Citind ca un roman rapid, memoriile nesfârșite de citate ale lui Joe Glenton anunță sosirea unui scriitor cu talent serios. Este, de asemenea, una dintre cele mai eficiente demolări ale mitului militar pe care l-am citit vreodată.
Glenton s-a alăturat armatei în 2003. „Eram un prost gata pentru armată, indiferent, apolitic și muncitoresc”, notează el. În 2006, a încheiat un turneu în Afganistan la cea mai mare bază a NATO. „Kandahar era sufocat de praf și era plin de americani”, scrie el despre timpul în care a distribuit muniție și a mutat sicrie. Cartea este plină de astfel de propoziții geniale, scurte, în stil Hemingway. De-a lungul timpului petrecut în Afganistan, Glenton a ajuns să se opună războiului, realizând că „nu eram oaspeți, ci invadatori”.
Întors în Marea Britanie, a primit în scurt timp ordin să se întoarcă în Afganistan. Neavând niciun motiv după ce și-a exprimat îngrijorarea cu privire la războiul din cadrul structurii de comandă, Glenton a ieșit. Suferind de tulburare de stres post-traumatic, a călătorit prin Asia de Sud-Est și Australia, unde și-a cunoscut și s-a căsătorit cu soția. După doi ani de fugă, a decis să se întoarcă în Marea Britanie pentru a face față muzicii și a campanie împotriva războiului. „Aveam datoria să încerc să expun și să împiedic efortul de război”, explică el.
Înapoi în uniformă, Glenton duce o viață dublă bizară. Ziua se întoarce la cazarmă. Dar în timpul serilor și în weekend vorbește la întâlniri împotriva războiului și conduce demonstrații împotriva războiului. Cu armata frustrată de această difuzare foarte publică a rufelor murdare în 2010, el este închis pentru nouă luni (spășește cinci) sub acuzații legate de a scăpa și de a vorbi cu presa.
Spiritul caustic și uscat al lui Glenton este evident în Soldier Box, făcând multe momente de râs în hohote. „Am fost intervievat de un ziar de stânga. A fost nevoie de două săptămâni pentru ca informațiile militare să o găsească”, glumește el. Vocea lui literalmente este atât de originală, cât și informală. Citirea cărții este ca și cum l-ai avea pe Glenton să explice cum funcționează lumea într-adevăr la o halbă liniștită în local. Glenton însuși este, de asemenea, în mod glorios liber de pretențiile false-politete ale elitei politice. De fapt, el se bucură în mod clar să bage două degete în sus. Să luăm, de exemplu, înlăturarea sarcastică a „Morlockilor cu jingo-addled” de pe internet, care i-au criticat refuzul de a se întoarce în Afganistan: „Facul că au fost nevoiți să se descurce de cauciucurile lor balansate pentru a apăsa „post” este o dovadă a faptului că potențialul emancipator al rețelelor sociale.” O viitoare carieră ca stand-up comedian vă atrage cu siguranță.
Dincolo de umor, cartea are un adevărat pumn emoțional și politic. Mi-a adus aminte de cele mai bune memorii din Războiul din Vietnam – Born on the Fourth of July a lui Ron Kovic și mai puțin cunoscută, dar la fel de remarcabilă a lui Tim O’Brien, If I Die In A Combat Zone.
După ce a scăpat din Soldier Box – „compartimentul ideologic în care a existat armata” – Glenton, în vârstă de 31 de ani, este acum un proeminent activist anti-imperialist. Și una eficientă – apariția sa recentă la BBC Hardtalk este ca un videoclip de antrenament despre modul în care progresiștii ar trebui să conducă interviuri dure. „Nu putem înțelege lumea în vocabularul unui roman Flashman”, răspunde el când Stephen Sackur de la BBC îi cere solemn să-și amintească de acei soldați care au „căzut... pentru Marea Britanie”. Cu toate acestea, ținta principală a furiei lui Glenton nu este instituția Patsy Sackur, ci imperialismul. Sau, mai precis, „ce face imperialismul – să omoare oameni, să distrugă lucruri, să le ia lucrurile, să încerce să-i subjugă”.
Cutia Soldatului. Why I Won’t Return To The War On Terror este publicat de Verso, la prețul de 12.99 GBP.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează