Peste o lună, bombardamentul condus de Arabia Saudită asupra Yemenului va împlini un an.
Câștigurile strategice au fost puține. Tabla de șah fracturată a politicii yemenite este la fel de complexă astăzi ca și în ziua în care saudiții au început să bombardeze - 26 martie 2015.
De ce au început saudiții și aliații lor să bombardeze Yemenul? Nu era clar casus belli. Acordul de tranziție din 2011 s-a deteriorat – mandatul președintelui Mansour Hadi sa încheiat cu un an înainte ca acesta să demisioneze în februarie 2015.
Diverse grupuri au jucat pentru poziție spre un nou acord, care nu era la orizont. Sechestrarea Sanaei nu a fost inevitabilă, dar nici nu a fost surprinzător. Au urmat bombele saudite.
Cine a luat Sanaa? Două formațiuni politice rivale – Houthii și Congresul General al Poporului lui Ali Abdullah Saleh – s-au unit împotriva guvernului lui Hadi pentru a lua capitala. Saleh a condus un război împotriva huthiților din 2004 până în 2010. Cu toate acestea, ei s-au aliat pentru acest impuls.
După ce au luat Sanaa, s-au deschis fracturi între cei doi aliați, ciocnirile din tabăra militară Raymat al-Humayd de la nord de Sanaa arătând slăbiciunea lor internă. Având în vedere timpul, este probabil că acești aliați și-ar fi escaladat propriile diviziuni.
Dar înainte ca acest lucru să se întâmple, saudiții și aliații lor au început bombardamentul, care a cimentat unitatea dintre Saleh și Houthi și le-a dat acestora din urmă acces la personal militar cu înaltă calificare – care ar putea arunca rachete Scud în Arabia Saudită, de exemplu.
Această alianță este cea care a reușit să rețină asaltul saudit, deși cu prețul distrugerii Yemenului.
Una dintre marile tragedii ale războiului din Yemen a fost că politica internă a Yemenului – care este considerabil de complexă – se învârte acum în tensiunile geopolitice regionale dintre Iran și Arabia Saudită.
Iranul avea relații minime cu Houthii și Saleh. Așa-numitele legături șiite comune ale lor sunt, de asemenea, slabe, având în vedere că șiiții Zaydi din Yemen nu sunt de acord cu cei doi iranieni în diferite chestiuni de succesiune și doctrină.
Paranoia influenței iraniene a Arabiei Saudite joacă un rol major aici. Eclipsate sunt celelalte fisuri din Yemen: probleme de federalism și secesiune, Nord vs Sud, secularism republican vs dominație islamică. Introducerea Arabiei Saudite în conflict a complicat lucrurile și a făcut pacea o idee imposibilă.
Dacă saudiții ar fi dorit să-i slăbească pe Houthi și pe Saleh, este cu siguranță cazul că informațiile saudite ar fi captat semnele problemelor interne dintre aceste două tabere.
Cea mai sensibilă abordare ar fi fost să încercăm să le despărțim. Ceea ce a făcut bombardamentul din 26 martie a fost să-i aducă împreună. S-ar putea ca saudiții să nu gândească strategic și să fie doar motivați de ura față de Iran?
Sau ar putea fi faptul că preocupările interne din Arabia Saudită au propulsat războiul? La urma urmei, chiar înainte de război, regele Salman a preluat tronul și l-a numit pe fiul său Mohammed bin Salman ca ministru al apărării.
Mohammed bin Salman – cunoscut local ca MbS – a apărut la televiziunea saudită a doua zi după începerea bombardamentelor; era în centrul de operațiuni militare, la telefon, vorbea cu piloții, se uita la hărți. Războiul din Yemen ar fi fost oportunitatea lui MbS de a arăta că el era cu adevărat la conducere.
Acum este un albatros în jurul gâtului lui. Arabia Saudită nu poate fi văzută retrăgându-se decât dacă a câștigat. Legitimitatea monarhiei este învestită în acest rezultat. Yemenul este sacrificat unor astfel de motivații.
Un nou raport de la International Crisis Group - Yemen: Este pacea posibilă? (9 februarie) – pune întrebarea pertinentă a păcii și apoi oferă o evaluare profund negativă.
„Dinamica internă și regională este un prost pentru pace”, scriu autorii. Pe măsură ce relațiile Riad-Teheran se deteriorează, la fel și șansele de a rezolva problemele regionale aici. În interiorul țării încrederea între diferitele părți s-a rupt. Sentimentul fisipar este acum dominant.
Unificarea Yemenului din 1990 este în pericol de a se rupe. Cele două forțe se mulțumesc să se așeze lângă vechea graniță, orașul Taiz fiind încadrat de ambele. Milițiile Houthi și ale Rezistenței de Sud au devenit acum la fel de importante ca armata yemenită divizată.
„Sectarismul, care din punct de vedere istoric nu este un motor de conflict sau un cadru mobilizator pentru violență, este acum larg răspândit”, scrie Conflict Group. „Problemele de răzbunare, mereu prezente în trecut, au crescut exponențial. Vendetele bazate pe tribal vor supraviețui conflictului.”
Organizația Națiunilor Unite a fost marginalizată. Problemele sale de aici sunt egale cu problemele sale din Siria. Tensiunile geopolitice și dominația armei pe teren fac să fie puțin probabil ca părțile să se așeze la o masă ONU. Ceea ce Crisis Group minimizează în raportul său este rolul Occidentului, care a fost considerabil.
Ea a continuat să-i rearmeze pe saudiți pe tot parcursul conflictului, punându-se, parcă, ca parte a conflictului și nu ca observator neutru. O carte viitoare editată de Sheila Carapico – Arabia Incognita. Trimiteri din Yemen și Golf (Just World Books, mai 2016) – detaliază aici rolul occidental. Implicația sa întărește ambiția saudite și slăbește SUA.
Între timp, doi cai ai apocalipsei urmăresc Yemenul.
Pe de o parte este Foametea – cu agențiile ONU aflate în dificultate constantă cu privire la deteriorarea standardelor de viață ale populației. Programul Alimentar Mondial a declarat, în urmă cu o lună, că Yemenul este la un pas de jumătate din populație să fie în condiții de foamete.
Peste 14 milioane din cele 23 de milioane de yemeniți sunt „insecuritate alimentară”. Julien Harneis, reprezentantul UNICEF în Yemen, a prezentat câteva dintre datele pe care agenția le-a colectat. Peste un milion de copii au fost mutați din casele lor, mai mult de un milion de copii sub cinci ani riscă malnutriție acută și infecții acute ale tractului respirator.
Două milioane de copii nu pot merge la școală. „Consecințele pe termen mai lung ale tuturor acestor lucruri pentru Yemen – care era deja cea mai săracă națiune din Orientul Mijlociu chiar înainte de conflict – pot fi doar de ghicit”, a spus Harneis.
Celălalt cal al apocalipsei este extremismul. Al-Qaeda din Peninsula Arabă (AQAP) și gruparea Stat Islamic, spune Crisis Group, „sunt probabil principalii beneficiari ai războiului”.
AQAP nu numai că deține acum unele orașe din regiunea Hadramout, cum ar fi Mukalla, dar a fost activ în acest război alături de Rezistența de Sud din Taiz și în alte părți. A considerat că acoperirea aeriană saudită este salutară și, în consecință, a obținut câștiguri majore.
Între timp, un grup separatist de la AQAP s-a modelat ca o nouă franciză IS. La 20 martie 2015, și-a anunțat existența printr-un atac masiv care a ucis peste 140 de persoane care se aflau în sau în apropierea moscheilor Zaydi din Sanaa.
„În convulsiile din Orientul Mijlociu”, notează Crisis Group, „războiul din Yemen este relativ neobservat, dar peste 2,800 de civili au fost uciși, majoritatea din cauza atacurilor aeriene, iar țara suferă o criză umanitară acută care ar putea declanșa foamete catastrofală și refugiați. fluxuri care ar destabiliza și mai mult regiunea”.
Aceasta este o evaluare corectă. Va trezi vreo îngrijorare? Nu neaparat.
Emiratele Arabe Unite, un aliat al Arabiei Saudite în această campanie, l-a numit recent pe Ohood al-Roumi ca prim ministru al Fericirii din Emiratele Arabe Unite. Este ceva neliniștitor în legătură cu o astfel de postare care vine pe fondul unei asemenea nefericiri în Yemen, un vecin regional.
Poate că noul ministru ar dori să facă niște gesturi în direcția răspândirii fericirii nu numai în mall-urile din Dubai și Sharjah, ci și în căsuțele din Sanaa și Taiz, unde copiii mici se înghesuie de frica următorului bombardament.
Vijay Prashad este editorialist la Frontline și cercetător senior la Institutul de Politici Publice și Afaceri Internaționale Issam Fares din AUB. Cea mai recentă carte a lui este Națiunile mai sărace: o posibilă istorie a sudului global (Verso, 2014 broșat). Urmărește-l pe Twitter: @VijayPrashad
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează