Introducere
În septembrie 2011, Jurnalul Asia-Pacific am publicat cercetările mele despre prezența defolianților militari americani, inclusiv agentul Orange, pe Okinawa în anii 1960 și începutul anilor '70.1 Bazându-se pe mărturiile a peste 20 de veterani americani care au slujit pe insulă într-un moment în care era un post de trecere înainte pentru războiul din Vietnam, articolul cataloga depozitarea, pulverizarea și îngroparea acestor substanțe chimice contaminate cu dioxină în 14 instalații americane. de la junglele Yambaru din nordul Okinawa până la portul Naha din sud. Cu toate acestea, în ciuda acestui număr mare de relatări directe, Pentagonul continuă să nege că defolianții militari au fost vreodată pe insulă.
Alimentat de articolul din septembrie – precum și de altele pentru care am scris The Japan Times şi investigaţiile efectuate de jurnaliştii din Okinawa Times – Politicienii și activiștii din Okinawa au cerut acum ca atât guvernele japoneze, cât și cele ale SUA să aline preocupările rezidenților, clarificând utilizarea Agentului Orange pe insulă.2 Acest val de furie a culminat pe 28 octombrieth când guvernatorul lui Okinawa, Nakaima Hirokazu, s-a întâlnit cu John V. Roos, ambasadorul SUA la Tokyo, și i-a cerut să demareze o investigație în această problemă. Roos ar fi răspuns că va face acest lucru cu asiduitate.3
Cu informații noi despre prezența acestor defolianți pe Okinawa care apar rapid, acest articol își propune să actualizeze cititorii cu privire la cele mai semnificative evoluții. În primul rând, analizează declarația recentă a unui înalt oficial american care susține că defolianții au fost testați pe insulă între 1960 și 1962. În continuare, examinează un document din 1966 al Forțelor Aeriene care pare să dezminți negăturile contemporane ale Departamentului Apărării conform cărora erbicidele au fost prezente vreodată. Okinawa. În continuare, articolul explorează noi dovezi că acești defolianți au fost folosiți după 1972 – în special pe insula Iejima, precum și la Camp Foster și MCAS Futenma. În cele din urmă, prezintă conferința de presă pe care am susținut-o în orașul Nago pe 4 noiembrieth unde, pentru prima dată, locuitorii din Okinawa au povestit presei despre experiențele lor de utilizare a defoliantului din SUA pe insula lor.
Teste în jungla Yambaru: 1960 – 1962
La data de 6th, 2011, Okinawa Times condus cu o poveste pe prima pagină scrisă de corespondentul ziarului în SUA, Heianna Sumiyo. Intitulat „Defolianți stropiți (pe Okinawa), mărturisește fostul oficial american de rang înalt”, articolul sublinia testele de defolianți care au fost efectuate între 1960 și 1962 în junglă din apropierea satelor din nordul Kunigami-son și Higashi-son.4
Potrivit veteranului, care a vorbit cu Heianna sub condiția anonimatului,
„În 24 de ore de la pulverizare, frunzele au devenit maro. Până în săptămâna a patra, toate frunzele căzuseră. S-a confirmat că pulverizarea săptămânală a oprit dezvoltarea noilor muguri. Nu-mi amintesc dimensiunea specifică a zonei pulverizate.”
Fostul membru al serviciului a susținut că Departamentul Apărării a ales Okinawa pentru aceste teste în primul rând din două motive. În primul rând, efectele defolianților asupra junglelor Yambaru ar elucida modul în care ar funcționa aceștia în Vietnam, deoarece cele două medii erau foarte asemănătoare. În al doilea rând, deoarece întreaga insulă Okinawa se afla sub control militar american, Pentagonul ar putea ocoli standardele mai stricte de sănătate și siguranță impuse de autoritățile civile din alte părți.
Contul oficialului de rang înalt se potrivește cu înregistrările disponibile public cu privire la testele defoliante ale Pentagonului în acest moment. La începutul anilor 1960, armata americană încă perfectiona tehnologia cu care desfășura misiuni aeriene de pulverizare peste Vietnamul de Sud, ca parte a Operațiunii Ranch Hand.5
Unii oficiali ai Departamentului Apărării deveneau nerăbdători cu ritmul lent al rezultatelor, așa că au accelerat testele în altă parte sub mantia extrem de secretă a Proiectului AGILE.6 Deși, unele dintre documentele referitoare la AGILE arată că experimentele cu defolianți au avut loc în Puerto Rico, Thailanda și Statele Unite ale Americii continentale, detaliile celorlalte locații rămân clasificate. Încercările de a elibera fișierele rămase legate de Proiectul AGILE în temeiul Legii privind libertatea de informare au fost până acum eșuate.
Membrii serviciului staționați în nordul insulei la momentul în cauză susțin că Okinawa Times poveste. Un veteran care a fost pe Okinawa între 1961 și 1962 susține că, în timpul jocurilor de război din Yambaru, a asistat la sectoare defoliate ale junglei. După ce a bivuacat în aceste zone, el suferă acum de mai multe boli pe care guvernul SUA le listează ca fiind legate de dioxină – și crede că au fost cauzate de experiențele sale în Yambaru. Mai multă greutate relatării oficialului de rang înalt este faptul că, până în prezent, singurul caz în care Departamentul Afacerilor Veteranilor (VA) a plătit despăgubiri pentru bolile contractate în urma expunerii la defoliant pe Okinawa a fost unui fost șofer de camion al Marinei care a intrat în contact cu aceste substanțe chimice între 1961 și 1962 când au fost „utilizate în nordul Okinawa pentru antrenamentul la Jocurile de Război”.7
Raportul Forțelor Aeriene despre Okinawa și erbicide: 1966
În octombrie 2011, am primit un document al Departamentului Apărării8 de la Paul Sutton, fostul președinte al Comitetului Agent Orange/Dioxină pentru veteranii americani din Vietnam. Datat de 8 septembrieth, 1966, raportul detaliază o călătorie de 18 zile făcută de reprezentanți ai ingineriei civile în Filipine, Taiwan și Okinawa. În timp ce se aflau pe Okinawa, au vizitat baza aeriană Naha, baza aeriană Kadena, sediul armatei SUA și Laboratorul medical al armatei SUA.
Potrivit raportului, unul dintre scopurile călătoriei a fost „revizuirea programelor de bază și asistarea bazelor individuale cu stabilirea de programe mai sigure și mai eficiente” legate de „controlul dăunătorilor” și „erbicide”.
„La conferință a fost distribuită literatură despre diverse produse și au fost vizitate toate bazele. Această acțiune este concepută pentru a menține secțiunile informate cu privire la unele dintre substanțele chimice mai noi disponibile acum pentru controlul dăunătorilor și buruienilor.”
Documentul mai precizează că „Certificațiile Okinawa sunt valabile până în octombrie 1966. Din cauza problemelor de limbă, va fi necesară traducerea”.
Înainte de a discuta acest document, este important să clarificăm modul în care armata americană folosește termenii „erbicid” și „defoliant”. Potrivit lui William Buckingham, în istoria sa oficială a Forțelor Aeriene a Operațiunii Ranch Hand, „„erbicidul” și „defoliantul” sunt folosite practic în mod interschimbabil în discuțiile despre programul „Ranch Hand””.9 Chiar și astăzi, Pentagonul evită referirile la „defolianți” – posibil datorită conotațiilor cu dioxină ale termenului. De exemplu, în cursul corespondențelor recente pe e-mail pe care le-am primit de la maiorul Neal Fisher – director adjunct al Afacerilor Publice pentru Forțele Statelor Unite ale Americii Japonia – el se referă în mod repetat la agentul Orange drept „Portocaliu erbicid”.
Având în vedere acest lucru, se pare că raportul din 1966 contrazice direct negările actuale ale Pentagonului. În 2004, de exemplu, generalul Myers a declarat, „înregistrările nu conțin informații care să leagă utilizarea sau depozitarea agentului portocaliu sau a altor erbicide în Okinawa”.10 Această negare veche de 7 ani a devenit punctul de referință prin care VA continuă să refuze ajutorul veteranilor care susțin expunerea la dioxină în Okinawa.11
Raportul din 1966 al Forțelor Aeriene, care se referă în mod specific la erbicide, pare să ofere motive suficiente pentru foștii membri ai serviciului de a face apel împotriva refuzurilor de recunoaștere și sprijin din partea VA. Joe Sipala, organizatorul campaniei pe Facebook Agent Orange Okinawa pentru a împinge Pentagonul pentru transparență în această problemă, spune
„Ajută cu adevărat veteranii. Iată un document oficial al Forțelor Aeriene care menționează în mod clar erbicidele de pe Okinawa – spre deosebire de ceea ce afirmă Departamentul Apărării că nu are înregistrări.”
Numeroși veterani cu care sunt în contact au început să încorporeze documentul în apelurile lor an
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează