u principiu, è l'invasione duverebbe aspittà finu à chì più truppe eranu in locu? - per una seria sfida à u spinu di l'amministrazione Bush nantu à a guerra.
Arnett hè longu un picciottu sbattutu per e forze pro-guerra in i Stati Uniti chì volenu mandà u missaghju chì i ghjurnalisti chì provanu un rapportu indipendente pagaranu un prezzu. U ghjudiziu d'Arnett era poviru in questu incidente, ma chì ùn deve micca ombra i so cuntributi in u passatu. È a cuntruversia ùn deve micca esse aduprata per scurdà i fallimenti di u ghjurnalismu di i Stati Uniti in u presente.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate