Una dintre ironiile triste ale victoriei lui Donald Trump este că schimbările climatice au urcat pe agenda politică abia după campanie, când atât candidații, cât și moderatorii dezbaterilor au ignorat-o în mare măsură. Negația lui Trump în fața unei amenințări planetare urgente oferă niște imagini puternice despre cum ar putea arăta devastările cauzate de președinția sa.
Oamenii de știință climatologic s-au grăbit să condamne alegerea lui Trump drept un „dezastru” și nu este greu de înțeles de ce.
Ultimii trei ani au doborât recordurile de temperatură, iar 2016 urmează să devină cel mai tare încă. Programul ONU pentru Mediu tocmai a avertizat că trebuie să facem mult mai și mult mai rapid, în timp ce a nou studiu din angajamentele țărilor din G20 au constatat că, chiar și sub Obama, SUA au rămas departe de a-și îndeplini partea din efortul global de combatere a schimbărilor climatice. Cu toate acestea, tocmai am ales un om care promite să foreze mai mult petrol, să ardă mai mult cărbune și să renunțe la planul nostru național de climă.
Dezastrul Trump ar putea lovi comunitățile din prima linie a luptei pentru justiția climatică cel mai greu. Scene ca răspuns militarizat lupta împotriva conductei Dakota Access Pipeline ar putea fi noua normalitate sub Trump dacă extinderea infrastructurii de combustibili fosili este asociată cu o poliție din ce în ce mai represivă.
Nu este de mirare, așadar, că alegerea lui Trump i-a lăsat zguduiți pe susținătorii climatului. Dar, pe măsură ce doliu se transformă în furie și rezistență, merită să ne amintim că există limite semnificative în ceea ce privește ceea ce Trump poate face pentru a opri acțiunile împotriva schimbărilor climatice.
Tranziția către o energie mai curată va continua indiferent, deoarece cărbunele va rămâne necompetitiv. Statele și orașele și-ar putea intensifica propriile eforturi în domeniul climei, indiferent de guvernul federal. Și acțiunea internațională în domeniul schimbărilor climatice are un impuls care nu depinde numai de cine ocupă Casa Albă.
Stat vagabond
Unele dintre cele mai puternice zgomote venite din tabăra lui Trump sugerează că administrația sa se va retrage din acordul de la Paris privind clima.
Deoarece acest proces durează patru ani, se zvonește că Trump ia în considerare scurtătura de a părăsi Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), pe care George Bush Sr. a semnat-o în 1992 și Senatul a ratificat-o.. Acest lucru ar distinge SUA de orice altă națiune de pe pământ (cu excepția Vaticanului, care este, totuși, ferm în favoarea acțiunii climatice). Nu ar exista o modalitate mai clară de a semnala că Trump face din SUA un stat necinstite.
Unilateralismul la această scară ar putea ridica obstacole legale, politice și diplomatice pe care echipa lui Trump ar putea să nu le depășească cu ușurință. Senatul ar putea cere un cuvânt de spus cu privire la părăsirea UNFCCC – și nu este un dat că o majoritate ar favoriza calea izolării globale.
Alternativ, administrația Trump ar putea alege să ignore angajamentele Washingtonului fără a abandona în mod oficial procesul climatic internațional. Una dintre primele victime ar putea fi Fondul verde pentru climă global, care a fost înființat pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare în tranzițiile lor climatice – și acum este puțin probabil să vadă cel puțin 2 miliarde de dolari din cele 3 miliarde de dolari promise inițial de Statele Unite.
Dar mingea de distrugere a lui Trump nu va putea distruge totul în cale. Există semne puternice că izolarea SUA nu va distruge Acordul de la Paris. Multe alte țări (Inclusiv Arabia Saudită) au sugerat că își vor respecta angajamentele internaționale în materie de climă, cu sau fără Statele Unite. Există un precedent și aici: când George W. Bush s-a retras din ultimul tratat global privind clima, Protocolul de la Kyoto, restul lumii a continuat oricum cu el.
Confruntați cu recolte eșuate, inundații, secete și vreme din ce în ce mai extremă, majoritatea țărilor realizează acum că asumarea schimbărilor climatice este în interesul lor propriu. În cele din urmă, țările care conduc în domeniul energiei regenerabile, clădirilor eficiente și transportului public îmbunătățit (printre alte măsuri climatice) vor fi cel mai bine plasate pentru a face față schimbărilor din economia globală.
Răni autoprovocate
Dacă Trump urmează calea izolării, așa cum el și acoliții săi se laudă în prezent, marele învins va fi chiar Statele Unite. Alte țări (în special, Canada și Mexic) ar putea riposta cu taxe la frontieră pentru mărfurile americane, dacă Trump salută angajamentele Washingtonului în materie de climă, și ar face asta singur. pagube considerabile „Puterea moale” a SUA – capacitatea de a intermedia acorduri internaționale favorabile în alte domenii, de la apărare la comerț – precum și amenințarea locurilor de muncă în energia curată, care deja depășesc numeric cei din extracția de combustibili fosili.
Mai aproape de casă, focul promis al reglementărilor de mediu ar putea lăsa cetățenii americani să se sufoce cu smog pentru anii următori. Cu orașe precum Beijing în mod regulat sub o ceață de aer toxic, chinezii știu prea bine că controlul schimbărilor climatice merge mână în mână cu reducerea poluării de la centrale electrice, fabrici și mașini. Și în timp ce Trump a vândut teorii ale conspirației despre schimbările climatice fiind o farsă chineză, cea mai populată țară din lume a fost închiderea uzinelor şi fabricilor de cărbune, alături de o serie de alte măsuri menită să ajute China în tranziția către o economie mai ecologică.
Trump promite că va duce SUA în direcția opusă: anularea Planului de energie curată și eliminarea Agenției pentru Protecția Mediului (EPA), începând cu numirea denielui climatic Myron Ebell pentru a-și conduce echipa de tranziție. Dar anularea Planului de energie curată ar putea duce la o lungă bătălie juridică, la fel ca și încercările de a renunța la reglementări îndelungate, cum ar fi standardele de eficiență a combustibilului pentru mașini.
Chiar dacă Trump reușește, aproape jumătate din populația SUA trăiește în state care și-au planificat deja implementarea. Aceste eforturi pot continua indiferent de guvernul federal. De exemplu, legislatorii din California au precizat deja că nu vor abroga a aprobat recent ținta de reducere a emisiilor cu 40% până în 2030. Și de la Boston la Boulder, a listă în creștere dintre orașele din SUA s-au angajat să reducă cu 80% din emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050 și au dezvoltat planuri pentru a face acest lucru realitate.
Planurile lui Trump de revenire la puterea cărbunelui nu vor ajunge departe fără noi subvenții mari sau un atac susținut asupra industriei fracking-ului. Altfel numerele pur și simplu nu suma. Între timp, economia energiei regenerabile se îmbunătățește tot timpul. Energia solară rezidenţială este de aşteptat să în afara concurenței combustibili fosili în peste 40 de state până în 2020, în timp ce se fac progrese uriașe și în stocarea energiei și dezvoltarea vehiculelor electrice.
Semințele unei noi economii
În timp ce progresele tehnologice și economia în schimbare a energiei ar putea foarte bine să atenueze impactul scepticismului climatic care emană de la Casa Albă, evident, ele nu se vor apropia nicăieri de ceea ce trebuie să facă SUA pentru a-și exercita efectiv greutatea asupra schimbărilor climatice.
Activiștii pentru justiția climatică, pe de altă parte, încearcă deja o luptă lungă. Mii de activiști s-au alăturat sute de proteste în toată țara în sprijinul Standing Rock Sioux și alți activiști nativi americani care se opun conductei de acces Dakota, în timp ce grupuri internaționale de justiție climatică au a promis să fie alături de aliații lor din SUA pentru a rezista extinderii infrastructurii combustibililor fosili.
Alături de rezistență, eforturile de a construi o nouă economie ar putea și ar trebui să continue de la zero. Tranziția energetică necesită noi forme de proprietate și o economie mai colaborativă. Poate suna ca o întrebare înaltă într-un climat politic atât de ostil, dar există dovezi istorice că Model scandinav de proprietate cooperativă a crescut ca răspuns la polarizarea politică și reprimarea muncii organizate, în timp ce schimbări mai profunde în modul în care funcționează piețele ar putea stimula creșterea producției colaborative.
Pe scurt, în timp ce alegerea lui Trump este un dezastru pentru climă, rămâne o mulțime de teren fertil pentru o tranziție energetică și multe spații pentru a semăna semințele unei noi economii.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează