Este o recunoaștere comună a politicii indiene „mainstream” că, cu toate acestea, diferitele ramuri ale Sangh Parivar ar putea părea că se luptă din când în când, toți se supun RSS.
O versiune mai macro a celor de mai sus este următoarea: că, oricum Congresul și BJP s-ar putea lupta în probleme după problemă, ambele fețe ale capitalismului indian se supun lui Ambani. Și diverse alte corporații care au vreo influență reală.
Gândiți-vă la numeroasele rapoarte recente despre corupția de un fel sau altul germinate de către Controlorul și Auditorul General al Indiei (CAG, pe scurt). Pe lângă publicitatea făcută acestei „autorități constituționale” de către toate secțiunile clasei politice, rămâne faptul că constatările sale sunt acum susținute, acum nu de niciunul dintre cele două mari partide, în funcție de modul în care rapoartele acestui organism se potrivesc sau nu se potrivește cu realpolitikul momentului. Prea multe cazuri aici în memoria publică foarte recentă și expunerea media pentru a avea nevoie de relatare.
Dar, așa cum tocmai a subliniat CPI(M) într-un comunicat de presă cel mai instructiv, când vine vorba de expunerea CAG a corupției implicate de Reliance Group of Industries cu privire la drepturile de explorare petrolieră și prevederile din KG-6 bloc de apă adâncă, o tăcere elocventă pare să fi căzut atât asupra Congresului, cât și asupra BJP. Nici un scârțâit până acum. Adevărat guru bhais în acest sens, puteți spune.
Pentru a cita trei enormități ilegale subliniate de CAG și mediatizate de CPI (M):
–o creștere cu 117% a cheltuielilor de capital estimate pentru bloc fără nicio creștere a capacității implicate;
–atribuții de achiziții făcute de Reliance Industries Limited „pentru oferte financiare unice, revizuire majoră a domeniului/cantităților/specificațiilor, deschiderea ofertelor după preț, variații substanțiale ale cantităților de comandă, cu implicații negative în consecință pentru recuperarea costurilor și miza financiară a Guvernului Indiei”;
–un contract de 1.1 miliarde de dolari acordat grupului Aker pentru un contract de leasing de zece ani, contra unui cost inițial estimat de 300 de milioane de dolari; RIL a dat opt astfel de contracte grupului Aker din zece licitații cu o singură parte pentru ceea ce prima facie par a fi acorduri de inimă care i-au permis să mărească cheltuielile de capital.
La fel de remarcabil, nu s-a auzit nimic până în prezent despre acest raport CAG special de la Anna și echipa sa care, la urma urmei, și-au asumat sarcina de a demasca corupția și sursele acesteia în India modernă. Dar apoi, după cum au subliniat unii, obiectul principal al fenomenului Anna pare a fi să-i pună la pilotă pe cei care administra statul, nu cei care de fapt propriu aceasta.
Post Script: câți indieni știu despre faptul că beneficiarii principali ai programului Oil for Food (Irak) nu au fost cei despre care am auzit, ci grupul de industrii Ambani? Un fapt ascuns și păstrat de parlament și oameni cu eficiență comună atât de Congres, cât și de BJP, în timp ce țara mergea după oameni ca Shri Natwar Singh. (Vezi Arun K. Agrawal, Reliance, adevăratul Natwar, Manas Publications, Delhi, 2008.)
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează