Dawn Paley este un autor canadian. Capitalismul Războiului Drogurilor (AK Press, noiembrie 2014) este prima ei carte. Am realizat un interviu electronic pe măsură ce protestele au crescut împotriva politicilor poliției și militare în Mexic și SUA. Războiul drogurilor de ambele părți ale graniței a jucat un rol nu mic în generarea unei astfel de disidențe.
Seth Sandronsky: Poți să vorbești despre actorii și factorii care au crescut care au modelat cine ești acum?
Dawn Paley: Am crescut lângă Vancouver, British Columbia, într-un mediu semi-rural. Fratele meu și cu mine am fost împinși de părinții noștri să muncim din greu la școală și, în anumite moduri, lăsați în voia noastră când eram copii, petrecând verile lungi afară jucându-ne și iernile citind și construind lucruri. Ca studentă universitară am studiat studiile femeilor și atunci am avut primul contact cu stânga și organizarea politică. După absolvire, am început să călătoresc și să înregistrez povești, mici actualizări și rapoarte, așa ceva. Primele mele călătorii în America Latină au fost legate de raportarea activităților Canadianului minerit companiile și problemele sociale și de mediu legate de operațiunile lor. În cele din urmă, m-am apucat mai mult de organizarea politică în Vancouver. Am co-fondat Vancouver Media Co-op și a lucrat cu un grup dinamic de activiști anticoloniali și anticapitalisti din oraș în jurul rezistenței la Jocurile Olimpice din 2010. De-a lungul câțiva ani, practic, mi-am împletit timpul între proiectele de raportare la care lucram în sud și organizarea comunității la nivel local, sprijinindu-mă prin freelancing și joburi de vară. De-a lungul timpului, legăturile mele s-au întărit în America Latină și am început să mă conectez cu grupuri care continuă să mă inspire, cum ar fi Rețeaua de comunicații a oamenilor Nasa in Cauca, Columbia. Am continuat să fac un master în jurnalism. Proiectul meu de teză propus un mod mai responsabil de abordare a raportării străine, și folosit lovitura de stat din 2009 din Honduras ca studiu de caz. Am absolvit în noiembrie 2010 și atunci am decis că vreau să scriu o carte care să leagă unele dintre aceste povești despre extragerea resurselor și militarizarea, care păreau disparate ca piese lungi de articol, dar care sunt de fapt conectate. Rezultatul este Capitalismul Războiului Drogurilor.
SS: Care este teza cărții tale?
PD: Capitalismul Războiului Drogurilor propune că războiul împotriva drogurilor este un instrument de control social și că în afara Statelor Unite, acesta tinde să creeze condiții sociale și politice care sunt benefice pentru expansiunea capitalismului global. În SUA, controlul social legat de războiul drogurilor este exercitat în mare parte prin poliție și închisori, afectând în mod disproporționat comunitățile de culoare. În Mexic, Columbia, și Central America, controlul social legat de războiul împotriva drogurilor se exercită în primul rând prin folosirea terorii. Masacre, dispariții, expunerea publică a cadavrelor, gropi comune; toate aceste lucruri distrug țesutul social și seamănă frica, care în mare parte demobilizează organizarea comunității și face mult mai dificilă pentru muncitori să formeze sindicate, de exemplu, sau pentru oamenii din mediul rural să-și protejeze baza de teren.
Cartea este axată pe politica SUA, în special Planificați Columbia, Inițiativa Merida, Şi Inițiativa de securitate regională din America Centrală. Susțin că există trei moduri esențiale în care aceste tipuri de planuri pot aduce beneficii capitalului transnațional: prin promovarea reformelor structurale și a schimbărilor majore ale sistemelor judiciare ale țării gazdă; prin militarizare, care este menită să protejeze capitalul și investițiile; și prin aprofundarea proceselor de paramilitarizare care, după cum se demonstrează clar în cazul Columbiei, pot lucra în beneficiul corporațiilor transnaționale în curățarea teritoriului și descurajarea organizării sindicale.
Una dintre întrebările inițiale pe care le-am avut când am început să lucrez la acest proiect a fost: de ce oamenii din SUA și Canada și din alte părți care au protestat împotriva invaziei Irakului au putut să facă o legătură între războiul condus de SUA acolo și petrol, totuși în cazul a războiului drogurilor, care este și un război împotriva oamenilor, rareori există o legătură cu factorii economici ca factori ai conflictului?
SS: Ce te-a surprins cel mai mult în cercetarea și scrierea cărții tale?
PD: Aș spune că am fost surprins să descopăr în ce măsură mass media, atât în SUA, în Mexic, cât și în alte părți, promovează activ un discurs în jurul războiului care criminalizează victimele conflictului, promovând în același timp linia oficială fără îndoială. În acest moment, abia pot citi mass-media de masă despre conflictul din Mexic – în atât de multe feluri, confundă mai mult decât clarifică.
Să luăm cazul Ciudad Juarez, unde mass-media de masă continuă să insiste că creșterea violenței în 2008-2011 a fost din cauza violenței între carteluri. Ei susțin că violența a fost redusă din cauza succesului statului în lupta împotriva grupurilor criminale. Dar o privire superficială asupra faptelor ne arată că violența a crescut pe măsură ce orașul a fost militarizat, odată cu sosirea a cel puțin 5,000 de polițiști federali și 5,000 de soldați. Când forțele de stat au părăsit Juarez, violența a scăzut. Legătura dintre militarizarea statului și violență este clară ca ziua, atât în privința statisticilor, cât și a interviurilor cu oamenii din Juarez. Totuși, cumva, narațiunea violenței inter-cartel domină marea majoritate a relatărilor despre evenimentele din Juarez din ultimii ani.
Partea surprinzătoare este cât de consistente și puternice sunt narațiunile de stat și cât de rar sunt puse la îndoială, chiar și în fața abundentelor dovezi concrete. Chiar și în mass-media alternativă poate fi dificil să găsești povești care să ia în considerare în mod serios contextul economic în care are loc războiul drogurilor ca fiind potențial legat de violență.
SS: Cum se leagă ultimii peste 20 de ani ai Acordului de Comerț Liber din America de Nord cu afacerile ilegale cu droguri din Mexic și SUA?
PD: Cartea se concentrează pe războiul împotriva drogurilor mult mai mult decât pe comerțul ilicit de droguri în sine și, în acest sens, aș spune că Inițiativa Merida este în esență un plan de aprofundare a agendei de reformă structurală a NAFTA în timp ce militarizează ţara.
Au existat o serie de reforme adoptate în Mexic în ultimii doi ani, pe care le privesc în detaliu în carte. Printre acestea se numără reforma energetică, care deschide cea a țării ulei industriei la înălțimea investițiilor străine și va permite giganților petrolieri transnaționali să exploreze și să exploateze petrolul în Mexic. Aceste reforme au fost adoptate în timp ce anumite părți ale țării au fost terorizate de violențe legate de războiul drogurilor, dar, de asemenea, au fost realizate cu sprijinul unor think tank-uri finanțate de USAID. La fel, statul ulei compania din Columbia a fost parțial privatizată în timpul Planului Columbia. Paralelele sunt uluitoare.
În ceea ce privește aspectul militarizării aprofundării NAFTA, iată un exemplu. Deși a fost posibil pentru proprietarii de terenuri comunale să vândă părți din proprietatea comunală (ejido) teren din 1992 și care este direct legat de NAFTA, majoritatea proprietarilor comunali au refuzat să facă acest lucru. Susțin că aceste terenuri, dintre care multe sunt bogate în minerale sau conțin petrol sau gaze, vor fi renunțate de către proprietarii lor doar sub amenințarea armei sau cu forța. Militarizarea și paramilitarizarea care decurg din Inițiativa Merida sunt utile atât în ceea ce privește strămutarea forțată a oamenilor de pe pământurile lor. Putem vedea semne că acest lucru are loc deja în Mexic, dar există și exemple puternice din Columbia și, desigur, Inițiativa Merida se bazează pe Planul Columbia, care a derulat în perioada 2000-2006.
SS: Care sunt punctele forte și punctele slabe ale rețelelor alternative/sociale din Mexic?
PD: Rețelele de socializare precum Twitter și Facebook au devenit instrumente esențiale în ceea ce privește mobilizarea în Mexic, așa cum demonstrează hashtag-uri precum #YaMeCanse (Și #YaMeCanse2). Ele au devenit, de asemenea, instrumente importante pentru oamenii din zonele care se confruntă cu violența războiului împotriva drogurilor, care folosesc hashtag-uri precum #ReynosaFollow pentru a-i avertiza pe alții despre punctele de control și bătăliile cu arme. Aceste hashtag-uri și rețelele sociale oferă, în general, informații importante care sunt adesea ignorate de mass-media mainstream.
În ceea ce privește mediile alternative, există câteva site-uri grozave, cum ar fi Desinformémonos și SubVersiuni, și reviste, ca Emeequis. În special în ceea ce privește magazinele online, cred că se confruntă cu o problemă similară cu site-urile Indymedia din SUA și din alte părți, care este o lipsă de finanțare pentru a desfășura jurnalism de investigație pe termen lung. Acesta este genul de muncă pe care am făcut-o și pe scurt, pentru a scoate la iveală unele dintre aceste narațiuni alternative despre războiul drogurilor. Dar este foarte greu să finanțezi acest tip de jurnalism, care, după părerea mea, lipsește foarte mult.
SS: Unde sunt oamenii din Mexic care rezistă status quo-ului războiului împotriva drogurilor, obțin cel mai puțin și mai multă tracțiune pentru schimbarea socială progresivă acum?
PD: Unde câștigă acțiune este pe străzi. Merită să reamintim că mobilizările stradale sunt adesea produsul unor procese mai profunde de organizare, care pot avea loc prin adunări și altfel.
Cred că ceea ce a devenit clar pentru mulți în urma dispariției forțate a celor 43 de tineri din Ayotzinapa este că sistemul de partide nu mai este un vehicul util pentru schimbare în Mexic. Oamenii vor o schimbare structurală. În Guerrero, familiile tinerilor dispăruți, studenții Școlii Normale și alte organizații au făcut apel pentru dizolvarea guvernului de stat și convocarea unei adunări constitutive.
Este o dezvoltare foarte interesantă. Rămâne de văzut unde vor merge lucrurile de aici. Viitorul este nescris.
SS: Îți mulțumesc pentru timpul acordat, Dawn.
PD: Mulțumesc mult Seth. Cei interesați pot cumpăra cartea de la AK Press (akpress.org), verificați site-ul meu (dawnpaley.ca), sau urmăriți-mă pe Twitter (twitter.com/dawn_).
Seth Sandronsky este jurnalist din Sacramento și membru al unității de liber profesioniști a Pacific Media Workers Guild. E-mail:[e-mail protejat]>.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează