În științele sociale academice, cel puțin în Statele Unite, aceste întrebări abia dacă există. Când câștigătorul Premiului Nobel pentru economie de anul acesta [economistul MIT Paul Samuelson] ia în considerare gama de sisteme economice posibile, el vede un spectru cu laissez faire complet la o extremă și dictatura totalitară a producției la cealaltă. Presupunând acest cadru, alegerea relevantă pentru politica de astăzi este de a determina unde de-a lungul acestui spectru ar trebui să se situeze în mod corespunzător economia noastră.10 Fără îndoială că putem plasa sistemele economice la această scară. Există, totuși, și alte dimensiuni, de-a lungul cărora opușii polari ai lui Samuelson se încadrează la aceeași extremă: de exemplu, spectrul care plasează controlul democratic direct al producției la un pol și controlul autocratic, fie de către capitalul de stat sau privat, la celălalt. În acest caz, ca de multe ori, formularea gamei de alternative constrânge în mod restrâns alegerea relevantă pentru politică.
10. Paul Samuelson, Economie, ed. a 6-a. (New York: McGraw-Hill Book Company, 1964), p.39