„Faceți (pe cineva) să devină un susținător al reformei politice sau sociale radicale.” Astfel se citește definiția radicalizei din Oxford English Dictionary. Radicalizarea sa derivată a apărut ca un concept stabilit în cercetarea academică.
În jargonul terorismului academic și al contraterorismului, termenul este lipsit de definiție obiectivă, așa cum era de așteptat. Procesul de radicalizare este legat de mișcările musulmane și jihadiste. Donatella Della Porta de la Institutul Universitar European și Gary LaFree de la Universitatea din Maryland au publicat un editorial invitat în International Journal of Conflict and Violence intitulat Processes of Radicalization and De-Radicalization. Della Porta și LaFree au prezentat un rezumat ilustrativ al domeniului cercetării academice privind radicalizarea:
„În cercetarea violenței politice în democrațiile avansate din anii 1970, termenul de radicalizare a apărut pentru a sublinia dinamica interactivă (mișcări sociale/stat) și procesuală (escaladare graduală) în formarea de grupuri violente, adesea clandestine (Della Porta 1995). În această abordare, radicalizarea s-a referit la utilizarea efectivă a violenței, cu escaladare în ceea ce privește formele și intensitatea. În ultimii ani, termenul „radicalism” a devenit proeminent în cercetările asupra terorismului, în special în cercetarea terorismului islamist în țările OCDE. Savanții au fost preocupați în special de fenomenul tinerilor musulmani cu socializare occidentală care s-au alăturat grupărilor islamiste militante. O mare parte din această cercetare a căutat să explice procesele de radicalizare individuală și modalitățile de a deveni parte a grupurilor violente –. Unele studii au identificat elemente din situația personală și socială a imigranților musulmani care îi fac vulnerabili la radicalizare.”
Cineva este tentat să se întrebe: care este temeiul unei astfel de definiții? Este sustenabil să se definească conceptul de radicalizare într-un mod care să cuprindă, să zicem, musulmanii europeni care se alătură Statului Islamic și altor mișcări takfiri sunite, dar exclude, să zicem, evreii europeni care se alătură armatei israeliene? Dacă da, de ce?
Bilanțul armatei israeliene nu echivalează tocmai cu o performanță stelară în ceea ce privește respectarea dreptului internațional umanitar sau a dreptului internațional în general. Este, până la urmă, o instituție care impune cea mai lungă ocupație ilegală beligerantă din epoca celui de-al Doilea Război Mondial. Deși unele dintre crimele armatei israeliene devin din ce în ce mai recunoscute la nivel global, cum ar fi uciderea regulată a civililor palestinieni, există încă aspecte ale guvernării militare israeliene care abia au intrat în dezbaterea publică despre Israel-Palestina. Luați în considerare faptul că Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului și UNICEF publică în mod obișnuit relatări profund tulburătoare despre tratamentul pe care armata israeliană îl aduce copiilor palestinieni și condamnări ale acestora. Un raport recent al UNICEF, de exemplu, notează că tratamentul ilegal de către armata israeliană a copiilor palestinieni este „larg răspândit, sistematic și instituționalizat”.
Astfel, apare o întrebare: de ce acei evrei europeni și americani care se alătură cu bună știință și de bunăvoie armatei de ocupație israeliene nu sunt etichetați „radicali” și studiați cu insistență în cercetările academice de „radicalizare”?
Să ne gândim la un alt exemplu: mercenari privați din SUA. Mult mai mulți cetățeni americani s-au alăturat companiilor private de mercenari și au luat parte la operațiuni militare ilegale ale SUA în străinătate decât numărul de străini care servesc în Statul Islamic sau în grupurile afiliate Al Qaeda. Într-adevăr, numărul cetățenilor americani care au operat ca mercenari privați numai în statele din Orientul Mijlociu este de sute de mii.
În plus, zeci de cetățeni americani au comis încălcări flagrante ale drepturilor omului în concertele lor de mercenari în Irak și Afganistan. Numai în Irak, există mai multe cazuri bine documentate de ucidere cu sânge rece a civililor de către acești mercenari.
Unul dintre rarele cazuri de măcelărire a civililor de către mercenari americani, care a primit atenția presei, a avut loc în Irak în Septembrie 16, 2007. Operatorii de la Blackwater au masacrat 17 civili irakieni și au rănit 20 în Piața Nisour din Bagdad. Evenimentul a condus în cele din urmă la unele critici și acțiuni în justiție, spunând că, nu a condus la nicio consecință demnă de remarcat pentru industria mercenară privată în sine.
Călătorind din UE sau SUA în țări din Orientul Mijlociu pentru a participa de bunăvoie și cu bună știință la operațiuni militare ilegale. Radicalizare? Doamne ferește, nu! Dacă nu vorbim despre musulmani, desigur.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează
1 Comentariu
fiecare soldat american este radicalizat
se numește boot camp
dar chiar și cu mult înainte de asta, populația noastră este hrănită cu doze regulate de ideologie radicală prin intermediul mass-media, sub formă de știri, cărți de istorie, filme de la Hollywood, în care teroriștii noștri radicalizați sunt înfățișați și înfățișați ca eroi culturali și apărători ai libertăților noastre presupus unice americane, care există cu adevărat doar în mințile deliberat pipernicite ale populației.
ISIS nu este nimic altceva decât ciocanul pe care l-am folosit pentru a distruge Libia și apoi l-am îndepărtat în Siria, pentru a face același lucru. Israelul este ciocanul pe care l-am folosit de zeci de ani pentru a pedepsi populația indigenă din Palestina pentru crima de a exista acolo unde nu sunt căutați. Am fost atât de radicalizați, încât pentru noi acțiunile noastre ni se par nobile și venerabile.