Mentre a nazione pienghje per e vittime di l'orribile bumbardamentu in Boston ieri, unu cerca di lezioni à mezu à u carnage, è trova pochi. Chì a viulenza hè inaccettabile si distingue cum'è unu, sicuru. Ddu odiu - per l'umanità, per a vita, o qualsiasi altra cosa puderia avè animatu u bomber o i bombardieri - ùn hè mai a surgente di l'azzione umana constructiva pare una seconda raghjone vicinu.
Ma oseraghju dì chì ci hè più; una lezione assai menu ovvia è assai più scomoda, chì parechji sò disprezzu d'amparà, ma chì un avvenimentu cum'è questu rende facilmente apparente, è chì duvemu ricunnosce, ùn importa quantu dulurosu.
Hè una lezzione nantu à a razza, nantu à a bianchezza, è specificamente, nantu à u privilegiu biancu.
Sò chì ùn vulete micca sente. Ma ùn mi importa assai. Allora quì va.
U privilegiu biancu hè di sapè chì ancu s'è l'attentatore di a maratona di Boston hè diventatu biancu, a so identità ùn hà micca risultatu in chì i bianchi sò generalmente scelti per suspetti da a polizia, o a TSA, o l'FBI.
U privilegiu biancu hè di sapè chì, ancu s'è u bomber diventa biancu, nimu ùn chjamà i bianchi per esse profilati com'è terroristi in u risultatu, sottumessi à screening speciale, o minacciati di deportazione.
U privilegiu biancu hè di sapè chì s'ellu s'avère esse biancu, ellu o ella serà vistu cum'è una eccezzioni à una regula altrimenti micca bianca, una aberrazione, una anomalia, è chì ellu puderà unisce à i ranchi. Tim McVeigh è Terry Nichols e Ted Kaczynski e Eric Rudolph e Joe Stack e George Metesky e Byron De La Beckwith e Bobby Frank Cherry è Thomas Blanton è Herman Frank Cash è Robert Chambliss e Ghjacumu von Brunn e Robert Mathews e David Lane e Michael F. Griffin e Paul Hill e Ghjuvanni Salvi e Ghjacumu Kopp e Luke Helder e James David Adkisson e Scott Roeder e Shelley Shannon e Dennis Mahon e Wade Michael Page e Byron Williams e Kevin Harpham e William Krar è Judith Bruey è Edward Feltus e Raymond Kirk Dillard è Adam Lynn Cunningham è Bonnell Hughes è Randall Garrett Cole è James Ray McElroy e Michael Gorbey e Daniel Cowart è Paul Schlesselman e Fidiricu Thomas e Paul Ross Evans e Matt Goldsby è Jimmy Simmons è Kathy Simmons è Kaye Wiggins e Patricia Hughes è Jeremy Dunahoe e David McMenemy e Bobby Joe Rogers e Francis Grady e Demetrius Van Crocker e Floyd Raymond Looker, à mezu à u panteonu di i bianchi chì s'impegnanu in (o anu tramatu) a viulenza motivata puliticamente destinata à terrorizà è tumbà, ma chì e so azzioni risultanu in l'assunzione di assolutamente. nunda circa i bianchi in generale, o i cristiani bianchi in particulare.
È u privilegiu biancu hè di pudè sapè nunda di i crimini cummessi da a maiò parte di i terroristi elencati sopra - in verità, per ùn avè mai intesu a maiò parte di i so nomi - è ancu per fà supposizioni nantu à u rolu chì a so identità razziale o etnica pò esse. anu ghjucatu in i so crimini.
U privilegiu biancu hè di sapè chì, se u bomber di Boston hè diventatu biancu, ùn ci sarà micca dumandatu di denunzià ellu o ella, per pruvà a nostra propria lealtà à u bè naziunale cumuni. Hè sapendu chì a prossima volta chì un pulizzeru vede unu di noi in piedi nantu à u marciapiede applaudisce i corridori in una maratona, quellu pulizzeru dirà esattamente nunda per noi in u risultatu.
U privilegiu biancu hè di sapè chì sì un studiente biancu da Nebraska - in uppusizione à, per dì, un studiente da l'Arabia Saudita - chì nimu, è vogliu dì. nimu pensassi chì hè impurtante di arrestà è interrugati dopu à un attentatu cum'è quellu di a Maratona di Boston.
È u privilegiu biancu hè di sapè chì s'ellu hè statu biancu, u guvernu di i Stati Uniti ùn bombardera micca qualunque campu di granu o cità di muntagna o suburbiu stantiu da quale vene u bomber, solu per assicurà chì l'altri cum'è ellu ùn ricevenu micca. ogni idea. È s'ellu risulta esse un membru di l'Armata Republicana Irlandese ùn bombarderemu micca Belfast. È s'ellu hè un catòlicu italo-americanu ùn bombarderemu micca u Vaticanu.
In breve, u privilegiu biancu hè ciò chì vi permette (s'è vo site biancu) - è mè - per vede avvenimenti tragichi cum'è questu cum'è meramente terribili, è da a perspettiva di vittimi puri è innocenti, piuttostu chè d'avè da dumandassi, è guardà nantu à a spalla, è di dumandà, ancu s'ellu solu in toni chjuchi, s'ellu ci passanu in carrughju puderia pensà chì d'una certa manera eramu implicati.
Hè a surghjente di a nostra innocenza incunificata è a causa di l'oppressione injustificata di l'altri.
Hè tuttu. È importa.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate