Extrase din discursul regelui „Unde mergem de aici?,” susținut la a 11-a Convenție anuală SCLC, Atlanta, Georgia, 16 august 1967.
Sunt îngrijorat de o lume mai bună. Sunt îngrijorat de justiție; Mă îngrijorează fraternitatea; Sunt îngrijorat de adevăr. Și când cineva este îngrijorat de asta, nu poate susține niciodată violența. Căci prin violență poți ucide un criminal, dar nu poți ucide crima. Prin violență poți ucide un mincinos, dar nu poți stabili adevărul. Prin violență poți ucide un urator, dar nu poți ucide ura prin violență. Întunericul nu poate stinge întunericul; numai lumina poate face asta.
Și vă spun că, de asemenea, am decis să rămân cu iubire, pentru că știu că iubirea este în cele din urmă singurul răspuns la problemele omenirii. Și voi vorbi despre asta oriunde mă duc. Știu că nu este popular să vorbim despre asta în unele cercuri astăzi. Și nu vorbesc despre bosh emoțional când vorbesc despre dragoste; Vorbesc despre o iubire puternică, exigentă. Căci am văzut prea multă ură. Am văzut prea multă ură pe chipurile șerifilor din sud. Am văzut ură pe fețele prea multor membri ai Klanului și a prea mulți consilieri cetățeni albi din sud ca să vreau să mă urăsc pe mine, pentru că de fiecare dată când o văd, știu că face ceva cu fețele și personalitățile lor și eu să-mi spun că ura este o povară prea mare de suportat. Am decis să iubesc. Dacă cauți binele cel mai înalt, cred că îl poți găsi prin iubire. Și lucrul frumos este că nu ne mișcăm greșit când o facem, pentru că Ioan avea dreptate, Dumnezeu este iubire. Cel ce urăște nu-L cunoaște pe Dumnezeu, dar cel care iubește are cheia care descuie ușa către sensul realității supreme...
Vreau să vă spun în timp ce trec la concluzia mea, când vorbim despre „Unde mergem de aici?” că trebuie să ne confruntăm cu sinceritate cu faptul că mişcarea trebuie să se adreseze chestiunii restructurării întregii societăţi americane. Sunt patruzeci de milioane de oameni săraci aici și într-o zi trebuie să ne punem întrebarea: „De ce sunt patruzeci de milioane de săraci în America?” Și când începi să pui această întrebare, ridici o întrebare despre sistemul economic, despre o distribuție mai largă a bogăției. Când pui această întrebare, începi să pui la îndoială economia capitalistă. Și spun pur și simplu că din ce în ce mai mult, trebuie să începem să punem întrebări despre întreaga societate. Suntem chemați să ajutăm cerșetorii descurajați de pe piața vieții. Dar într-o zi trebuie să ajungem să vedem că un edificiu care produce cerșetori are nevoie de restructurare. Înseamnă că trebuie puse întrebări. Și vedeți, prieteni, când vă ocupați de asta, începeți să puneți întrebarea: „Cine deține uleiul?” Începi să pui întrebarea: „Cine deține minereul de fier?” Începi să pui întrebarea: „De ce oamenii trebuie să plătească facturi de apă într-o lume care conține două treimi apă?” Acestea sunt cuvintele care trebuie spuse.
Acum, să nu crezi că mă ai în criză astăzi. Nu vorbesc de comunism. Ceea ce vorbesc este mult dincolo de comunism. …Comunismul uită că viața este individuală. Capitalismul uită că viața este socială. Iar regatul fraternitatii nu se gaseste nici in teza comunismului si nici in antiteza capitalismului, ci intr-o sinteza superioara. Se găsește într-o sinteză superioară care combină adevărurile ambelor. Acum, când spun că a pune la îndoială întreaga societate, înseamnă în cele din urmă să ajungem să vedem că problema rasismului, problema exploatării economice și problema războiului sunt toate legate între ele. Acestea sunt relele triple care sunt interdependente.
Și dacă mă lăsați să fiu predicator doar puțin. Într-o zi, într-o noapte, un jurat a venit la Isus și a vrut să știe ce ar putea face pentru a fi mântuit. Isus nu s-a blocat în genul de abordare izolată a ceea ce nu ar trebui să faci. Isus nu a spus: „Acum, Nicodim, trebuie să încetezi să minți.” El nu a spus: „Nicodim, acum nu trebuie să comiți adulter”. El nu a spus: „Acum, Nicodim, trebuie să încetezi să înșeli dacă faci asta”. El nu a spus: „Nicodemus, trebuie să încetezi să bei băuturi alcoolice dacă faci asta în mod excesiv”. El a spus cu totul altceva, pentru că Isus și-a dat seama de ceva de bază: că dacă un om va minți, va fura. Și dacă un om va fura, va ucide. Așa că, în loc să se împotmolească doar într-un singur lucru, Isus s-a uitat la el și i-a spus: „Nicodim, trebuie să te naști din nou”.
Cu alte cuvinte, „Întreaga structură a ta trebuie schimbată”. O națiune care va ține oamenii în sclavie timp de 244 de ani îi va „închipui” și îi va face lucruri. Și, prin urmare, îi vor exploata pe ei și pe oamenii săraci în general din punct de vedere economic. Și o națiune care va exploata economic va trebui să aibă investiții străine și orice altceva și va trebui să-și folosească puterea militară pentru a le proteja. Toate aceste probleme sunt legate între ele.
Ceea ce spun astăzi este că trebuie să plecăm de la această convenție și să spunem: „America, trebuie să te naști din nou!”
Și așa, închei spunând astăzi că avem o sarcină și să ieșim cu o nemulțumire divină.
Să fim nemulțumiți până când America nu va mai avea o hipertensiune arterială a crezurilor și o anemie a faptelor.
Să fim nemulțumiți până când zidurile tragice care despart orașul exterior al bogăției și confortului de orașul interior al sărăciei și al disperării vor fi zdrobiți de berbecii forțelor justiției.
Să fim nemulțumiți până când cei care locuiesc la marginea speranței vor fi aduși în metropola securității zilnice.
Să fim nemulțumiți până când mahalalele vor fi aruncate în mormanele de vechituri ale istoriei și fiecare familie va trăi într-o casă decentă, sanitară.
Să fim nemulțumiți până când zilele întunecate ale școlilor segregate se vor transforma în mâine strălucitoare de educație integrată de calitate.
Să fim nemulțumiți până când integrarea nu este văzută ca o problemă, ci ca o oportunitate de a participa la frumusețea diversității.
Să fim nemulțumiți până când bărbații și femeile, oricât de negri ar fi, vor fi judecați pe baza conținutului caracterului lor, nu pe baza culorii pielii lor. Să fim nemulțumiți.
Să fim nemulțumiți până când fiecare capitol de stat va fi găzduit de un guvernator care va face dreptate, care va iubi mila și care va umbla smerit cu Dumnezeul său.
Să fim nemulțumiți până când din fiecare primărie, dreptatea va curge ca apele și dreptatea ca un pârâu puternic.
Să fim nemulțumiți până în ziua aceea când leul și mielul se vor culca împreună și fiecare va ședea sub vița lui și sub smochinul său și nimeni nu se va teme.
Să fim nemulțumiți și oamenii vor recunoaște că dintr-un singur sânge Dumnezeu i-a făcut pe toți oamenii să locuiască pe fața pământului.
Să fim nemulțumiți până în ziua aceea când nimeni nu va striga: „Puterea Albă!” când nimeni nu va striga „Black Power!” dar toată lumea va vorbi despre puterea lui Dumnezeu și puterea umană.
Și trebuie să mărturisesc, prieteni, că drumul de urmat nu va fi întotdeauna lin. Vor mai fi locuri stâncoase de frustrare și puncte șerpuitoare de nedumerire. Vor fi inevitabile eșecuri ici și colo. Și vor fi acele momente când plutirea speranței se va transforma în oboseala disperării. Visele noastre vor fi uneori spulberate, iar speranțele noastre eterice vor fi distruse. S-ar putea ca din nou, cu ochii plini de lacrimi, să fim nevoiți să stăm în fața unui curajos lucrător pentru drepturile civile a cărui viață va fi stinsă de actele ticăloase ale gloatelor însetate de sânge. Dar, oricât de dificil și dureros ar fi, trebuie să mergem mai departe în zilele următoare cu o credință îndrăzneață în viitor...
Când zilele noastre devin triste cu nori de disperare care plutesc jos și când nopțile noastre devin mai întunecate decât o mie de miezuri de nopți, să ne amintim că există o forță creatoare în acest univers care lucrează pentru a doborî giganticii munți ai răului, o putere care este capabil să facă o cale de ieșire din nimic și să transforme zilele de ieri întunecate în zile de mâine strălucitoare. Să ne dăm seama că arcul universului moral este lung, dar se înclină spre dreptate.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează