Dezbaterea alegerilor interne israeliene și rezultatul alegerilor coroborează ceea ce s-a întâmplat de ceva timp: Israelul domnește suprem în stimularea antisemitismului, precum și a rasismului anti-arab și anti-musulman. Modul în care Israelul continuă să ajungă la un nivel atât de dezastruos încât până și UE pare să își reevalueze poziția față de comportamentul israelian.
În 2012, Ha'aretz a publicat rezultatele unui sondaj de opinie publică israeliană. Rezultatele au lasat deoparte orice îndoială pe care unii ar putea încă să adăpostească cu privire la situația în care statul evreiesc autoproclamat sprijină apartheid și rasism.
Peste două treimi dintre evreii israelieni au fost de părere că 2.5 milioane de palestinieni care trăiesc în Cisiordania nu ar trebui să fie eligibili să voteze dacă Cisiordania a fost anexată ilegal de Israel. Într-o engleză simplă, mai mult de două treimi dintre evreii israelieni ar acorda o ștampilă de aprobare unui regim de apartheid certificat și permanent dacă Israelul ar anexa în mod oficial întreaga Cisiordanie.
Trei din patru au fost în favoarea sistemului de drumuri segregate pe care Israel l-a construit în Cisiordania. 58% dintre evreii israelieni au crezut Israel practică deja apartheid împotriva palestinienilor. Un al treilea dorește ca cetățenilor arabi din Israel să li se refuze dreptul de vot la alegerile parlamentare din țară. Aproape 60% spun că evreilor ar trebui să li se acorde prioritate arabilor în slujbele guvernamentale. 49% dintre evreii israelieni spun că cetățenii evrei ar trebui tratați mai bine decât arabii. 42% nu ar dori să locuiască în aceeași clădire cu arabii și nici ca copiii lor să meargă la școală cu arabii.
Poate că acest climat de opinie publică a fost ceea ce a avut în vedere Shimon Peres când a declarat la ceremonia Zilei Comemorarii Holocaustului de la Yad Vashem că „[fiecare cetățean al Israelului, indiferent de religie sau rasă, știe că Israelul este și va fi cel mai anti- țară rasistă din lume.”
Deja în 2002, grupul israelian pentru drepturile omului B'Tselem, care tinde să fie prea blând cu conduita israeliană, a declarat evident:
„Israelul a creat în Teritoriile Ocupate un regim de separare bazat pe discriminare, aplicând două sisteme de drept separate în același domeniu și întemeind drepturile indivizilor pe naționalitatea lor. Acest regim este singurul de acest fel din lume și amintește de regimurile neplăcute din trecut, cum ar fi regimul de apartheid din Africa de Sud.” (Italicile mele)
Fostul președinte al SUA Jimmy Carter este unul dintre mulți dintre cei care au clarificat că compararea Israelului cu Africa de Sud sub apartheid este, în unele privințe, o analogie nedreaptă pentru Africa de Sud. Carter a afirmat că „Israelul... perpetuează cazuri și mai rele de apartenență, sau apartheid, decât am asistat chiar și în Africa de Sud”.
Având în vedere că modus operandi al politicii israeliene constituie una dintre cele mai exorbitante manifestări ale discriminării instituționalizate, inițiate de stat, care se găsesc oriunde în lume și că politica externă israeliană riscă în mod continuu un război regional, ar trebui să se depună unele detalii reflectării asupra implicațiile afirmațiilor virulente conform cărora Israelul și conducerea sa îi reprezintă pe evrei în ansamblu.
Netanyahu, de exemplu, a proclamat că „am mers la Paris nu doar ca prim-ministru al Israelului, ci ca reprezentant al întregului popor evreu”. Deci la ce ne uităm?
Asemenea formulări nu trebuie înțelese doar ca hasbara inexacte și chiar mai previzibile – deși aceasta este o caracterizare corectă – ci și ca declarații care stimulează antisemitismul. Când cei care sunt responsabili pentru acte de brutalitate și crime împotriva umanității (gândiți-vă la tacticile folosite de Statul Islamic și Al-Qaeda) sau apartheid-ul alimentat de ocupație (statul evreiesc auto-numit) pretind că reprezintă o întreagă religie sau grup etnic, vor fi cei care le vor crede.
Orice încercare de a egala conduita criminală israeliană cu credința și cultura evreiască în toată diversitatea și bogăția ei este o insultă antisemită care nu ar trebui tolerată deloc.
Când ne uităm la tsunami-ul islamofobiei răspândit în UE, nu putem decât să observăm cum unii dintre bigoții turbați anti-musulmani par să fie, dincolo de orice îndoială rezonabilă, autentic și cu adevărat îngroziți de ceea ce cred ei că este islamul. Sunt oameni care nu știu mai bine și îi cred pe Abu Bakr al-Baghdadi și Ayman al-Zawahiri pe cuvânt când susțin că reprezintă credința musulmană. Acesta este, evident, unul dintre multele impulsuri pentru rasism și este posibil să nu fie cel mai important. Dar este totuși un factor.
Pentru a contracara antisemitismul, noi toți trebuie să lămurim absolut clar că criminalii de război israelieni, precum Netanyahu, nu reprezintă, nici pe departe, evreia mondială. El este prim-ministrul statului Israel. Evreia mondială nu l-a votat și nu o va face niciodată.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează