I MUVRINI
Unu di l'eventi maiò di u XXu seculu, cù ripercussioni chì ghjunghjenu oghje, hè a caduta di a bomba atomica nantu à u Giappone in u 1945. Prima chì a bomba hè stata aduprata, i capimachja chì guidanu u Prughjettu Manhattan hà dettu à u presidente di i Stati Uniti Harry S. Truman :
"U mondu in u so statu attuale di avanzamentu murali cumparatu cù u so sviluppu tecnicu seria eventualmente à a misericòrdia di una tale arma. In altri palori, a civilizazione muderna puderia esse distrutta cumplettamente. "[1]
Parechje persone, è cuncurrenu, crede chì a "justificazione" morale di l'usu di a bomba atomica in a Sicunna Guerra Munniali, è l'usu minacciatu di l'armi nucleari in i decennii successivi, ùn anu micca una basa in a sucità civilizzata. Ma chì ne di l'argumentu cunvinziunali chì e duie bombe atomiche lanciate annantu à u Giappone anu purtatu, però, à a fine di a guerra? Stu essai esamina criticamente sta visione.
U primu di i bombi hè statu abbattutu annantu à Hiroshima u 6 d'Aostu di u 1945 è u sicondu nantu à Nagasaki trè ghjorni dopu. E forze armate sovietiche anu invaditu a Manciuria occupata da u Giappone u 8 d'aostu. U 15 d'aostu, l'imperatore Hirohito annuncia a rendizione di u Giappone in un indirizzu radiu à a nazione.
In generale, ci sò trè diverse scole di pensamentu per quessa chì u guvernu di i Stati Uniti hà utilizatu a bomba. Puderemu riferite à questi cum'è scole ortodosse, revisioniste è neo-ortodosse o anti-revisioniste.
I stòrici ortodossi sustenenu chì l'abbandunamentu di e bombe atomiche era necessariu è ghjustificatu perchè questu hà purtatu direttamente à a rendizione di u Giappone, salvenendu cusì milioni di vite americane è giapponesi chì altrimenti anu persu durante l'invasione di i Stati Uniti di u Giappone, prughjettata per inizià u 1 di nuvembre di u 1945. I rivisionisti ùn sò micca d'accordu : u bumbardamentu ùn era nè necessariu nè ghjustificatu, dicenu ; U Giappone era digià statu scunfittu cumplettamente. Certi rivisionisti sustene ancu chì i Stati Uniti anu utilizatu e bombe per intimidà l'Unioni Suviètica.
Nta l'ultimi anni, l'anti-revisionisti anu sfidau a visione revisionista è sustenevanu, cum'è i storichi ortodossi originali, chì a bomba hè stata aduprata per finisce a Guerra di u Pacificu inducendu direttamente a rendizione di u Giappone. Cuntennu chì l'entrata suviètica in a guerra contr'à u Giappone hà ghjucatu un rolu minore in a rendizione, è certamente menu di u fattore "shock" decisivu di e bombe.
U sopra hè necessariamente un riassuntu sketchy, ma cattura l'essenza di opinioni divergenti nantu à a fine di a Guerra di u Pacificu. In ciò chì seguita, intendo di dimustrà chì mentre ci hè sempre un dibattitu vibrante, qualchì volta caldu, trà i storichi, a visione revisionista s'accorda più strettamente cù l'evidenza.
Corse à l'ennemi
Stòrici uccidintali dibattendu i motivi di a fine di a guerra anu cuncentratu assai nantu à a "decisione" di i Stati Uniti d'abbandunà a bomba atomica.[2] Ma ci hè stata relativamente poca attenzione dedicata à e deliberazioni trà l'elite dirigente giapponese di a guerra chì hà purtatu à a rendizione. Ancu menu hè statu cunnisciutu di a decisione sovietica è l'entrata sovietica in a Guerra di u Pacificu contr'à u Giappone.
Un ostaculu finu à pocu tempu hè statu chì nisun storicu ùn era abbastanza fluente in inglese, giapponese è russu per investigà u materiale d'archiviu primariu - cumpresi i documenti di u guvernu internu, i rapporti militari è l'intercepte di intelligenza - in tutte e trè lingue. Questu in parte spiega perchè u dibattitu storicu in l'Occidenti hè statu cusì focu annantu à i mutivi di l'amministrazione di Truman è a pulitica: questu, dopu tuttu, puderia esse perseguitu nantu à a basa di materiale in lingua inglese. Per esempiu, in u 1965, u storicu "revisionista" Gar Alperovitz hà publicatu un libru influente, "Diplomazia Atomica", in quale ellu sustene chì l'usu di e bombe atomiche ùn era micca necessariu militarmente è era pensatu cum'è un spettaculu di a forza di i Stati Uniti contr'à u putere suvièticu. Ci hè statu un dibattitu furioso annantu à questu per parechji decennii.[3]
In u 2005, Tsuyoshi Hasegawa, prufessore di storia à l'Università di California in Santa Barbara, hà publicatu un studiu impurtante, "Racing The Enemy: Stalin, Truman, and the Surrender of Japan". avà un citatinu di i Stati Uniti, hà valutatu seriamente e relazioni trilaterali di guerra trà i Stati Uniti, l'Unioni Suviètica è u Giappone. U so studiu hè statu acclamatu da a critica è hà generatu un considerableu dibattitu scientificu è ghjurnalisticu. Barton Bernstein, prufessore di storia à l'Università di Stanford è unu di i cummentatori più impurtanti di u mondu nantu à i prublemi di a bomba A, hà elogiatu caldamente u libru cum'è "formidable", "un voluminu maiò in a storia internaziunale" è "un successu veramente impressiunanti, chì merita premi è riconoscimenti". "[4] U libru hà ancu purtatu un grande scossa à l'anti-revisionisti.
Allora perchè u titulu, "Racing the Enemy"? A Potsdam, u capu suvièticu Joseph Stalin avia datu Truman una data per l'attaccu sovieticu à u Giappone - 15 d'aostu di u 1945. Se i Stati Uniti anu da furzà u Giappone à rende senza l'aiutu sovieticu, è cusì evite micca di fà alcuna cuncessione geostrategica à u so ostensibile alleatu, avissi a fari accussì prima di sta data. Hasegawa ripiglia a storia:
"L'unicu fattore chì restava era a bomba atomica. Cuntrariu à l'affirmazioni di i stòrici chì Truman ùn avia micca intenzione di utilizà a bomba atomica cum'è arma diplomatica contr'à l'Unioni Suviètica, hè difficiule di ignurà u fattu chì i sovietici figuranu in i calculi di Truman. data per l'attaccu suvièticu hà fattu u più imperativu per i Stati Uniti di abbandunà a bomba à u principiu d'aostu, prima chì i Soviets entranu in a guerra. A corsa trà l'entrata di l'URSS in a guerra è a bomba atomica hà avà ghjuntu à u so culmine ". [6]
A ricerca diligente di Hasegawa hà rinfurzatu a sfida revisionista à a vista ortodoxa chì e bombe atomiche anu purtatu colpi decisivi à a vuluntà di cumbattimentu di u Giappone, è hà risultatu in a rendizione. Ellu avverte:
"L'Americani si fermanu sempre à u mitu chì e bombe atomiche cadute nantu à Hiroshima è Nagasaki furnì u punch-out à u guvernu giapponese. A decisione d'utilizà a bomba hà salvatu micca solu i suldati americani, ma ancu i giapponesi, sicondu sta narrazione. U mitu serve per ghjustificà a decisione di Truman è facilità a cuscenza cullettiva americana ".
Hasegawa mostra chì "stu mitu ùn pò micca esse sustinutu da i fatti storichi. L'evidenza fa chjaru chì ci eranu alternattivi à l'usu di a bomba, alternative chì l'amministrazione Truman per ragioni di u so propiu rifiutò di perseguite. "[7]
A Pruclamazione di Potsdam
Per capisce megliu a natura di a "razza"[8] trà l'Unioni Suviètica per entra in a guerra di u Pacificu è l'usu americanu di a bomba atomica, avemu bisognu di vultà à a Pruclamazione di Potsdam emessa da i capi di l'Uniti. Stati Uniti, u Regnu Unitu è a Cina [9] u 26 di lugliu di u 1945. Questu hà stabilitu i termini per "a rendizione incondizionata di tutte e forze armate giapponesi". Se i termini ùn sò micca stati rispettati, u Giappone seria affruntatu cù "distruzzione pronta è assoluta".
Hasegawa, è altri stòrici, sustene chì Truman era assai preoccupatu chì Stalin entre in pocu tempu in a guerra in a regione Pacificu contr'à u Giappone è fà guadagni strategichi impurtanti in Asia, cusì ponenu una minaccia per l'interessi di i Stati Uniti. Cumu puderianu i Stati Uniti furzà a rendizione di u Giappone prima chì i Sovietici facianu tali guadagni? A bomba atomica furnia una suluzione à u dilema chì affruntò Truman. Per attivà a rendizione incondizionata di u Giappone prima chì l'Unione Soviètica puderia entra in a guerra di u Pacificu, sustene Hasegawa, Truman hà publicatu a Proclamazione di Potsdam. Questu hè statu pensatu micca cum'è un avvirtimentu à u Giappone, ma per ghjustificà l'usu di a bomba atomica.
A storia standard, chì crede assai in l'Occidenti, hè chì u rifiutu di u Giappone di a Proclamazione di Potsdam hà purtatu à a decisione di i Stati Uniti di abbandunà a bomba. Hasegawa nota chjaramente chì stu mitu, ancu, "ùn pò micca esse sustinutu da i fatti." [10] Truman hà scrittu chì hà emessu l'ordine di caccià a bomba dopu chì u Giappone hà rifiutatu a Proclamazione. A verità hè u cuntrariu, però: l'ordine di scaccià a bomba atomica hè stata data à u generale Carl Spaatz, cumandante di e Forze Aeree Strategiche di l'Armata di i Stati Uniti, a matina di u 25 di lugliu. U suppostu rifiutu di u Giappone di a Proclamazione di Potsdam era necessariu per ghjustificà a caduta di a bomba.[26]
Ancu s'è u Giappone ùn avia micca ancu accunsentutu à rende, i so guvernanti avianu digià vistu a scunfitta fighjatu in faccia in u frivaru di u 1945. In un rapportu attentu di l'avvenimenti chì anu purtatu à u bumbardamentu atomicu, u storicu Peter Kuznick cita u Riassuntu di l'Intelligenza Strategica Pacificu per u Pacificu. settimana di a riunione di Potsdam:
"[I] si pò dì chì u Giappone avà, ufficialmente se micca publicamente, ricunnosce a so scunfitta. Abbandunendu cum'è unobtainable u scopu longu di a vittoria, hà vultatu à i dui scopi di (a) cuncilià l'orgogliu naziunale cù a scunfitta, è (b) truvà u megliu modu per salvà u naufragiu di e so ambizioni ". [12]
U coronellu Charles Bonesteel, capu di a Sezione di Pulitica di a Divisione di l'Operazioni di u Dipartimentu di a Guerra, hà ricurdatu: "i poveri dannati giapponesi stavano mettendo palpatori per tonnare, per così dire, attraverso la Russia". a CIA) hà informatu Henry Stimson, u Sicritariu di Guerra di i Stati Uniti, in Potsdam. Hà scrittu:
"U 20 di lugliu di u 1945, sottu struzzioni di Washington, andai à a Conferenza di Potsdam è aghju infurmatu quì à u Sicritariu Stimson nantu à ciò chì avia amparatu da Tokyo - anu vulsutu rinunzià s'ellu puderanu mantene l'imperatore è a custituzione cum'è una basa per mantene. A disciplina è l'ordine in u Giappone dopu à a nutizia devastanti di a rendizione hè diventata cunnisciuta da u populu giapponese "[14]
Hè impurtante di ricurdà chì u populu Giapponese venerava l'Imperatore cum'è un diu vivu. Si stò à a cima di u putere: puliticu, legislativu, esecutivu, culturale, religiosu è militare. Infatti, l'imperatore incarnava l'essenza stessa di u Giappone. Da quì a so impurtanza fundamentale, per i Giapponesi, à i termini di rendizione.
U presidente Truman è u Sicritariu di Statu James Byrnes, unu di i cunsiglieri più fidati di Truman, deve avè saputu chì u Giappone stava mettendu i palori per finisce a guerra. Questu pò esse vistu in u ghjurnale di Truman di u 18 di lugliu di u 1945 chì si riferisce à "u telegramma di l'Imperatore Jap chì dumandava [i Sovietici per mediate] per a pace". Ci hè ancu l'entrata di u ghjurnale di u 3 d'aostu da Walter Brown, l'assistente di Byrnes, chì hà nutatu: "A bordu di Augusta / President, Leahy, JFB [Byrnes] agrred [sic] Japas [sic] in cerca di pace. "[15]
Byrnes hà accettatu publicamente questu quandu hà parlatu à a stampa pocu dopu a fine di a guerra. U New York Times hà dettu u 29 d'aostu di u 1945 chì Byrnes "citava ciò chì chjamava a prova russa chì i Giapponesi sapianu ch'elli eranu battuti prima chì a prima bomba atomica fussi lanciata annantu à Hiroshima". di a Marina James Forrestal, Assistant Sicritariu di Guerra John McCloy è Sicritariu di Guerra Stimson, chì mostra quantu era diffusa sta realizazione. Kuznick aghjusta:
"Ma, à Potsdam, quandu Stimson hà pruvatu à cunvince Truman à cambià u so approcciu è furnisce assicurazioni nantu à l'imperatore in a Proclamazione di Potsdam, Truman hà dettu à u so anzianu Sicritariu di Guerra chì, s'ellu ùn li piacia micca a manera chì andavanu e cose, puderia imballà. i so sacchetti è torna in casa "[17]
In breve, cum'è Hasegawa dice:
"A ghjustificazione di Hiroshima è Nagasaki facendu un argumentu storicamente insostenibile chì e bombe atomiche anu finitu a guerra ùn hè più sostenibile."[18]
E dumande cruciali lasciate senza risposta
Quì in u Regnu Unitu, Oliver Kamm, un blogger è un columnista di ghjurnale occasionale, hà scrittu annantu à i prublemi sopra da una perspettiva anti-revisionista. In un cumentu di u Guardian nantu à u 62 anniversariu di u bumbardamentu atomicu di Hiroshima, hà dichjaratu chì "A nova ricerca storica [.] dà un sustegnu putente à l'interpretazione tradiziunale di a decisione di abbandunà a bomba". Ancu s'ellu ricunnosce a natura terribili di u bumbardamentu, hà dichjaratu chì ci hè "un altu gradu di probabilità chì abjuring a bomba averia causatu ancu più soffrenu". ]
Kamm hà scrittu longu nantu à a fine di a guerra di u Pacificu in u so blog, citendu stòrici anti-revisionisti cum'è Robert Maddox, Robert Newman, Sadao Asada è D. M. Giangreco.[21] Giangreco hè un storicu militare basatu in u Cumandante di l'Armata di i Stati Uniti è u General Staff College in Fort Leavenworth, Kansas. Hè un difensore di a tesi di "victime di alta stima": l'argumentu chì centinaie di millaie, forse più di un milione, di a vita di i Stati Uniti anu persu in l'Operazione Olimpica, l'invasione di u Giappone chì era prevista per u 1 di nuvembre di u 1945. Kamm aderisce à a scrittura ortodossa / anti-revisionista chì e duie bombe atomiche eranu necessarie per fà a rendizione di u Giappone, citendu un storicu giapponese in l'Università Doshisho in Kyoto:
"Sadao Asada hà dimustratu da fonti primarie chì a caduta di e duie bombe era cruciale per rinfurzà a pusizione di quelli in u guvernu giapponese chì vulianu dumandà a pace".
Aghju cuntattatu Tsuyoshi Hasegawa, autore di "Racing the Enemy", è hà indicatu l'argumenti sopra. In riferimentu à parechji storichi anti-revisionisti, è à Kamm, Hasegawa hà rispostu:
"Sò familiarizatu cù e critiche suscitate da Giangreco, Asada, Newman è Kamm. Aghju aghjustatu ancu Michael Kort in a listessa categuria. A so linea di argumenti sò assai simili ".
Ùn sò micca solu simili, ma sò stati refutati da i storichi seri cumpresi Bernstein, Alperovitz è Hasegawa stessu. Significativamente, Hasegawa nota chì Giangreco, Newman, Kamm è Kort ùn leghjenu micca u Giapponese, è per quessa anu da "situà esclusivamente à Asada per fà u so ghjudiziu nantu à a quistione cruciale: cumu i bombardamenti atomici è l'entrata sovietica influenzanu [d] a decisione giapponese. rendessi "[22]
Comu avemu vistu, Hasegawa hà trattatu sta quistione rigurosamente in "Racing the Enemy" è hà dimustratu da fonti d'archivi chì l'entrata sovietica hà avutu l'impattu di scossa più grande, veramente, decisivu nantu à i capi di u Giappone. In "The End of the Pacific War: Reappraisals", publicatu in u 2007 è editatu da Hasegawa, hà riunitu più evidenza per u so argumentu in un capitulu incisu chì include più analisi putenti di documenti in lingua giapponese, è refusa Sadao Asada in modu cumpletu.
Hasegawa nota, per esempiu, chì i telegrammi trà u Ministru di l'Affari Esteri Togo è l'ambasciadore giapponese Sato in l'Unioni Suviètica mostranu chì u Giappone era appiccicatu à a speranza chì a fine di a guerra era pussibile è desiderata per mezu di a mediazione di Mosca. L'Unioni Suviètica è u Giappone anu firmatu un Pattu di Neutralità in u 1941 chì u Giappone sperava di utilizà per fà termini favurevuli per finisce a guerra. Questa era a pusizioni chì u Togo avia aderitu da chì l'Alliati avianu publicatu a Proclamazione di Potsdam u 26 di lugliu di u 1945. A bomba di Hiroshima u 6 d'Aostu ùn hà micca cambiatu sta pulitica, cum'è chjaru da i ducumenti d'archivi giapponesi. In verità, da queste fonti primarie, Hasegawa hà dimustratu chì l'elite dirigente giapponese hà appughjatu e so speranze ancu più disperatamente nantu à a mediazione di Mosca dopu à a bomba di Hiroshima.
Hasegawa hà studiatu attentamente a testimonianza in lingua uriginale di i capi militari di u Giappone, in particulare, è hà prisentatu numerosi esempi chì rinforzanu a vista chì u so scossa à l'entrata di l'URSS in a Guerra di u Pacificu era significativamente più grande di quandu e bombe atomiche sò state abbandunate. Cum'è u Ministeru di l'Armata Giapponese hà dichjaratu categuricamente pocu dopu a guerra:
"A participazione sovietica in a guerra hà avutu l'impattu più direttu nantu à a decisione di u Giappone di rende."[23]
Hasegawa nota chì:
"Asada ignora tutte queste evidenza sbalorditiva chì sottolinea l'impurtanza di l'entrata sovietica in a guerra."[24]
Hasegawa cuncludi ragiunate:
"I mo critichi principali à quelli chì dichjaranu chì Truman ùn avia altra scelta ma di utilizà a bomba A per salvà a vita hè: S'ellu hè cusì, perchè hà evitatu cunscientemente duie alternative à ellu chì puderia avè acceleratu a rendizione di u Giappone: ( 1) per assicurà l'entrata sovietica in a guerra, è (2) per rivisione a dumanda di rendizione incondizionata in tale manera per assicurà a ritenzione di u sistema di l'imperatore? I mo critichi ùn rispundenu micca queste dumande cruciali "[25]
Reclamazioni di vittime "profondamente difettuse".
U numaru prubabile di Alliati, è Giapponesi, vite chì anu persu in l'invasione pianificata di u Giappone pò, sicuru, mai esse cunnisciutu cun certezza. Inoltre, ogni numeru seria senza dubbitu "troppu altu" è dispiacevule. In ogni casu, hè cunnisciutu chì u numeru previstu di morti di cummattimentu di i Stati Uniti in l'invasione pianificata hà aumentatu enormamente trà i cummentatori pro-bomb da a prediczione di u 1945 di u Dipartimentu di a Guerra di i Stati Uniti di 46,000 1955 morti. In u 1,000,000, Truman insistia chì u generale George Marshall hà temutu di perde una mità di milione di vite americane. U Sicritariu di Guerra Stimson hà fattu una rivindicazione di più di 1947 di vittime (morti, feriti è mancanti) in u 1991. È, in u 1995, u presidente George H.W. Bush hà difesu a "dicisione calculatrice dura di Truman, [chì] risparmiò milioni di vite americane". In u 26, un membru di l'equipaggiu di Bock's Car, l'aviò chì hà bombardatu Nagasaki, hà dichjaratu chì u bumbardamentu hà salvatu sei milioni di vite - un milione di americani è cinque milioni di giapponese.[XNUMX]
Michael Kort, cum'è D. M. Giangreco, hè un difensore di a tesi di "victime di stima alta". In u 2003, Kort hà publicatu un pezzu intitulatu "Projezioni di Casualità per l'Invasione di u Giappone, Estimi Phantom, è Matematica di Barton Bernstein".[27] Il s'agissait d'une tentative de réfutation de l'œuvre de Bernstein, mentionnée plus haut, dont l'étude attentive des preuves l'avait conduit à rejeter les projections de victimes à l'extrémité supérieure de l'échelle favorisée par les storici orthodoxes et anti-revisionnistes. Bernstein hà rispostu [28] à Kort in un pezzu chì, per citarà Hasegawa, "demolisce cumplettamente" [29] e pretensioni di stima di un milione di vittime o più.
Bernstein hà sustinutu, cù numerosi esempii, chì l'anti-revisionista Kort: "s'appoghja nantu à letture strette, omissione di materiale cruciale, ricerca severamente limitata, risoluzione ingiusta è faciule di questioni complicate, è lingua è interpretazioni invidiose. Hè ancu mischjà i grandi prublemi cù quelli triviali. è trascurata e fonti d'archiviu pertinenti è a maiò parte di u travagliu publicatu nantu à u prublema di vittime. Infine, hà seriu prublemi cù citazioni accuratamente, revelendu prublemi fundamentali cum'è un artighjanu ".
Bernstein hà dimustratu chì Kort "spessu ùn riesce à sfondà abbastanza in i prublemi", mostra "una trascuranza notevole" è, in riassuntu, hà pruduttu un "assau profondamente difettu [chì] raramente, se mai, risponde à i standard per un discorsu accademicu seriu è rispunsevule. "
In un articulu separatu, Bernstein si vultò à Giangreco, u storicu militare digià citatu:
"Per un articulu recente profondamente difettu chì si sforza in l'interpretazione di e fonti, face cunnessioni dubbie, usa in modu acriticu è self-servingly i ricordi post-Hiroshima, fa brevemente una pretesa fattuale sbagliata per a novità, è evita una precedente borsa di studio contraria, vede D. M. Giangreco,' ". A Score of Bloody Okinawas and Iwo Jimas": President Truman and Casualty Estimates for the Invasion of Japan,' Pacific Historical Review 72 (Febbraio 2003): 93-132. "[30]
Questa analisi "prufondamente difettu" da Giangreco hè l'articulu stessu nantu à quale l'affirmazione ripetuta di Kamm di e vittime elevate previste si basa cusì assai.
Stòrici attenti ùn neganu micca chì Truman era preoccupatu per a pruspettiva di parechje vite americane perse in una invasione di u Giappone, ma i numeri previsti eranu assai menu di i figuri inflati furniti dopu à a guerra per "justificà" i bumbardamenti atomichi. Tali figuri, inseme cù u "rigettu" di u Giappone di a Proclamazione di Potsdam, formanu parte di a narrativa convenzionale chì e bombe atomiche eranu sfortunatamente necessarie. Ma cum'è Hasegawa osserva astutamente:
"L'evidenza rende chjaru chì ci era alternativu à l'usu di a bomba, alternative chì l'amministrazione Truman per ragioni di u so propiu rifiutò di perseguite. È hè quì, in l'evidenza di e strade micca pigliate, chì a quistione di a rispunsabilità murale vene à. Finu à a so morte, Truman hà continuamente tornatu à sta quistione è hà ghjustificatu ripetutamente a so decisione, inventendu una finzione chì ellu stessu hè vinutu à crede. Chì ellu parlava tantu spessu per ghjustificà e so azzioni mostra quantu a so decisione d'utilizà a bomba l'hà perseguitatu. "[31]
Chì hà custrettu à a rendizione giapponese?
L'"Inchiesta strategica di u bombardamentu di i Stati Uniti", basatu annantu à l'entrevista post-guerra cù centinaie di capi militari è civili giapponesi, hà cunclusu chì u Giappone s'hè renditu prima di u 1 di nuvembre - a data stabilita per l'invasione di i Stati Uniti di u Giappone - senza e bombe atomiche è senza entrata sovietica. in a guerra. Per anni, sta cunclusione hà sustinutu l'argumenti di i storichi rivisionisti chì anu dichjaratu chì e bombi atomichi ùn eranu micca necessarii per a rendizione di u Giappone.
Tuttavia, certi stòrici, in particulare Bart Bernstein, anu sustinutu chì a cunclusione di l'indagine ùn hè micca sustinuta da a so propria evidenza. Bernstein hà dimustratu chì l'evidenza hè, in i posti, contraddittoria è avvisa chì l'"Survey" hè "una guida inaffidabile".[32] Per esempiu, u prìncipe Konoe Fumimaro, l'inviatu di Hirohito à Mosca, avia dichjaratu in u so interrogatori dopu à a guerra chì a guerra. Avaria prubabilmente andatu in tuttu u 1945 (vale à dì oltre l'anticipata data di l'invasione di i Stati Uniti di u 1 di nuvembre) se a bomba atomica ùn era micca stata lanciata nantu à u Giappone.
Ancu Bernstein hà cunclusu chì Paul Nitze, autore di u "Survey", era statu "troppu ottimistu annantu à una rendizione pre-nuvembre", Bernstein hà cercatu di risponde à l'affirmazione contrafattuale di Nitze chì u Giappone si sarebbe "certamente" renditu senza l'A-bombing, Soviet. entrata in a guerra, o mudificate termini di rendizione chì permettenu un sistema di l'imperatore cum'è figurehead. L'usu di "certamenti", cunclusu Bernstein, era un ghjudiziu esageratu. In ogni casu, cum'è Hasegawa hà dimustratu, l'ingressu sovieticu in a guerra di u Pacificu hè statu un scossa massivu per i dirigenti giapponesi - u Giappone era sempre in cerca di l'aiutu di Mosca per fà a fine di a guerra.[33]
Data l'immensu impattu di l'entrata di l'URSS in a guerra, l'opinione di Bernstein hè chì sottu à i pesanti bombardamenti di i Stati Uniti è à u bloccu aereo-navale Alliatu chì strangulava u paese, era "assai più prubabile chè micca" chì u Giappone si rendessi prima di ogni invasione. Bernstein lamenta a seria "uppurtunità persa" per evità l'invasione costosa di u Giappone senza abbandunà a bomba atomica aspittendu l'entrata sovietica in a guerra. [34]
Gar Alperovitz nota chì "u prublema di a precisione di l'Indagine Strategic Bombing hè abbastanza secundariu" à l'impattu decisivu di l'entrata sovietica in a guerra.[35] Alperovitz, chì u libru di u 1995, "A decisione di utilizà a bomba", hà aghjurnatu largamente l'argumenti revisionisti di u so libru classicu trent'anni prima, hà accoltu, cum'è Bernstein, a ricerca rivoluzionaria di Hasegawa.
Asperovitz, in cumunu cù parechji altri stòrici, hè impressuatu da a capacità di Hasegawa di disegnà diligentemente è exhaustivamente da e fonti archivistiche primarie in inglese, giapponese è russo. Per esempiu, unu di i sughjetti impurtanti trattati da Hasegawa hè a cumunicazione di l'intelligenza giapponese chì hè stata interceptata è decodificata da l'Americani. Cum'è l'esitatu sopra, sti cosi-chiamati intercepte Magic anu revelatu chì i principali figure giapponesi, cumpresu u Ministru di l'Affari Esteri Togo, stavanu cuntemplando a Proclamazione di Potsdam cum'è a basa di i termini di rendizione. Truman, Byrnes è Stimson eranu prubabilmente "prestendu assai attenzione à l'intercepte Magic per vede a reazione di u Giappone à a Proclamazione".
Cumu Hasegawa osserva di i dirigenti di i Stati Uniti:
"Se vulianu a rendizione di u Giappone à un costu minimu in a vita americana, s'ellu vulianu impedisce l'entrata sovietica in a guerra, è s'ellu vulianu evità l'usu di a bomba atomica, cum'è dicenu in e so memorie di postguerra, perchè anu ignoratu. l'infurmazione ottenuta da l'intercepte Magic? [.] ùn si pò scappà di a cunclusione chì i Stati Uniti si sò precipitati à scaccià a bomba senza alcun tentativu di spiegà a prontezza di certi pulitici giapponesi à circà a pace per via di l'ultimatum "[36] Truman, sustene. Hasegawa, "era dispostu à vindicà l'umiliazione di Pearl Harbor imponendu à u nemicu a rendizione incondizionata".[37]
Peter Kuznick nota chì: "Evidenzià u rolu decisivu di e bombe atomiche in a vittoria finale [.] hà servitu i bisogni di a propaganda americana diminuendu l'impurtanza di l'entrata sovietica in a Guerra di u Pacificu, scontendu a cuntribuzione sovietica à scunfighja u Giappone, è mostrà a super arma chì i Stati Uniti solu pussedevanu "[38]
Basatu nantu à una analisi attenta di l'archivi giapponesi, Hasegawa enfatizeghja chì, ancu s'è a bomba di Hiroshima "aumentava u sensu d'urgenza per cercà a fine di a guerra, [ùn] ùn hà micca incitatu u guvernu giapponese à piglià qualsiasi azzione immediata chì ripudiava a pulitica precedente di circà. A mediazione di Mosca ". Inoltre, Hasegawa ùn hà truvatu nisuna evidenza per dimustrà chì a bomba di Hiroshima hà purtatu sia u Ministru di l'Affari Esteri Togo sia l'imperatore Hirohito à accettà i termini di Potsdam. In questu rispettu, l'effettu di a seconda bomba nantu à Nagasaki era "negligable". Ancu u suggerimentu pocu credibile di u Ministru di l'Armata di u Giappone Anami Korechika chì "i Stati Uniti avianu più di 100 bombi atomichi è prughjettanu di bombardà Tokyo dopu ùn hà micca cambiatu l'opinioni di u partitu di a pace o di u partitu di guerra".[39]
L'avvenimentu decisivu chì hà cambiatu l'opinioni di l'elite dirigente giapponese era l'entrata sovietica in a guerra. Questu "catapultò u guvernu giapponese à piglià l'azzione immediata. Per a prima volta, hà furzatu u guvernu à affruntà à a quistione di s'ellu deve accettà i termini di Potsdam "[40].
Hasegawa ùn nega micca cumplettamente l'effettu di a bomba atomica nantu à i pulitici di u Giappone. Koichi Kido, u cunsigliu più fiduciale di l'imperatore Hirohito, hà dichjaratu dopu à a guerra chì a bomba atomica hà aiutatu à inclina l'equilibriu in favore di quelli chjamati "u partitu di a pace" in l'elite dirigente giapponese. Tuttavia, nantu à a basa di l'evidenza d'archiviu estensiva chì hà riunitu è evaluatu criticamente, Hasegawa cuncludi chì:
"Saria più precisu di dì chì l'entrata sovietica in a guerra, aghjustendu à quella scala inclinata, poi hà abbattutu cumplettamente a scala stessa."[41]
A caduta di e bombe atomiche, l'entrata sovietica in a Guerra di u Pacificu, è a fine di a seconda guerra mundiale, senza dubbitu generà ricerche è dibattitu storichi infiniti. Ma l'evidenza dispunibile - in particulare, e cullezzione d'archiviu scrutinate in inglese, russo è giapponese - suggerenu fermamente chì l'analisi di i storichi revisionisti hè quellu chì hè megliu sustinutu da i fatti.
Infine, ciò chì importa veramente hè l'argumentu murale chì ùn pò esse micca ghjustificazione per l'usu, o l'usu minacciatu, di l'armi nucleari. Malgradu a quasi sparizione di u tema da l'agenda di nutizie è u dibattitu cuntempuraneu, a minaccia di l'annihilazione nucleare resta tristemente. L'umanità ferma sempre à u latu di l'abissu.
Acknowledgements
Vogliu ringrazià Gar Alperovitz, Tsuyoshi Hasegawa, Peter Koznick è Uday Mohan per i so cumenti utili.
Riferimenti è Noti
[1] Memo à u presidente Truman da u Sicritariu di Guerra Henry Stimson è u Brigadier General Leslie Groves, u 25 d'aprile di u 1945; citatu in Tsuyoshi Hasegawa, "Racing the Enemy: Stalin, Truman, and the Surrender of Japan", Harvard University Press, Cambridge, 2005, p. 66.
[2] Ci hè un dubbitu significativu in quantu à se una sola "decisione" formale identificabile di i Stati Uniti d'utilizà a bomba atomica hè stata presa, piuttostu cà l'impulsu di u Prughjettu Manhattan è a guerra stessu chì porta quasi inexorablemente versu e tragedie di Hiroshima è Nagasaki.
U Brigadier General Groves, u capu di u Prughjettu Manhattan, hà descrittu Truman cum'è "un picciottu nantu à un toboggan", a corsa di punta chì porta u presidente finu à chì a bomba hè cascata. (Cita in Peter J. Kuznick, "A decisione di risicà u futuru: Harry Truman, a Bomba Atomica è a Narrativa Apocalyptica", Japan Focus, 23 di lugliu di u 2007; http://japanfocus.org/products/details/2479).
U storicu Barton J. Bernstein scrive chì: "U mutivu chì i storichi attenti ùn ponu micca truvà registri di una "decisione" di bomba A di primu livellu ùn hè micca perchè ci era u timore di i pulitici è di i cunsiglieri americani di mantene i registri o di mencionà a bomba (bastanti pochi). i diari di l'epica u citanu, di solitu in u codice ora-facile da decifrare), ma, piuttostu, perchè ùn ci era micca bisognu di una riunione di "decisione" vera. Una tale riunione seria necessaria s'ellu ci era statu una quistione seria nantu à s'ellu o micca aduprà a bomba nantu à u Giappone. Nimu o vicinu à a cima in u guvernu di i Stati Uniti hà suscitatu una tale quistione; nimu in u cima s'hè oppostu davanti à Hiroshima è Nagasaki per aduprà l'arma nantu à u nemicu ". (Bernstein, H-Diplo Roundtable Reviews, Volume VII, No. 2 (2006), Tsuyoshi Hasegawa. 'Racing the Enemy: Stalin, Truman, and the Surrender of Japan,' Review (Barton J. Bernstein, Stanford University), p. .15; http://www.h-net.org/~diplo/roundtables/PDF/Bernstein-HasegawaRoundtable.pdf).
[3] Per una rivista attenta di a literatura storica pertinente, vede Barton J. Bernstein, Chapter 1: 'Introducing the Interpretative Problems of Japan's 1945 Surrender', in 'The End of the Pacific War: Reappraisals', editatu da Tsuyoshi Hasegawa, Stanford University Press, 2007.
[4] Per un riassuntu di u libru è più dettagli, vede: http://www.hup.harvard.edu/catalog/HASRAC.html. A discussione più cumpleta finu à a data nantu à i prublemi suscitati da u libru di Hasegawa, cù scambii cù parechji critichi, si trova in a sessione H-Diplo Book Roundtable Reviews à http://www.h-net.org/~diplo/roundtables/#hasegawa.
[5] Bernstein, H-Diplo Roundtable Reviews, op. cit., pp. 1-2.
[6] Hasegawa, "Corse à l'ennemi", p. 140.
[7] Ibid., Pp. 298-299.
[8] Ùn sò micca tutti i storichi A-bomb, o ancu i storichi revisionisti, abbonate à u quadru di "razza" per interpretà l'evidenza. Bernstein, in particulare, dissente da questa opinione, almenu cum'è spressione in l'H-Diplo Roundtable Reviews. Vede a nota 2 sopra per riferimentu cumpletu.
[9] Cina ùn hè statu invitatu à Potsdam, chì era una riunione trà i Big Three di i Stati Uniti, l'Unioni Suviètica è u Regnu Unitu. Tuttavia, l'appruvazioni di Chiang Kai-shek, u capu naziunalistu di a Cina, hè stata cercata per a Proclamazione di Potsdam è u so nome, à u cuntrariu di Stalin, appare nantu à a Proclamazione. Truman rifiutò categoricamente a dumanda di Stalin per aghjunghje u nome di u capu sovieticu à a Proclamazione dopu chì era statu emessu. Vede u Capitulu 4 di "Racing the Enemy" per più dettagli.
[10] Hasegawa, "Corse à l'ennemi", p. 152.
[11] Aghju nutatu "suppostu" perchè ci hè un argumentu, datu più longu in "Racing the Enemy", chì u Giappone ùn hà micca rifiutatu a Proclamazione. Vede, in particulare, p. 211 di 'Racing the Enemy', induve Hasegawa scrive: "Hè [Kiichiro Hiranuma, presidente di u Cunsigliu Privatu], dumandò [u Ministru di l'Affari Esteri] Togo s'ellu era vera cum'è a dichjarazione sovietica dichjara, chì u guvernu giapponese avia formalmente rifiutatu u Potsdam. Pruclamazione. Togo hà dettu chì ùn era micca veru. U Baron Hiranuma dumandò: "Chì, dunque, hè a basa per a so pretensione chì avemu rifiutatu a Proclamazione di Potsdam?" Togo hà rispostu solu: "Anu devi avè imaginatu chì avemu fattu. ", p. . 211.
[12] Peter J. Kuznick, "A decisione di risicà u futuru: Harry Truman, a Bomba Atomica è a Narrativa Apocalyptica", Japan Focus, 23 di lugliu di u 2007; http://japanfocus.org/products/details/2479.
[13] Ibid., cit.
[14] Ibid., cit.
[15] Ibid., cit.
[16] Ibid., cit.
[17] Ibid., cit.
[18] Hasegawa, "Racing the Enemy", pp. 299-300.
[19] Oliver Kamm, "Terrible, but not a crime", Guardian, 6 d'aostu di u 2007; http://www.guardian.co.uk/comment/story/0,,2142224,00.html
[20] Per una discussione più attenta è autorità, vede Barton J. Bernstein, Chapter 1: "Introducing the Interpretative Problems of Japan's 1945 Surrender", p. 15, chì sustene chì a probabilità va in l'altru modu.
[21] "Media Lens again", 17 ottobre 2007; http://oliverkamm.typepad.com/blog/2006/10/media_lens_once.html; 'Media Lens vs. storicu capiscitura', 13 dicembre 2006; http://oliverkamm.typepad.com/blog/2006/12/media_lens_vs_h.html.
[22] E-mail da Tsuyoshi Hasegawa, 5 dicembre 2007.
[23] Tsuyoshi Hasegawa, "A fine di a guerra di u Pacificu: Reappraisals", Stanford University Press, 2007, p. 129. U capitulu 4 di stu libru hè una cuntribuzione di Hasegawa chì hè una critica cumpleta di l'argumenti anti-revisionisti fatti da Sadao Asada è Richard Frank, autore di "Downfall" (1999).
[24] Op. cit., p. 131.
[25] E-mail da Tsuyoshi Hasegawa, 5 dicembre 2007.
[26] Kuznick, op. cit.
[27] Passaportu, Newsletter di a Società per i Storichi di e Relazioni Estere Americane, dicembre 2003; http://www.shafr.org/newsletter/2003/december/kort.htm.
[28] Barton Bernstein, "Marshall, Leahy, and Casualty Issues - A Reply to Kort's Flawed Critique", Passport, SHAFR newsletter, Aostu 2004, http://www.shafr.org/newsletter/2004/august/bernstein.htm.
[29] E-mail da Tsuyoshi Hasegawa, 5 dicembre 2007.
[30] Barton Bernstein, "Reconsidering the "Atomic General": Leslie R. Groves', Journal of Military History 67 (lugliu 2003): 883-920; nota 46 a pagina 910.
[31] Hasegawa, "Corse à l'ennemi", p. 299.
[32] Barton Bernstein, "Compelling Japan's Surrender without the A-Bomb, Soviet Entry, or Invasion: Reconsidering the U.S. Bombing Survey's Early-Surrender Conclusion", Journal of Strategic Studies, vol. 18, no. 2 (ghjugnu 1995), pp. 101-148.
[33] I principali capi militari è civili di u Giappone, i cosiddetti 'Big Six', ghjucanu assai, è disastrosamente, per mantene a neutralità cù l'Unione Sovietica. A so ragiuni di sta pulitica era chì u Giappone era "una lotta di vita o di morte contr'à i Stati Uniti è a Gran Bretagna". Se i Sovietici entranu in a guerra, "affare un colpu di morte à l'Imperu". ('Racing the Enemy', Tsuyoshi Hasegawa, pp. 71-72).
[34] Bernstein, citata in Hasegawa, "Racing the Enemy", p. 295.
[35] E-mail da Gar Alperovitz, 5 dicembre 2007.
[36] Hasegawa, "Corse à l'ennemi", pp. 172-173.
[37] Ibid., P. 99.
[38] Kuznick, op. cit.
[39] Hasegawa, in "A fine di a guerra di u Pacificu: Reappraisals", p. 144.
[40] Ibid., P. 144.
[41] Ibid. p. 144.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate