Este aceeași capcană veche. NATO a folosit exact același truc pentru a se asigura că ar putea avea un război cu Slobodan Milosevic. Acum americanii cer același lucru lui Saddam Hussein – bineînțeles îngropați în lista lor de revendicări. Spune-i inamicului tău că vei avea nevoie de drumurile și spațiul său aerian – cu trupele tale pe autostrăzi – și îi vei distruge suveranitatea. Așa a cerut NATO Serbiei în 1999. Așa îi cere lui Saddam Hussein noua rezoluție ONU promovată de domnii Bush și Blair. Este o declarație de război.
A funcționat în 1999. Sârbii au acceptat cea mai mare parte a Acordului interimar al NATO pentru pace și autoguvernare în Kosovo, dar nu și apendicele 8, care insista că „personalul NATO se va bucura de... trecere liberă și nestingherită și acces nestingherit în toată Republica Federală Iugoslavia. ”
A fost o cerere pe care dl Milosevic nu a putut-o accepta niciodată. Trupele americane care conduc prin Serbia ar fi însemnat, în aceste circumstanțe, sfârșitul suveranității iugoslave.
Dar acum avem proiectul de rezoluție al ONU pe care președinții Bush și Blair insistă că ONU trebuie să o adopte. Echipele de inspecție a armelor, se spune, „vor avea dreptul de a declara, în sensul prezentei rezoluții... coridoare de tranzit terestre și aeriene care vor fi puse în aplicare de forțele de securitate ONU sau de membrii Consiliului [de Securitate] al ONU”.
Cu alte cuvinte, Washingtonul poate ordona forțelor SUA (un membru al Consiliului de Securitate) să „implice” aceste „coridoare” prin Irak – pe teren – când dorește. Trupele americane ar fi astfel în Irak. Ar fi o invazie fără război; Sfârșitul lui Saddam, „schimbarea regimului”, întregul shebang.
Niciun guvern irakian – chiar și o administrație de la Bagdad fără odiosul Saddam – nu ar putea accepta vreodată o asemenea cerere. Nici Serbia nu ar fi putut accepta o asemenea cerere din partea NATO, chiar și fără odiosul Slobodan. De aceea sârbii și NATO au intrat în război.
Așa că iată-l din nou, aceeași veche mentalitate „trebuie-putem-să-conducem prin țara voastră” care i-a forțat pe sârbi la război și care intenționează în mod clar să producă același lucru de la Saddam.
America vrea un război și iată dovada: dacă Statele Unite ar dori cu adevărat să evite războiul, ar putea cere „acces neîngrădit” pentru inspectori fără acest paragraf care distruge suveranitatea, folosindu-l ca a doua rezoluție doar dacă palatele prezidențiale ale împăratului Saddam a rămas interzisă.
Saddam își poate deschide țara inspectorilor; își poate deschide chiar și palatele prezidențiale. Dar dacă nu acceptă folosirea forțelor „Consiliului de Securitate” – cu alte cuvinte, a trupelor americane – pe drumurile din Irak, putem intra în război. Mai există și celălalt paragraf: că „orice membru permanent al Consiliului de Securitate poate solicita să fie reprezentat în orice echipă de inspecție”. Cu alte cuvinte, americanii pot cere ca oamenii lor de informații să se întoarcă pentru a deveni inspectori ONU, pentru a transmite informațiile lor israelienilor (ceea ce au făcut înainte) și armatei americane, care i-au folosit odată ca controlori aerieni avansați pentru aeronava lor. inspectorii au fost retraşi.
Una peste alta, deci, o înțelegere pe care președintele Saddam – da, Saddam cel rău, Saddam torționarul, Saddam iubitor de războiul cu gaze – nu l-ar putea accepta niciodată, niciodată.
El nu este menit să accepte asta. De aceea, proiectul anglo-american pentru ONU este destinat să ne ofere război, mai degrabă decât pace și securitate împotriva armelor de distrugere în masă.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează