Nasir Khan, 8 august 2015
„Dumnezeu vorbește prin mine. Fără asta, nu mi-aș putea face treaba.”
— George W. Bush, citat în Lancaster New Era, 16 iulie 2004
Așa a fost pretenția fostului președinte al SUA. El a spus asta după ce forțele armate americane au invadat și ocupat două țări mari, Afganistan și Irak. La acea vreme, el era cel mai puternic conducător al puternicei superputeri militariste, precum și o persoană „divină” înălțată, deoarece Dumnezeu a comunicat cu el. Din câte știu, în istoria modernă nu găsim un alt exemplu în care un om muritor și Dumnezeul nemuritor și-au unit forțele pentru ca noi să declanșeze două războaie distructive! Cu toate acestea, implicațiile declarațiilor sale au avut o influență directă asupra staturii sale politice și politicilor sale. Chiar dacă, el și-a făcut politicile și și-a emis ordinele executive cu ajutorul consilierilor și secretarilor săi apropiați neoconservatori, dar făcând asta făcea lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbea prin el; prin urmare, Dumnezeu a ordonat orice a făcut. Dumnezeu a ales omul potrivit pentru a-și face lucrarea!
Dacă acceptăm pretențiile călăuzirii divine, de dragul argumentelor, pe care el, de fapt, le-a făcut de multe ori, atunci putem indica rezultatele pe care le-a obținut prin războaiele sale genocide. Sub conducerea sa, forțele armate americane au invadat și ocupat Afganistanul și Irakul în cel mai brutal mod. Ei au ucis sute de mii de irakieni și afgani nevinovați care nu s-au certat cu poporul Statelor Unite și nu au reprezentat vreo amenințare pentru hegemonia și puterea globală a SUA. Distrugerea Irakului a fost sistematică. Administrația Bush a întreprins distrugerea statului irakian și a infrastructurii sale ca un pas necesar pentru impunerea dictatului imperial în Orientul Mijlociu. A dezrădăcinat structura socială și administrativă a Irakului și a înlocuit-o cu regimuri marionete sectare care au urmat ordinele Washingtonului și Pentagonului.
Pentru a face preluarea imperială ușoară și pentru a neutraliza orice rezistență la noua ordine geopolitică în această țară vastă și bogată în petrol, stăpânii imperiali au folosit discordia sectară a populației ca un instrument convenabil. Cum a contat pentru Bush dacă sunniții și șiiții s-au întors unul împotriva celuilalt și au început violențe teroriste împotriva propriului popor - poporul din Irak? Fanaticii religioși și răufăcătorii erau liberi să slăbească Irakul, în timp ce ocupanții puteau avea o sarcină ușoară de a controla țara și resursele acesteia. Astfel, ocupația SUA ar putea continua cu mai multă ușurință în timp ce țara era udată de vărsări de sânge și de haos care încă se desfășoară.
Prin politicile sale distructive în Irakul ocupat, administrația Bush a destabilizat întreaga regiune și s-a jucat cu viețile a milioane de irakieni, reducându-i la sărăcie, sărăcie, lipsă de adăpost și neputință. Uciderile abundente din Irak au luat viețile a nenumărate victime. În primii 7 ani de ocupație americană, aproximativ 1.3 milioane de irakieni au murit. Principala sursă a acestei catastrofe incredibile care a cuprins Irakul în 2003 a fost invazia SUA. Responsabilitatea finală a ciclului actual de violență și vărsare de sânge rămâne a domnului Bush.
Invazia militară și ocuparea Afganistanului de către Bush a dus la moartea pe scară largă a afganilor. Tratamentul brutal al prizonierilor de război și al victimelor inocente în procesul de ocupare a Afganistanului este un capitol întunecat din istoria secolului XXI. Puterea ocupantă a încălcat Convențiile de la Geneva privind tratamentul prizonierilor de război, convențiile internaționale umanitare și toate normele dreptului internațional. Toate acestea s-au întâmplat pentru că Dumnezeu i-a spus lui Bush să facă asta! De fapt, aceasta este o afirmație absurdă la care nici Al Capone nu ar fi recurs! Să luăm o viziune de bun simț asupra pretenției sale și a consecințelor acesteia. Asta înseamnă că fostul președinte nu este responsabil pentru războaie și crime de război, ci altcineva este! În termeni legali, el sugerează că Dumnezeu este responsabil indirect pentru războaiele și crimele sale de război. În acest fel, el se absolvă de orice responsabilitate pentru acțiunile sale și politicile sale de șef al Guvernului SUA! O metodă foarte convenabilă, dar ieftină, de a înșela lumea, fără îndoială!
Nu este nevoie să intrăm într-un discurs teologic îndelungat despre Dumnezeu și atributele sale. Este cunoscut faptul că majoritatea credincioșilor îl văd pe Dumnezeu ca pe o putere bună, milostivă și iubitoare. Pentru că au asemenea atribute, credincioșii Îl țin cu mare respect și Îl laudă. Este greu de crezut că Tatăl Ceresc, așa cum îl numesc creștinii pe Dumnezeu, l-ar fi putut cere sau încuraja pe domnul Bush să declanșeze războaie majore de agresiune și să comită cele mai odioase crime împotriva altor națiuni mai slabe din acest secol. Pe scurt, atribuirea unor astfel de planuri lui Dumnezeu sau din cauza îndeplinirii unei misiuni de la Dumnezeu este un act condamnabil din partea lui Bush. În ochii oricăror credincioși sinceri, el îl calomniază pe Dumnezeu într-un mod răutăcios dacă crede în El așa cum pare să mărturisească că o face.
Alternativ, ce se întâmplă dacă el ar crede cu adevărat în ceea ce a afirmat despre Dumnezeu? Acesta este ceva, pe care îl putem privi superficial din punct de vedere juridic. În dreptul penal, acțiunile presupușilor infractori sunt judecate în primul rând pentru mens rea – adică starea lor de spirit și intențiile atunci când au săvârșit o infracțiune cu acuzare. În unele cazuri, ei au dreptul la apărarea răspunderii diminuate sau a capacității diminuate dacă starea lor psihică a fost afectată în așa fel încât nu au înțeles pe deplin ce au făcut. Dacă o astfel de apărare are succes, acuzaților li se acordă pedepse atenuate sau trimiși la tratament medical, în funcție de gravitatea infracțiunilor implicate. Într-un caz vechi de nebunie acută, o persoană a decapitat un bărbat care dormea doar pentru a vedea ce va face când se va trezi dimineața, dar nu și-a găsit capul!
Există multe cazuri când oamenii aud sunete sau mesaje din surse necunoscute care îi îndeamnă să facă ceva care ar putea constitui o infracțiune. O halucinație este o percepție care nu se bazează pe realitatea obiectivă. Este foarte mult o condiție subiectivă a minții și în această condiție, oamenii pot vedea sau vizualiza lucruri care nu au nimic de-a face cu realitatea. În această epocă, întâlnim cazuri când unii oameni spun că l-au auzit pe Dumnezeu sau Dumnezeu le-a dat un mesaj. Dacă domnul Bush este sincer în afirmațiile sale despre Dumnezeu care îi vorbește, atunci acesta este ceva pentru care doar psihologii profesioniști își pot oferi opiniile experților.
În cazul în care are loc un miracol judiciar (pe care nu îl văd că are loc!) și lumea îl vede pe fostul președinte american, GW Bush, urmărit penal pentru războaiele sale și presupusele crime de război într-o instanță de judecată atunci problema halucinațiilor ar fi cu siguranță o problemă în orice proces legal. Cu toate acestea, faptele indică o direcție diferită: că a acționat cu deliberare și premeditare în a-și urmări politicile și războaiele sale distructive.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează