U prugramma di arricchimentu di l'uraniu di l'Iran hà attiratu assai critichi, è ci hè statu parlatu in Israele è in i Stati Uniti di pussibuli attacchi contr'à e instalazioni nucleari iraniane. A deriva versu una suluzione militare pare avè un momentu allarmante, cù poca discussione publica di approcci alternativi in i media principali di i Stati Uniti. Ci saria probabilmente costi assai pesanti assuciati cù a realizazione di tali attacchi.
I dirigenti iraniani anu una varietà di strumenti dispunibuli per a ripresa, è ci hè pocu ragiuni per pensà chì questi ùn anu micca esse usatu. Hè assai prubabile chì Israele sia attaccatu in risposta da Hezbollah è Hamas, i dui chì anu a capacità di infligge danni gravi. Ancu più dannu puderia esse fattu da l'Iran stessu, chì sviluppa capacità di consegna à longu andà per via di tecnulugia avanzata di missile è un tipu di drone chì trasporta bombe.
Ci hè ancu l'opzione iraniana per bluccà u passaghju à traversu u Strettu di Ormuz, attraversu u quale i dui terzi di u petroliu impurtatu di u mondu viaghjanu, senza dubbitu pruducia una carenza di fornitura, un piccu di i prezzi, lunghe linee di gas in i paesi di u mondu, è u caosu ecunomicu glubale. Al di là di questu, ci sò una varietà di cunflitti micca risolti in a regione chì ponu esse facilmente infiammati da l'intervenzioni iraniani, più ovviamente l'Iraq.
L'attacchi contr'à l'Iran, cum'è un recursu micca difensivu à a forza, violerebbe u dirittu internaziunale è a Carta di l'ONU. A forza hè legale solu in situazioni di cunflittu internaziunale s'ellu hè aduprata cum'è autodifesa in risposta à un attaccu armatu precedente. L'impegnu core di a Carta in l'articulu 2 (4) pruibisce e minacce è l'usu di a forza. Per quellu standard, sia Israele sia i Stati Uniti, solu per e so minacce, ponu esse digià visti cum'è violatori di a lege. L'usu propiu di a forza ùn lasciaria micca dubbitu.
Una opzione assai megliu cà attaccà l'Iran seria di pruvà à negozià una Zona Senza Armi Nucleari di u Mediu Oriente. Ci hè un sustegnu generale per sta iniziativa trà i guverni di a regione è di u mondu. Era un scopu prioritariu accunsentutu per cunsensu in a Cunferenza di Revisione di u Trattatu di Non-Proliferazione di u 2010. Ma ci hè una grande cattura chì hè stata finu à avà un inibitore decisivu: Israele hè inalterablemente oppostu, postu chì a creazione di a zona richiederebbe à Israele di smantellare u so propiu arsenale di armi nucleari.
Ovviamente, l'idea di una Zona Senza Armi Nucleari di u Mediu Oriente hà pocu appellu regiunale s'ellu ùn include micca Israele. L'insistenza di Israele à mantene l'armi nucleari mentre hè prontu à fà una guerra, cù ripercussioni minacciose, per impedisce à l'Iran di acquistà tali armi, hè espressiva di i doppi standard prufondamente preoccupanti chì sò una caratteristica generale di u regime di non-proliferazione.
Una Zona Senza Armi Nucleari di u Mediu Oriente migliurà immediatamente a stabilità regiunale generale è, ancu, tene in contu a prospettiva di parechji paesi arabi pronti à imbarcate in i so prugrammi di energia nucleare. In verità, senza una tale zona, ci hè una pussibilità sustanziale di una corsa à l'armi nucleari regiunale chì tentarà paesi cum'è Turchia, Egittu, Siria è Arabia Saudita, è ancu l'Iran, per avè i supposti benefici dissuasivi di un arsenale nucleare.
Una Zona Libera di Armi Nucleari di u Mediu Oriente chì include tutti i paesi di a regione hè un prublema chì esige a dirigenza di i Stati Uniti. Solu i Stati Uniti anu a leva è a statura per portà u cast diversu di attori regiunale à a tavula di negoziazione per fà u sforzu necessariu per evità a guerra. Ùn ci pò micca esse assicurazioni anticipate chì una tale iniziativa diplomatica riesce, ma per fallu pruvà seria lamentable.
Richard Falk hè u Relatore Speciale di e Nazioni Unite per i Territori Palestiniani è presidente di a Fundazione per a Pace di l'Era Nucleare. David Krieger hè presidente di a Nuclear Age Peace Foundation.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate