„Petroiul irakian” va fi o țintă legitimă și permanentă a planurilor de rezistență armată de a elibera Irakul și de a învinge invadatorii...
Rezistența armată va folosi toate mijloacele posibile din punct de vedere militar și tehnic pentru a-l împiedica pe ocupant să fure petrolul Irakului și să folosească veniturile acestuia cu oricine, în orice circumstanțe, la nivel național și internațional...
Pe această bază, toți cei care colaborează cu ocupantul, cum ar fi angajații, comercianții, intermediarii, fie că sunt irakieni, arabi sau non-arabi, vor fi urmăriți și vizați fără nicio ezitare”.
Comunicatul Partidului Socialist Arab Baath
Irak, 13 mai 2004
În Irak se declanșează un război care va determina rezultatul ocupației actuale, precum și forma viitoarelor conflicte. Este războiul pentru controlul petrolului irakian.
În prezent, America pierde conflictul într-un mod uluitor, cu puține speranțe de schimbare în viitorul apropiat. Săptămâna aceasta, Ministerul Petrolului irakian a anunțat că producția de petrol „a atins un nivel minim după război” și că „exporturile de țiței, care au fost în medie de aproximativ 1.6 milioane de barili pe zi de la sfârșitul războiului din 2003, au scăzut la 1.2 mbpd în noiembrie și 1.1 mbpd în decembrie.” (Al Jazeera) Toți indicatorii indică dificultăți continue cu producția din cauza escaladării violenței.
Uneori, exportul de petrol a fost complet întrerupt atât în regiunile de nord, cât și în cele de sud, ceea ce face imposibil să beneficiezi de bogăția naturală prodigioasă a Irakului. Rezistența irakiană a devenit din ce în ce mai pricepută în a sabota conductele și instalațiile, în ciuda eforturilor extraordinare de a le proteja de atacuri.
Aceasta este cu adevărat fața războiului din secolul 21; celule disparate de gherilele armate care perturbă aprovizionarea cu energie critică care susțin economia globală.
În prezent, războiul resurselor este ascuns în spatele unei cortine de fum propagandistice create de mass-media. Sarcina lor este de a caracteriza conflictul drept un război împotriva terorii și de a limita acoperirea lor la incidentele aleatorii de violență ale jihadiștilor fanatici. Este rar când mass-media relatează despre războiul de gherilă care a cuprins Irakul și care amenință o recesiune economică la nivel mondial.
Pur și simplu nu există nicio modalitate ca administrația Bush să prevaleze în intenția sa inițială de a controla petrolul irakian dacă o mică armată de gherilele își concentrează energiile pe perturbarea producției. Milioane de dolari de infrastructură pot fi distruse într-o clipită de un luptător hotărât cu o bombă sau un Kalashnikov.
Succesul rezistenței armate este cuantificabil în ceea ce privește reducerea exporturilor de petrol. În 1990, Saddam exporta 3.5 milioane de barili pe zi. În anii 1990, a existat un declin treptat din cauza sancțiunilor și neglijenței. De la invazia din 2003, sectorul petrolier a suferit o scădere directă atribuibilă aruncării în aer a conductelor. Producția este acum la un nivel scăzut, mai puțin de jumătate din ceea ce era chiar înainte de invazie. Dezvoltarea câmpurilor petroliere și transportul petrolului se dovedesc a fi incompatibile cu izbucnirile imprevizibile de violență.
Producția de petrol: „Îndreptați-vă înapoi”
„Integritatea generală a infrastructurii irakiene ni se pare că se îndreaptă mai degrabă înapoi decât înainte”, a declarat Barclay's Capital, cu sediul la Londra, într-un raport publicat luna trecută. (Jim Crane Associated Press)
Au dispărut previziunile optimiste, precum cele ale lui Paul Wolfowitz și Dick Cheney, care se așteptau ca Irakul să plătească pentru propria reconstrucție cu veniturile sale generoase din petrol. În schimb, ceea ce vedem este rictusul înfiorător al noului tip de război, care este probabil să se extindă în regiune, înghițind resurse vitale în coloane de fum negru.
Atacurile asupra instalațiilor au descurajat investitorii străini să se angajeze în investiții sau dezvoltare pe termen lung. Mulți dintre jucătorii importanți rămân sceptici că ocupația condusă de SUA va putea stabiliza situația în viitorul apropiat. Analiștii din industrie se așteaptă la puține schimbări în situația generală a securității în 2006.
În plus, FMI a cerut Ministerului Petrolului să elimine sprijinul pentru prețuri pentru livrările interne irakiene, foarte subvenționate. Acest lucru nu a făcut decât să sporească indignarea publicului față de ocupația în curs. FMI a autorizat un împrumut de 685 de milioane de dolari către Irak în decembrie, cu prevederile previzibile „de tip viciu” care impun Irakului să-și urmeze programele de ajustare structurală. De fapt, aceste prevederi pun resursele irakiene sub controlul direct al corporațiilor transnaționale care pot decide apoi condițiile în care aceste resurse sunt vândute.
Opoziția crescândă față de ocupație și rezistența irakiană din ce în ce mai adeptată oferă fundația unui conflict lung și costisitor. Irakul este primul exemplu clar de război asimetric în noul secol; grupuri mici de rebeli care vizează surse cruciale de energie, făcând ravagii și paralizând industria.
Pe măsură ce America continuă să-și întărească stăpânirea asupra resurselor de hidrocarburi în scădere ale lumii, ne putem aștepta ca succesele rezistenței irakiene să ofere un model celorlalte grupuri disparate care nu au nicio șansă să învingă Statele Unite în luptă deschisă, dar speră să aducă imperiul în genunchi făcând costurile războiului prea mari pentru a fi susținute.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează