Controversele continuă să se învârtească în jurul unui forum planificat, programat să aibă loc joi, 7 februarie, la Brooklyn College, pentru a discuta despre mișcarea globală în creștere de boicot, dezinvestiții și sancțiuni (BDS) împotriva Israelului.
Într-o scrisoare adresată președintelui Brooklyn College, Karen Gould, nouă membri ai Consiliului orașului New York au amenințat că vor reduce finanțarea școlii dacă departamentul său de științe politice va continua să co-sponsorizeze evenimentul. Cu toate acestea, cu o seară înainte de întâlnire, Gould apăra dreptul de a ține întâlnirea, declarând că „angajamentul său față de principiile libertății academice rămâne ferm” al Colegiului Brooklyn și al ei. Săptămâna aceasta, doi consilieri municipali și-au repudiat sprijinul pentru scrisoare și chiar primarul Michael Bloomberg a apărat dreptul Colegiului Brooklyn și al studenților săi de a organiza un forum care să protesteze împotriva Israelului.
Omul din centrul furtunii este Omar Barghouti. În 2005, împreună cu sindicatele palestiniene și grupurile societății civile, el a contribuit la lansarea apelului pentru o campanie internațională BDS pentru a contesta Israelul cu privire la ocuparea Palestinei și la rasismul său față de palestinieni. Campania este modelată după efortul de boicot împotriva apartheidului Africii de Sud din anii 1970 și 80.
Barghouti a vorbit cu Peter Rugh despre controversa Brooklyn College, mișcarea globală BDS și rebeliunile Primăverii Arabe din întreaga lume arabă, printre alte subiecte. Un segment din acest interviu difuzat la Free Speech Radio News. Mai jos este prima parte a interviului – vom publica partea a doua săptămâna viitoare.
CE ESTE BDS și de ce a determinat mai multe grupuri de advocacy pro-Israel și sionistul înflăcărat Alan Dershowitz să stârnească această „polemică” cu privire la apariția ta la Brooklyn College?
BDS ESTE o mișcare globală care a fost formată în sprijinul apelului BDS al societății civile palestiniene lansat în 2005 de marea majoritate a partidelor politice palestiniene, sindicatelor, grupurilor de femei, ONG-urilor și așa mai departe.
Premisa mișcării BDS este că, având în vedere complicitatea comunității internaționale cu ocupația Israelului și negarea de către aceasta a drepturilor palestinienilor, palestinienii nu pot atinge drepturile noastre fundamentale conform dreptului internațional fără mobilizarea organizațiilor internaționale ale societății civile. Tactica de bază – care a fost folosită și de mișcarea sud-africană anti-apartheid – este de a întrerupe legăturile cu Israelul și instituțiile care mențin ocupația și apartheid-ul Israelului.
Apelul BDS lucrează în mod specific pentru realizarea a trei drepturi de bază ale palestinienilor: unul, încheierea ocupării teritoriilor din 1967 (inclusiv coloniile ilegale, zidul ilegal și așa mai departe); al doilea, încheierea sistemului de discriminare rasială din Israel împotriva palestinienilor săi indigeni, care sunt cetățeni ai statului Israel, dar fără drepturi egale; și trei, stabilirea dreptului de întoarcere pentru refugiații palestinieni care au fost expulzați și curățați etnic din patria lor în 1948 și de atunci. Acest drept de returnare este garantat de dreptul internațional.
Deci, BDS este o mișcare bazată pe drepturi, care este ancorată în drepturile universale ale omului și în dreptul internațional. Și cere boicotare, dezinvestire și, în cele din urmă, sancțiuni împotriva statului Israel – așa cum sa făcut împotriva apartheid-ului Africii de Sud – pentru a atinge aceste drepturi palestinienilor. Combinația dintre rezistența populară internă la ocupația și apartheid-ul Israelului cu presiunea externă a boicoturilor și dezinvestițiilor este cea care poate aduce schimbarea necesară pentru a ne garanta drepturile.
Am vorbit cu o femeie de la Consiliul de Relații cu Comunitatea Evreiască din New York și a avut câteva cuvinte de alegere pentru tine. Ea te-a descris ca fiind un antisemit care a cerut distrugerea statului Israel și a spus că „soluția cu un singur stat” tu și susținătorul mișcării BDS este un apel pentru exterminarea statului evreu. O altă critică a ei este că BDS creează o atmosferă de ostilitate care este contraproductivă pentru pace și dăunează lucrătorilor palestinieni. Cum ai răspunde?
ACEASTĂ PRESENTARE este antisemită. De ce spun că afirmația ei că un apel pentru boicotarea Israelului este antisemit este ea însăși antisemit? Pentru că echivalează un boicot al Israelului cu un boicot al evreilor – un atac asupra politicii israeliene cu un atac asupra evreilor. Echivalarea „evreilor” cu Israel – ca și cum ar fi o sumă monolitică de oameni, fără diversitate, fără diferențe umane – este o declarație antisemită. A spune că Israelul vorbește pentru toți evreii și că toți evreii sunt reprezentați de Israel și poartă responsabilitatea colectivă pentru Israel, este o declarație foarte antisemită.
Nu există nimeni care să monopolizeze vocea evreiască – în Statele Unite sau oriunde altundeva. Există diverse grupuri evreiești. Unii dintre cei mai buni parteneri ai noștri care conduc campanii BDS în această țară sunt evrei, cum ar fi Jewish Voices for Peace, International Jewish Anti-sionist Network și multe alte grupuri evreiești.
Dacă mergi în orice campus aleatoriu din Statele Unite și te uiți la campaniile de dezinvestire desfășurate în acele campusuri, vei găsi un număr disproporționat de mare de activiști evrei. Este ceva de care suntem foarte mândri – că mulți, mai ales evrei americani mai tineri, abandonează sionismul și își dau seama despre ce este Israelul.
Este un stat colonial, este un stat de apartheid și nu vor ca un astfel de stat să vorbească în numele lor, să vorbească în numele lor. Și se alătură din ce în ce mai mult cauzei pentru dreptate și pace.
Al doilea punct este că BDS nu ia o poziție cu privire la dacă ar trebui urmărită o soluție cu un singur stat sau o soluție cu două state în Palestina. Deci ea repetă un mit – este o născocire. Mișcarea noastră este total neutră în termenii a politic soluţionarea conflictului.
Dar fiecare dintre noi, ca om și ca activist, are o poziție în acest sens și nu mi-e rușine de a mea. Timp de 30 de ani, am pledat pentru soluția cu un singur stat în calitatea mea personală. Am cercetat și am scris despre soluția unui stat democratic în Palestina istorică. Asta înseamnă egalitate pentru toată lumea – indiferent de identitate, etnie, religie sau orice alt atribut. Și ce e în neregulă cu asta? De ce o singură persoană, un vot este bună pentru fiecare țară din lume, cu excepția Palestinei? De ce democrația devine brusc un lucru rău aici?
Evreii americani au fost în fruntea mișcării pentru drepturile civile pentru a răsturna segregarea lui Jim Crow în sudul american. Ei au stat alături de afro-americani, cerând egalitate pentru toată lumea, separarea dintre religie și stat și drepturi egale pentru toți oamenii. Dar în Israel, grupurile pro-israeliene apără un sistem de apartheid.
Acesta nu este ceva ce spune doar mișcarea BDS. Celebrul scriitor evreu american IF Stone, încă din 1967, a spus că sionismul și Israelul creează o schizofrenie în rândul comunităților evreiești. Pe de o parte, ei apără drepturile civile și egalitatea în țările în care trăiesc, iar în Israel, ei apără un set de legi care este rasiste, care nu permite căsătoriile mixte, care respinge egalitatea, care respinge egalitatea. într-o manieră categorică. Această schizofrenie este mai recunoscută de activiștii evrei mai tineri de pretutindeni, în special în Statele Unite.
În cele din urmă, ideea că BDS este contraproductivă și că dăunează lucrătorilor palestinieni care lucrează în coloniile israeliene. Permiteți-mi să încep prin a spune că acesta este un argument excepțional de paternalist, foarte colonial. Pentru ca cineva să aibă curajul să pretindă că știe ce este în interesul palestinienilor mai mult decât al palestinienilor – acesta este simbolul ipocriziei și condescendenței.
Presupunerea este că noi – doar pentru că suntem maro, doar pentru că trăim în Sudul global – nu avem cumva facultatea de a raționa, despre care nu putem vorbi și nici să înțelegem cum să ne apărăm propriile interese, că avem nevoie de cineva. de sus, din Nord, o persoană albă, să ne spună cum să gândim, cum să ne formulăm voința și cum să o exprimăm. Acest lucru este extrem de rasist.
Dar, lăsând deoparte pentru o clipă perspectiva ei favorizantă, că muncitorii palestinieni trebuie să lucreze în proiecte israeliene, inclusiv în așezările ilegale, este o dovadă a corupției ocupației și a sufocării economiei palestiniene. Israelul a distrus sistematic agricultura și industria palestiniene; a furat în mod sistematic cele mai bune și mai fertile resurse de apă și pământ palestiniene; și a făcut economia palestiniană complet dependentă de puterea ocupantă.
Acei fermieri palestinieni care le-au aruncat pământurile când au fost confiscați pentru așezări numai evreiești nu au avut de ales decât să devină muncitori. Având în vedere distrugerea totală a economiei palestiniene, singura opțiune pentru mulți oameni este să lucreze cu proiecte israeliene. Este ideal? Absolut nu.
Încheierea ocupației le-ar permite palestinienilor să ne construiască propria economie și să aibă propriile noastre proiecte economice, în care nu ar fi nevoie să fim dependenți de o putere colonială pentru a ne susține viața. Putem construi, putem planta, putem produce, putem fi creativi – dacă avem ocazia. Și pentru a obține această șansă, avem nevoie de ajutorul fiecărei persoane conștiincioase din întreaga lume, inclusiv al persoanelor evreiești conștiincioși din întreaga lume, pentru a ne ajuta să punem capăt ocupației și apartheid-ului Israelului, astfel încât să putem continua dezvoltarea noastră durabilă.
AI VORBIT în nenumărate campusuri din SUA și din întreaga lume. Ați întâlnit acest tip de vitriol la celelalte evenimente ale dumneavoastră?
Până acum nu am experimentat nicio întrerupere la evenimentele BDS din campusul nostru din SUA. Sperăm că Brooklyn College va fi primul și ultimul, dar nu suntem asigurați de asta din cauza sentimentelor turbate anti-palestiniene care au fost stârnite. A existat un rasism extrem și un limbaj violent îndreptat către eveniment.
Unii dintre cei mai extremi oameni din spatele acestor declarații sunt susținătorii lui Meir Kahane și ai partidului său Kach, care este considerat oficial o entitate teroristă de către guvernul SUA. La un moment dat, guvernul Israelului i-a interzis lui Kach să participe la alegerile israeliene.
Susținătorii acestui partid fascist și fanatic sunt conducătorii circului care vizează evenimentul Brooklyn College BDS. Ei fac tot posibilul să suprime libertatea academică în Statele Unite spunând: „Noi, lobby-ul pro-Israel, putem decide cine are voie să vorbească în campus și cine nu, ce materii sunt permise și ce materii nu. permis să fie discutat în campus”.
Ei distrug noțiunea de libertate academică, răsucindu-o pentru a-și servi agenda de dreapta, anti-eliberare și anti-palestiniană. Sincer să fiu, au trecut mulți ani de când m-am confruntat cu un rasism atât de josnic și violent pe care l-am întâlnit în jurul acestui eveniment din Brooklyn College. Am vorbit în campusuri mari și mici în ultimii doi ani și nu am avut niciodată întreruperi.
Continuăm să sperăm că nu va exista nicio întrerupere, dar, din păcate, suntem foarte îngrijorați pentru siguranța noastră. Cu o asemenea incitare la violență și o astfel de ură rasială, așa cum au fost transmise de personalități precum Dershowitz și alții, mă tem pentru siguranța mea și sper că Brooklyn College va lua măsurile necesare pentru a preveni ca aceste voci turbate să ne atace și/sau să ne perturbe. Evenimentul.
Dacă au argumente împotriva BDS, să le abordăm în mod civil. Lasă-i să vină la eveniment, să ne asculte pe prof. Judith Butler și pe mine și apoi să-și prezinte punctele într-o manieră rațională, cu capul rece. Să avem o dezbatere adecvată despre asta. Așa se așează ființele raționale și discută diferențele de opinie. Așa progresează societatea, discutând despre diferențe.
SUA este direct, imediat și profund răspunzătoare pentru menținerea ocupației Israelului și a apartheid-ului prin miliardele de dolari pe care le trimite Israelului în fiecare an – în detrimentul justiției sociale, în detrimentul asistenței medicale, în detrimentul educației aici, în SUA În loc să cheltuiască în această țară pentru a îmbunătăți educația, oportunitățile de angajare, formarea profesională și protecția mediului, SUA trimit miliarde și miliarde de dolari Israelului pentru a cumpăra arme – pentru a ucide, a mutila, pentru a curăța etnic. Acest lucru trebuie să se oprească.
Cetăţenii americani au o obligaţie, o datorie şi un drept de a pune la îndoială pentru a opri acest flux enorm de bani, precum şi complicitatea care o însoţeşte. Avem, de asemenea, dreptul de a dezbate Israelul în această țară și de a ne ridica împotriva politicilor Israelului de ocupație și apartheid aici, în SUA, în special în această țară care este atât de complice la proiectul colonial al Israelului.
Nimeni nu poate opri această întrebare. S-ar putea să reușească cu violența lor – și cu impunitatea de care s-au bucurat până acum – să scufunde unul sau două evenimente, sau să arunce un academic dintr-o universitate sau să bântuie un disident sau un jurnalist care îndrăznește să pună la îndoială Israelul. Da, au mai reușit și încă continuă să reușească în unele cazuri.
Dar nu pot ascunde soarele cu palmele. Ei nu pot ascunde soarele cu această violență și cu limbajul lor violent și cu incitarea lor la ură. Mișcarea este în creștere. BDS este în creștere. Responsabilitatea Israelului față de drepturile omului și dreptul internațional crește în fiecare lună, în fiecare an, inclusiv în Statele Unite.
Mulți studenți evrei din Statele Unite abandonează sionismul și, dacă nu se alătură încă mișcării BDS, cel puțin pun la îndoială politicile Israelului și pun la îndoială dacă Israelul vorbește într-adevăr în numele lor. Vânturile schimbării bat, iar Alan Dershowitz și alții nu îi pot opri.
Ei ajung să înțeleagă asta și de aceea sunt atât de fanatici și violenti în reacțiile lor. Au fost absolut isterici, iar acesta este un semn de slăbiciune. Dacă s-ar simți puternici și încrezători, nu ar trebui să recurgă la astfel de incitații la violență și la ură rasială. Ei veneau să înfrunte argumentul nostru cu un contraargument, așa cum ar face orice persoană rațională.
PUTEȚI descrie modul în care acest sistem de apartheid afectează viața de zi cu zi a palestinienilor care trăiesc în Israel, în Cisiordania și în Gaza?
ÎNTÂI, PERmiteți-mi să explic de ce folosesc termenul de apartheid, pentru că uneori oamenii sunt surprinși când susținătorii drepturilor palestinienilor spun că Israelul este vinovat de crima de apartheid. Apărătorii Israelului și vocile anti-palestiniene exclamă furioase: „Cum îndrăznești să spui că Israelul este un stat de apartheid? Israelul este atât de diferit de Africa de Sud”.
Dar aceasta este o neînțelegere a ceea ce este apartheid-ul. Apartheid-ul nu este doar o crimă sud-africană. Este o crimă internațională recunoscută și definită de dreptul internațional, în special de Convenția ONU din 1973 privind reprimarea și pedepsirea crimei de apartheid. Desigur, Africa de Sud a fost un caz foarte clar de apartheid, dar la fel și statele sudice din Statele Unite înainte de mișcarea pentru drepturile civile. Deci, ce face ca un sistem rasist apartheid și altul să nu fie apartheid?
Diferența nu este că aceasta este doar o politică rasistă care este adoptată aici sau acolo, sau rasism existent aici sau colo, ci atunci când acest rasism este instituționalizat și legalizat, atunci când aveți opresiunea sistematică a unui grup rasial împotriva altui grup într-o manieră legalizată. Atunci devine apartheid.
Deci doar pentru a da un exemplu concret: 93% din pământul Israelului poate fi folosit doar în beneficiul populației evreiești din Israel. Nu pentru locuitorii statului Israel, nu pentru cetățenii statului Israel în general. Deci orice cetățean neevreu al statului Israel nu poate beneficia de 93 la sută din pământ. În comparație, în Africa de Sud, a fost de 86 la sută în beneficiul albilor și restul pentru populația indigenă.
Există literalmente zeci de legi în Israel care discriminează între cetățenii săi evrei și neevrei. În acest sens, Israelul este în mod clar vinovat de crimă sau de apartheid, pentru că asta este apartheid-ul. Așa este definit în dreptul internațional. Aveți legi care discriminează între evrei și neevrei, oferind un set distinct de privilegii doar cetățenilor evrei.
O altă realitate de bază cu care se confruntă palestinienii din Israel este că Israelul este singura țară de pe pământ care nu se definește ca stat al cetățenilor săi. Este o stare a „poporului evreu”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, chiar dacă ai trăit în Palestina de generații, chiar dacă ai fost acolo înainte de a deveni Israel, nu primești întregul set de drepturi dacă nu ești evreu. Israel nu-ți aparține; aparține „națiunii evreiești”. De fapt, însuși conceptul de „națiune evreiască” este controversat, iar comunitățile evreiești din întreaga lume au dezbătut și continuă să dezbată energic.
Imaginează-ți echivalentul aici. Imaginează-ți dacă SUA s-ar autodeclara „stat creștin” – un stat al națiunii creștine. Orice creștin din întreaga lume ar avea drepturi depline în Statele Unite, dar nu comunitățile sale evreiești, musulmane sau necreștine. Ar accepta cineva o astfel de inegalitate scrisă în legile în sine? Ar accepta cineva un tratament inegal pe baza identității sale? Atunci de ce este acceptabil ca Israelul să aibă zeci de legi care discriminează cetățenii săi neevrei?
În Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, și în Gaza, un astfel de tratament de apartheid este evident mult mai pronunțat decât în Israel. Cel puțin cetățenii palestinieni ai Israelului pot vota. Da, toate partidele trebuie să depună un jurământ de loialitate față de stat ca „un stat evreu și democratic”, dar acesta este, desigur, un oximoron: un stat nu poate fi atât un stat supremacist evreu, exclusivist, cât și democratic.
Dacă mergem în Cisiordania și Gaza, vedem că apartheid-ul este concret. „Zidul de separare” al Israelului – zidul de apartheid al Israelului – se află în principal în teritoriile ocupate și a fost considerat o încălcare a dreptului internațional de către Curtea Internațională de Justiție.
Aveți, de asemenea, așezări coloniale în teritoriile ocupate, care sunt doar pentru evreii israelieni. Ele sunt considerate o crimă de război, conform Convenției a patra de la Geneva. Transferarea unei părți din populația statului ocupant pe teritoriul ocupat este considerată o crimă de război și exact asta a făcut Israelul. Din 1967 și ocuparea Cisiordaniei și a Gazei, a transferat o parte din populația sa pe teritoriul ocupat, încălcând dreptul internațional.
Aceasta înseamnă că acei coloniști au privilegii de cetățenie deplină – fac parte din sistemul juridic israelian și au dreptul să voteze pentru parlamentul israelian – în timp ce palestinienii din Teritoriile Ocupate sunt o franciză total diferită. Ei nu fac parte din sistem și nu se bucură de niciun drept conform legii militare israeliene. Coloniștii își primesc drumurile numai pentru coloniști, care deservesc doar evreii israelieni, în timp ce palestinienii din Cisiordania și Gaza destul de des nu au voie să folosească acele drumuri.
După ce Israelul și-a retras așezările din Gaza în 2005, nu mai are coloni acolo, dar Gaza este încă sub ocupație. Israelul deține controlul deplin asupra trecerii în Gaza, fie pe calea aerului, pe uscat sau pe mare. Israelul deține controlul deplin asupra teritoriului, care conform dreptului internațional îl face puterea ocupantă. Israelul a înconjurat Cisiordania și Gaza cu ziduri și garduri și sute de puncte de control militare, care împiedică libertatea de mișcare a palestinienilor. Deci realitatea apartheidului este extrem de pronunțată acolo.
ÎN CE feluri au schimbat revoltele care au început să zguduie Orientul Mijlociu în 2011 situația de pe teren?
Primăvara Arabă a deschis o oportunitate uriașă de a construi sprijin pentru drepturile palestinienilor în lumea arabă. În întreaga lume arabă, sprijinul pentru drepturile palestinienilor a fost întotdeauna o realitate de facto, un consens. Fiecare cetățean al fiecărui stat arab – cu foarte puține excepții – sprijină drepturile palestinienilor.
Cu toate acestea, în țările conduse de dictatori și guverne nedemocratice, acest sprijin nu a condus niciodată la vreo schimbare efectivă. Iar o campanie de succes BDS necesită un anumit minim de democrație și de drepturi civile pentru a reuși.
Nu este suficient să avem un milion de marocani care demonstrează împotriva bombardării Gaza de către Israel, așa cum au făcut-o în timpul bombardării Gazei de către Israel la sfârșitul lui 2008-începutul lui 2009. Într-adevăr, am avut 1 milion de oameni pe străzile din Rabat care demonstrau pentru drepturile palestinienilor. Aceasta a fost o manifestare extrem de importantă de solidaritate.
Dar s-a tradus asta în campanii eficiente împotriva Caterpillar, împotriva Veoliei, împotriva companiilor internaționale care încalcă drepturile palestinienilor în complicitatea lor cu ocupația israeliană? Nu, nu a făcut-o. Și nu ar putea într-o țară căreia îi lipsește democrația de bază.
Odată cu Primăvara Arabă în Egipt, Tunisia și în alte părți, vedem zorii libertății și începutul democratizării și nu spunem că este încă o democrație matură. Dar, în ciuda turbulențelor, în ciuda luptelor prin care trebuie să treacă oamenii pentru a-și construi cu adevărat democrațiile, acest lucru a creat deja o deschidere uriașă pentru ca eforturile de solidaritate din Palestina să devină campanii eficiente și durabile care pot duce la rezultate concrete prin responsabilizarea corporațiilor și instituțiilor față de principiile de bază ale drepturilor omului.
Nu au trecut nici măcar doi ani de la începutul Primăverii Arabe, așa că este prea devreme să ne așteptăm la rezultate mari. Revoluțiile necesită mult timp pentru a trece peste conflictul intern și pentru a construi o democrație stabilă. Va dura ceva timp până ce egiptenii, tunisienii și alții își rezolvă conflictele interne și își construiesc propriile sisteme pe baza justiției sociale, a libertății și a drepturilor pentru toți cetățenii – și până când vor fi capabili să își îndeplinească obligația de a fi alături de palestinieni.
Când vorbim de solidaritate arabă, solidaritatea nu este nici măcar termenul cel mai exact, pentru că este o familie. Așa se simt palestinienii – facem parte din această familie de națiuni arabe și state arabe. Nu este ca și cum ai cere ajutor unui vecin. Îți ceri ajutor tatălui, mamei, surorii și fiicei tale.
Așa simțim când le cerem egiptenilor să ne susțină drepturile. Nu cerem ajutor aproapelui nostru, cerem ajutor fratelui nostru. Dar fratele are multe probleme în acest moment și încă încearcă să-și pună în ordine casa, așa că trebuie să așteptăm cu răbdare până se pot ridica în picioare. Atunci suntem siguri că vom avea un sprijin masiv.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează