În ciuda opoziției populare puternice față de aderarea la NATO, guvernele finlandeze succesive au ales să se integreze din ce în ce mai strâns cu alianța. Potrivit unui sondaj publicat în martie de principalul cotidian finlandez Helsingin Sanomat, 57% dintre finlandezi încă se opun aderării la NATO.
Deciziile de continuare a integrării în NATO au fost uneori luate cu ușile închise, cu puține informații disponibile pentru public. Cel mai recent pas în această direcție a fost făcut în septembrie 2014, când comandantul forțelor armate finlandeze a semnat un Memorandum de Înțelegere (MOU) privind Sprijinul Națiunii Gazdă (HNS) cu NATO. Memorandumul, în ciuda semnificației sale, a fost adoptat doar ca decizie executivă, ceea ce a ridicat semne de întrebare cu privire la legalitatea procesului.
În 1992, Finlanda a cumpărat 64 de luptători F/A 18 Hornet de la compania americană de arme McDonnell Douglas. Acordul de arme a însumat 2.2 miliarde de euro și a fost încheiat în mijlocul unei grave crize economice. Ministrul finlandez al Apărării la acea vreme, Elisabeth Rehn, care a fost printre principalii arhitecți ai acordului de arme, a subliniat ulterior natura politică din spatele deciziei.
Cel puțin am avut un sentiment puternic că acum luăm de partea. Acum arătăm că aparținem Occidentului. Pentru mine, a însemnat să fac un pas spre NATO. Întotdeauna am favorizat NATO.
Trei ani mai târziu, ea a dezvăluit că decizia a fost luată fără grijă pentru procesul democratic. Potrivit biografiei lui Rehn, „Decizia a fost pregătită în întuneric și luată rapid, într-o manieră excepțională. Hotărârea de vespe a fost păstrată în mod conștient într-un cerc restrâns și ascunsă publicului. Se temea că nu va merge nicăieri dacă grupuri largi de parlamentari sau alții li s-ar permite să dezbată chestiunea”.
În aprilie 2014, mulți parlamentari finlandezi au fost luați prin surprindere când a fost dezvăluit în presă că Finlanda este pe cale să semneze Memorandumul de înțelegere cu NATO. Mulți politicieni proeminenți au acuzat guvernul că ține parlamentul la întuneric cu privire la acord. Într-adevăr, spre deosebire de Suedia, memorandumul nu va fi adus în fața parlamentului pentru ratificare. Multe detalii importante ale memorandumului rămân indisponibile publicului și reprezentanților acestuia.
Memorandumul specifică aranjamentele practice și logistice pentru momentul în care trupele NATO sunt staționate în Finlanda sau tranzitează prin aceasta. Acordul face ca Finlanda să sprijine mai ușor activitățile militare ale NATO, dar se oprește înainte de a obliga Finlanda să permită NATO un astfel de acces fără o decizie politică separată în acest sens.
Conceptul de desfășurare a trupelor NATO în Finlanda nu este însă nou. Continuarea unor astfel de aranjamente a fost un obiectiv declarat în planificarea de securitate a Finlandei din 1997. De asemenea, a făcut parte din programul de Parteneriat pentru Pace (PfP) al Finlandei cu NATO din 2002.
Membrii Guvernului au susținut astfel că memorandumul nu aduce prea multe noutăți la masă. Dar luați în considerare esenta și domeniul de aplicare al memorandumului: „Scopul acestui memorandum de înțelegere este de a stabili politici și proceduri pentru stabilirea de site-uri operaționale și furnizarea de HNS forțelor NATO în, sau sprijinite de HN, în timpul activităților militare NATO”. În MOU, activitățile militare ale NATO sunt definite în termeni cât mai largi. Cu alte cuvinte, Finlanda se pregătește să găzduiască și să sprijine trupele NATO pe pământ finlandez, atât în timp de pace, cât și în război.
Potrivit MOU, activitățile militare ale NATO includ „procesul de desfășurare a luptei, inclusiv atacul, mișcarea, aprovizionarea și manevrele necesare pentru a obține obiectivele oricărei bătălii sau campanii”.
Pekka Visuri, profesor la Universitatea Națională de Apărare a Finlandei, a susținut că Finlanda ar trebui să facă o declarație separată în care să precizeze că nu va permite ca zonele aflate sub jurisdicția sa să fie folosite în acte de război împotriva oricărui stat.
O altă problemă, care a fost ridicată de jurnalistul Mikael Kallavuo, este relația Finlandei cu doctrina nucleară a NATO. Fostul ministru finlandez al Apărării Carl Haglund i-a confirmat lui Kallavuo că, la semnarea MOU, Finlanda nu a declarat separat staționarea armelor nucleare ale NATO pe teritoriul său ca fiind interzisă. Deși Finlanda, potrivit lui Haglund, are autoritatea de a decide de la caz la caz ce arme vor fi acceptate, Kallavuo consideră că absența unui astfel de paragraf este deosebită din cauza centralității armelor nucleare în strategia militară a NATO.
Aceste întrebări deschise devin cu atât mai îngrijorătoare când se ia în considerare faptul că nu pare să existe claritate sau transparență în ceea ce privește ce fel de proces decizional este necesar pentru implementarea MOU și invitarea trupelor NATO în Finlanda.
Acestea sunt probleme majore care necesită o dezbatere publică deschisă și transparentă.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează