Un raport recent al unui grup pentru drepturile omului cu sediul în New York subliniază consecințele pozitive pentru societatea iraniană în ansamblu au fost anularea sancțiunilor paralizante și izolarea internațională.
Negocierile dintre Iran și P5+1 privind problema nucleară a Iranului sunt încă în desfășurare. Originalul iunie 30 termenul a fost prelungit, iar zilele următoare vor spune dacă se va ajunge la un acord final.
Potrivit știrilor, perspectivele pentru o înțelegere sunt bune. Cea mai dificilă problemă care se discută încă la Viena se referă la ridicarea sancțiunilor. Deși semnarea unui acord nuclear ar putea să nu conducă la normalizarea relațiilor dintre SUA și Iran, așa cum a indicat administrația Obama, ar fi totuși o dezvoltare foarte pozitivă și binevenită din mai multe motive.
Din punctul de vedere al neproliferării nucleare și al dezarmării, criza nucleară din Iran este o cale roșie. Deși politicienii occidentali și mass-media fac în mod continuu declarații false despre ambițiile Iranului privind armele nucleare, nu există nicio dovadă a armonizării Iranului. Un exemplu recent al unei astfel de declarații înșelătoare a fost făcut de candidata americană la președinție Hillary Clinton. Ea notat „Sper că vom putea ajunge săptămâna viitoare la un acord care să pună capăt programului de arme nucleare al Iranului”. Indiferent că nici serviciile de informații americane și nici Agenția Internațională pentru Energie Atomică nu au dovezi ale unui astfel de program.
Obstacolul major pentru a scăpa Orientul Mijlociu de armele de distrugere în masă (ADM) nu este Iranul, deoarece nu are arme de distrugere în masă. Problema centrală este refuzul Israelului de a renunța la monopolul său regional asupra armelor nucleare - o poziție susținută de membrii NATO, precum Canada, Marea Britanie și SUA.
Dar nu numai criza nucleară din Iran este o distragere a atenției de la inițiative cuprinzătoare de neproliferare. Sancțiunile împotriva Iranului au avut un efect devastator asupra economiei și societății iraniene, înrăutățind grav situația drepturilor omului în țară. Sancțiunile, în special din 2012, echivalează cu o pedeapsă colectivă a populației iraniene.
În iunie 2012, The New York Times raportate, că „Runda de penalități care intră în vigoare duminică, spun unii istorici, reprezintă una dintre cele mai îndrăznețe utilizări ale sancțiunilor petroliere ca instrument de constrângere, de când Statele Unite au oprit exporturile de petrol către Japonia în 1940.” Și în ianuarie 2013, oficialii americani, citat în Washington Post, a declarat că un set recent de sancțiuni au fost „conceput să atace sistematic și să submineze pilonii financiari majori ai Iranului și să amenințe țara cu colapsul economic”.
Ostilitatea SUA față de Iran are rădăcini istorice lungi. CIA și MI6 au orchestrat răsturnarea guvernului Iranului în 1953. Guvernul naționalist a fost înlocuit de monarhul pro-occidental Mohammad Reza Shah Pahlavi, care a condus până când a fost răsturnat de o revoluție populară în 1979. Pierderea acestui aliat foarte apreciat a fost o înfrângere politică gravă pentru SUA. În memoriile sale, Henry Kissinger a scris că pentru SUA „șahul a fost cel mai rar dintre lideri, un aliat necondiționat”.
Utilizarea sancțiunilor împotriva Iranului datează din anii de după 1979. SUA au susținut și agresiunea lui Saddam Hussein împotriva Iranului în anii 1980. Sute de mii de iranieni au fost uciși în timpul războiului. Hussein a folosit chiar și arme chimice împotriva soldaților și civililor iranieni, cu sprijinul direct al SUA.
Recent, Campania Internațională pentru Drepturile Omului din Iran a lansat un raport care subliniază atitudinile societății civile iraniene față de discuțiile nucleare în curs între Iran și P5+1. Concluziile raportului oferă un sprijin neechivoc pentru urmărirea unui acord nuclear și, în plus, susțin că semnarea unui astfel de acord este o condiție prealabilă pentru reformele democratice și ale drepturilor omului în Iran.
Conform studiului Speranțe mari, așteptări temperate – opinii din Iran cu privire la negocierile nucleare, „Toți respondenții au fost deosebit de emfatici că eșecul de a ajunge la o soluționare negociată a conflictului nuclear – și, prin urmare, o continuare a sancțiunilor și a izolării internaționale a Iranului – ar fi catastrofal pentru societatea iraniană”. Respondenții s-au temut că un eșec al discuțiilor nucleare ar duce la restrângerea în continuare a libertăților lor culturale și politice și la deteriorarea situației economice deja îngrozitoare. O altă îngrijorare serioasă a fost amenințarea tot mai mare de război, dacă nu se ajunge la un acord.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează