Aghju appena finitu di fighjà, in diretta da Francia, u dibattitu presidenziale trà a Sucialista Segolene Royal è u cunservatore Nicolas Sarkozy (via TV5Monde, u canale francofonu internaziunale).
Hè stata incredibilmente longa - duie ore è 40 minuti - chì era più longu di ciò chì era previstu. Questu era in gran parte dovutu à l'incapacità assoluta di i dui moderatori - u veteranu presentatore di notizia notturna di TF1, Patrick Poivre D'Arvor, per a rete conservadora di a grande impresa di custruzzione Bouyges.; è Arlette Chabot, direttrice di notizie di a TV publica France 2, un altru veteranu di a TV chì aghju sempre trovu incolore è un moderatore disgraziatu - per impone l'ordine à i dui candidati loquaci o per esige risposte à e dumande chì i moderatori ponenu. Iè, "PPDA" (cum'è ellu hè cunnisciutu) è Chabot, chì hà presidutu questu esercitu, eranu assolutamente inutile. (Un sardonicu Commentateur français - l'excellent Philippe Meyer, auteur connu et éditorialiste de la radio Europe 1 - a déclaré juste après le débat qu'en tant que journaliste, il avait tellement honte des performances du PPDA-Chabot en tant que modérateurs qu'il voulait « déchirer ». up my press card.") Per via di u risultatu, i prublemi internaziunali sò stati, meravigliosamente, quasi completamente ignorati - questu era un scambiu assai franco-francese, ombiccu. I dui candidati regurgitavanu e so pusizioni è e formule. Ùn si senti nunda di novu.
Sarkozy hà dettu da i so cunsiglieri ch'ellu avia da muderà a so maghjina aggressiva è demagogica.; hà fattu cusì à un puntu chì à volte pareva esse nantu à Xanax. Royal hà pruvatu à destabilizzà Sarko cù parechji attacchi è fingendu rabbia in parechji punti - piuttostu ovvi ancu. Ùn hà micca travagliatu - Sarko, chì i so spunti nervosi di lingua inflammatory sò leggendarii, rifiutò di esse pruvucatu. Paria calmu, serenu è assai, assai educatu - cum'ellu avia bisognu à esse, i so cunsiglieri li avianu dettu, in discussione di una donna.
Ma mentre chì i tentativi di l'underdog Segolene di attaccà Sarko furnì i (assai) pochi mumenti animati in u dibattitu senza fine, in u so cuntenutu, ella ùn hè micca stata veramente assai distinta da ellu in termini di pulitica, è assai di e so dichjarazioni eranu u tipu di generalità vague chì hà carattarizatu a so campagna. Ci era assai accordu nantu à parechje dumande trà u duo. È, postu chì tutti i sondaggi d'opinioni anu sempre dimustratu chì Sarko hà battutu Sego durante mesi in scontri in testa à testa, è dapoi a prima volta di u votu, l'ultimi sondaggi anu dimustratu chì Sarko vince u ballò da 4 à 6 punti, hè Difficile à vede chì stu dibattitu hà fattu abbastanza bè à u candidatu sucialistu per dà una vera chance di vince l'elezzione da quì quattru ghjorni.
Cum'è u filosofu sucialistu libertariu è l'autore di best-seller Michel Onfray hà scrittu u luni in u "blog presidenziale" scintillante è mustratu chì hà scrittu annantu à a campagna per u più grande settimanale di notizie di Francia, u moderatu di sinistra. Nouvel Observateur, un'offerta intitulata "Royal hè a megliu arma di Sarkozy":
"Quandu a scelta hè trà a diritta è a manca, ancu s'è a manca hè pallida, a scelta hè simplice. Ma quandu unu hè prupostu una scelta trà u dirittu è u centru, chì hè stata a nova realità di stu run-off, si pò facilmente vulè lascià stu ghjocu à l'altri è astensi da participà à sta mascarada....."U ghjudiziu brutale di Onfray nantu à Royal l'hà purtatu à annunzià ch'ellu lancerà un votu biancu. (Leghjite u restu di u so cummentariu da piaza qui.)
U diagnosticu di Onfray di u prublema cù Segolene Royal hè statu cunfirmatu, mi pari, da u dibattitu TV. È a matematica elettorale hè contru à Royal. In a prima volta di u votu di u 22 d'aprile, tutti i candidati presidenziale di sinistra riuniti sò solu 36% - u puntu più bassu per a manca da u 1969, chì hà vistu l'elezzione di u presidente conservatore Georges Pompidou. I partiti di a diritta dura, invece, anu puntuatu 45% (cumpresu i voti per u neofascista Jean-Marie Le Pen è u naziunalistu immigratu-baiter Vicomte Philippe de Villiers). A maiò parte di i voti Le Pen è de Villiers andaranu à Sarko, mentri ùn hè micca chjaru se tutti i voti di i Comunisti, Verdi, u candidatu indipindenti anti-globalization Jose Bove, è i trè partiti trotskisti, in fatti, tutti i voti à Segolene è a so postura pulitica blairita, centrista.
Ma ancu s'ellu l'anu fattu, è ancu s'è u candidatu sucialistu puderia ottene a mità di u 18.5% di i voti di u primu turnu espressi per u cusì chjamatu candidatu centrista ufficiale, Francois Bayrou - chì u so elettore hà succhiatu dapoi duie settimane - ella avaria sempre assai corta. È a maiuranza di l'elettori di Bayrou sò essenzialmente cunservatori moderati - Bayrou, dopu tuttu, avia participatu à i guverni cunservatori guidati da Jacques Chirac dapoi anni - è cusì hè improbabile di vutà per un Sucialista.
(Bayrou hà indicatu ch'ellu hà prubabilmente darà una sorta di indicazione di quale ellu voterà ghjovi - ma subitu dopu à u primu turnu, hà ricusatu di appruvà unu di i dui candidati à u run-off restanti. È hè abbastanza pussibule Bayrou - chì, dapoi u so inaspettatu. forte, primu turnu mustrà, hà dettu ch'ellu hà da lancià un novu partitu puliticu centrista, u Partitu Democraticu - vuluntà ancora, ricusate di sustene nè Nicolas Sarkozy nè Segolene Royal. Eccu a postura indicata dopu à u dibattitu da l'associu puliticu vicinu di Bayrou, Jean-Marie Cavada. L'attuale partitu UDF di Bayrou hà avà solu 29 membri di u parlamentu, quasi tutti eletti cù u sustegnu di u partitu UMP di Sarkozy - è 22 di quelli deputati cosiddetti "centristi" anu digià appruvatu Sarko. Se Bayrou dicia ch'ellu vota per Royal, seria seriamente mette in periculu a rielezzione di quelli deputati in l'elezzioni legislative di stu veranu è, forse, risulterebbe in defezioni più permanenti da questi poli da l'UDF guidata da Bayrou à l'UMP guidata da Sarkozy. riduce ulteriormente la magra rappresentanza parlamentare di Bayrou.)
Per riassume, ùn mi pare micca chì stu dibattitu cambierà assai in u risultatu finali - è Sarkozy ferma u predilettu per esse elettu presidente di Francia dumenica. Più hè a pietà - perchè, cum'è Aghju scrittu prima nant'à stu blog, l'imprese liberticidi, immigrati, demagogicu, mancatu Sarkozy - cunnisciutu in a stampa francese cum'è "Sarkozy l'americain per u so fervente pro-americanisimu, l'atlantismu è a difesa di una marca di pulitiche aggressive di u mercatu liberu chì s'assumiglia à Bushonomics - hè un omu assai periculosu.
Doug Ireland, un ghjurnalistu radicale di longu tempu è criticu di i media, gestisce u blog DIRELAND, induve stu articulu apparsu u 2 di maghju di u 2007.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate