In u 1958, una dittatura hè stata rovesciata in Venezuela ma, sfurtunatamenti, rimpiazzata da una "demucrazia" corrupta duminata da una elite. "Avemu creatu Chavez" hè u cuntu di Ciccariello-Maher di cumu i muvimenti pulitichi in Venezuela anu luttatu dapoi u 1958 per aghjunghje sustanza à quella demucrazia scavata. L'ultimi 15 anni, da quandu Hugo Chavez hè statu elettu per a prima volta in u 1998, anu purtatu un grande successu à quelli movimenti. Prevedibilmente, quellu successu hè statu continuamente mentitu è caricaturatu da i media internaziunali. In unu varianti di e caricature, i venezuelani sò stati ipnotizzati da un thug carismaticu è ingannatu in votu per a so propria ruina è oppressione. Ciccariello-Maher confuta e caricature per furnisce una storia dettagliata di i muvimenti "chavista" chì anu longu prima di Chavez. Illustrerai l'histoire que raconte Ciccariello-Maher, et qu'il résume comme « une histoire d'échec, de défaite, mais dans laquelle ces mêmes défaites fournissent fourrage aux victoires suivantes ».
Ispirati da a rivoluzione cubana di u 1959 è disastrosamente ingannati da l'analisi straniere di questu (in particulare quellu offertu da l'anzianu radicale francese Regis Debray), Picculi gruppi di manca venezuelani anu pruvatu à accende una rivoluzione armata in l'anni 1960. Anu purtatu à i zoni rurali in a muntagna induve hè statu teorizatu ch'elli avianu a megliu chance. Dopu tuttu, Che è Fidel ùn anu micca cuminciatu in a campagna cubana ? I ribelli venezuelani ùn anu micca unitu battaglie in quale i paisani eranu digià impegnati. Assuminu chì i paisani seguitanu i so guidà. Versu a mità di l'anni 1960, i ribelli sò stati completamente isolati da e persone chì vulianu inspirà è in a so strada di scunfitta.
Una di e lezioni chì Douglas Bravo, un capu ribellu, hà pigliatu da u fallimentu era l'impurtanza di sviluppà alliati secreti in l'armata. E forze armate di Venezuela - à u cuntrariu di a maiò parte in l'America Latina - offrenu un putenziale significativu in questu modu. In una manera più grande, i ribelli cum'è Bravo cunclusu chì ùn cunnosci micca u so propiu terrenu è a so propria storia abbastanza bè. Bravo hè statu espulsu da u Partitu Cumunista Venezuelanu in u 1966, è rapidamente fundò un altru partitu, u PRV. I so dirigenti anu studiatu intensamente a storia venezuelana, a storia di e lotte afro-venezuelane è indigene, è s'immerse in a Teologia di a Liberazione. Un capu di PRV, Adan Chavez, si dimustrava assai bè pusatu per recrutà alliati secreti per mezu di u so fratellu minore Hugo chì era in l'armata. Qualchissia cunnisciuta cù i discorsi di Hugo Chavez ricunnosce subitu e so radiche PRV cum'è Ciccariello-Maher indica.
In l'anni 1970, i ribelli armati anu trasfirutu à fà operazioni urbane chì parevanu sensu datu u ritmu torridu à u quali u Venezuela era urbanisatu. U più famosu di sti operazioni era u rapimentu di l'esecutivu di l'affari americanu William Niehous in u 1976. Inseme à Niehous, i ribelli piglianu documenti da u patronu di Niehous (Owens Illinois) chì palesanu a corruzzione à i più alti livelli di u guvernu venezuelanu. I rapitori anu fattu trè richieste:
1) Owens-Illinois hà da pagà à ognunu di i so 1600 travagliadori venezuelani un bonus di $ 116
2) Distribuite 18,000 XNUMX pacchetti di cibo à e famiglie povere
3) Cumprate u spaziu di ghjurnale per chì i ribelli puderanu indirizzà u publicu
A ripresa di u guvernu per u rapimentu hè stata feroce. Piuttostu chè attirà reclute à i ribelli, li alluntanò da i poveri urbani chì eranu vittime da a risposta di u guvernu, in particulare i gruppi chì avianu pruvatu à urganizà legalmente. A strategia di i ribelli di travaglià cù gruppi ghjuridichi per superà l'isolamentu chì l'avia crippled in l'anni 1960 hè stata minata. Unu di i kidnappers, Carlos Lanz, cuncede avà chì ellu è i so cumpagni ùn avianu micca veramente amparatu e lezioni di l'anni 1960 cum'elli pensavanu. Tuttavia, durante u so prucessu, Lanz hà dichjaratu chì "aghju a fede chì u futuru hè u nostru". Trè dicennii dopu, Lanz era Vice Ministru di l'Educazione Superiore in u guvernu Chavez. In fattu, u rapimentu di Niehous hè statu inspiratu da una azzione simili in Brasile da u gruppu à quale l'attuale presidente brasiliana Dilma Rousseff appartene.
L'anni 1980 anu purtatu un colapsu ecunomicu devastanti è assai prolongatu (in gran parte per via di a caduta di i prezzi di u petroliu) è hà aumentatu a viulenza di u guvernu contr'à quelli chì prutestavanu, ancu legalmente, per sollievu. I poveri urbani, indipindenti di i ribelli armati chì cercanu di guidà elli, cuminciaru à urganizà per l'auto-aiutu è l'autodifesa armata in l'anni 1970. Questi gruppi diventanu più impurtanti cum'è e cundizioni aggravavanu in l'anni 1980. Rispondendu à e preoccupazioni di a cumunità immediata, sò diventati preoccupati di sradicà u cummerciu di droghe in i so quartieri chì li sbattevanu contr'à i trafficanti di droga è a polizia. L'apparizione di sti gruppi hà marcatu l'iniziu di u muvimentu di a milizia populari chì caratterizeghja in parte u guvernu Chavez anni dopu.
Versu a fini di l'anni 1980, malgradu a tattica di u guvernu di l'assassinii mirati, i studienti di manca anu guadagnatu u cuntrollu di parechji corpi eletti in l'università. Carlos Lanz, recentemente liberatu da a prigiò per u rapimentu di Niehous, era trà quelli chì guidò una spinta riescita per ligami stretti trà i studienti di manca è i poveri urbani. Parechji attivisti studianti cum'è Roland Denis sò diventati cusì entusiastici di l'urganizazione in i quartieri poveri chì anu abbandunatu l'università in tuttu - qualcosa chì Denis è altri anu cunsideratu più tardi cum'è un grande sbagliu. A retirazzione vuluntaria hà aiutatu u guvernu à purgà l'università di i leftists durante l'anni 1990 per l'usu di parechje tattiche cum'è a privatizazione.
L'insurrezioni di Caracazo - 1989
Carlos Andres Perez hà guadagnatu a presidenza venezuelana cù l'usu di una retorica anti-FMI flamboyante. Immediatamente hà espostu ellu stessu, è tuttu u sistema puliticu, cum'è fraudulente implementendu un pacchettu d'austerità in stile FMI. L'insurrezioni anu fattu in tuttu u Venezuela, micca solu in Caracas. Stima di u numeru di morti da a viulenza di u guvernu varieghja da trè centu à trè mila. Sò stati spessu chjamati rivolti "spontanei", ma Ciccarielllo-Maher mostra chì, mentri sta parolla hè precisa, pò esse assai ingannosa. L'insurrezioni ùn eranu micca urganizati è senza dirigenti di furia.
Ùn ci era micca "grandi nomi", nè capi prominenti chì dirigenu a rivolta. Tuttavia, Ciccariello-Maher sustene chì una multitùdine d'urganizatori attivi trà i poveri urbani per parechji anni facilitò a rivolta è assicurò chì u so impattu hè sustinutu. L'anzianu ordine puliticu staggerò per parechji anni prima di esse finitu durante l'era di Chavez.
Eppuru, pocu dopu à u Caracazo, l'Assemblea Barrio di Caracas era diventata prestu, cum'è Roland Denis hà dettu, "un agentu di coordinazione di e lotte populari". Questu era prima chì Chavez hà diventatu famosu in u 1992 per via di u so tentativu di colpu fallutu (chì hè statu pruvucatu da u Caracazo) è parechji anni prima di i Cerchi Bolivariani è di i cunsiglii cumunali chì sò stati furmati sottu u guvernu Chavez.
A scunfitta di u colpu di u 2002
A scunfitta di u colpu di u 2002 - grazia à un'altra rivolta "spontanea" - ùn solu hà intarratu u vechju ordine, ma hà infine ubligatu u guvernu Chavez in una direzzione assai più radicale. Moltu hè statu fattu in i media corporativi nantu à cumu Chavez hà avutu a furtuna di esse elettu cum'è i prezzi di u petroliu principiavanu un periodu di crescita sustinuta in u 1998. Tuttavia, u so guvernu ùn pudia micca furnisce grandi ecunomichi. cunquisti finu à dopu à a scunfitta di u colpu (è un lockout di l'industria petrolifera guidata da a gestione chì seguita rapidamente).
Per dui ghjorni in l'aprili di u 2002 Chavez hè statu cacciatu. Cum'è in u 1989, era i travagliadori informali urbani - venditori di strada. currieri di motocicletta, è una miriade di stranieri chì anu fattu una rivolta massiccia, ma sta volta in sustegnu à un guvernu destituitu è una nova custituzione chì era appena stata scritta è ratificata per un prucessu assai demucraticu. Hè assai improbabile chì un settore Chavista di l'armata averia agitu per annunzià u colpu se sta rivolta spontanea ùn hà micca fattu. In fattu, u capu di l'azzione militare contr'à u colpu, Raul Baduel, passava à u latu di l'uppusizione in u 2007. Ciccariello-Maher indica una longa lista di Chavistas d'altu livellu chì anu saltatu a nave annantu à l'anni è rinforza u so puntu chì informale. i travagliadori sò quelli chì veramente salvatu u Chavismu in u 2002.
I travagliadori informali in e cità, osserva Ciccariello-Maher, ùn sò micca solu unu di i gruppi cù "u più catene", anu ancu u più numeru trà quelli vittime di l'ordine anticu. A proporzione di i travagliadori informali aumentò da 34.5% à 53% trà 1980 à 1999.[2] A dimensione relativa di i paisani, in u stessu periodu, era stata ridutta assai da l'urbanizazione. I travagliadori industriali anu ancu diminuitu è eranu stati guidati da i dirigenti sindacali corrotti durante l'era pre-chavista. Ancu s'ellu hè statu assai riformatu da u 2002, u muvimentu di u travagliu hè sempre sbulicatu da prublemi interni. [3] Ciccariello-Maher nota chì ùn ci sò micca grandi patroni à mira per migliurà a situazione di i travagliadori informali. Chì rende e so dumande, sustene, "più pulitiche chè ecunomiche". Quandu hè urganizatu, tuttu u sistema puliticu tende à diventà u so mira.
Ùn idealizeghja micca sta classe di persone. Discute cumu a vita in i quartieri urbani poveri hà caratteristiche chì spinghjanu i residenti versu l'urganizazione pulitica progressiva è un cumpurtamentu altruista. Descrive ancu e caratteristiche chì spinghjanu in a direzzione opposta - versu prufittà di u cummerciu di droga, per esempiu, invece di cummattiri - è emette un avvirtimentu contundente à i Chavistas chì "a mafia riempirà felice u vacu lasciatu da l'esclusione pulitica".
Cuntradizioni, sfida è autocritica in u Chavismu
I dirigenti afro-venezuelani sò stati disappruvati chì a nova custituzione ùn hà micca un ricunniscenza assai più grande di u razzisimu in Venezuela. Sò stati criticati per avè chjamatu Chavistas prominenti à l'epica cum'è u sindaco di Caracas Alfredo Peña cum'è rispunsevuli di a so delusione. Anu esse vindicatu cumplettamente da u 2002 quandu Peña, chì guidò a polizia metropolitana di Caracas, ùn avia micca solu saltatu à u latu di l'uppusizioni, ma hà ancu ghjucatu un rolu assai chjave in u sustegnu di u colpu di u 2002. Da allora i capi Chavista, cumpresu Chávez stessu, affruntàranu u razzisimu assai più aggressivu. Questu illustra ciò chì Nora Castañeda, un attivista veteranu è capu di u Bancu di Sviluppu di a Donna di Venezuela, hà dettu in risposta à i timori chì l'implicazione cù u guvernu deve inevitabbilmente purtà à i muvimenti perde l'autonomia: "Perchè ùn dicenu micca chì Chavez perde l'autonomia per noi? "
Sfurtunatamente, u prucessu di radicalizazione pruvucatu da l'evenimenti drammatici di u 2002 hè statu luntanu da esse cumpletu. In a campagna, i paisani anu suppurtatu centinaie di assassinii perpetrati da pistoleri assuciati da grandi pruprietarii. In parte, a corruzzione in i ranghi di u guvernu hà minatu ogni azzione veramente efficace per finisce l'impunità.
In un altru fronte, esperimenti à grande scala in a demucrazia di u travagliu anu pruduttu risultati misti. U cuntrollu di i travagliadori, ancu s'ellu hè implementatu in modu efficace, ùn hà micca necessariamente minà l'elitismu - per esempiu, se i travagliadori sentenu chì meritanu più solu perchè travaglianu in una industria altamente lucrativa paragunata à l'altri travagliadori, chì ponu travaglià cum'è duru o più duru, in quellu chì hè. micca.[3]
Parechje Chavistas accusavanu i difetti di u guvernu nantu à e persone intornu à Hugo Chavez (è forse avà a ghjente intornu à Nicolas Maduro). Ciccariello-Maher rimarca chì "...stu argumentu righjunghji u livellu di l'auto-illusione trà parechji Chavistas, chì li permettenu di cuncilià psicologicamente a retorica radicale di a Rivuluzione Bolivariana cù a continuità spessu deludente di a realità di ogni ghjornu". Delusione o micca, aiuta ancu à raziunalisà a disubbidienza è a pressione assai aggressiva nantu à u guvernu per furnisce à i so constituenti.[4]
Se Nicolas Maduro ùn avia micca vinutu, appena à pena, in l'elezzioni chì seguitanu a morte di Chavez, allora stu libru puderia esse soprattuttu suscettibile à a critica chì hè andatu troppu luntanu per disprezzà Hugo Chavez. I prossimi anni prubabilmente chjarificà a misura in quale diversi muvimenti uniti intornu à un prugramma puliticu piuttostu cà una persona. Indipendentemente, in u so sforzu di guardà oltre Chavez, u libru offre lezioni inestimabili à e persone in ogni locu in u mondu chì volenu cuntribuisce à e rivoluzioni demucratiche.
NOTES
[1] Hè vale a pena nutà, postu chì Ciccarielo-Maher si riferisce assai freti à l'analisi di CLR James di a rivoluzione di l'esclavi haitiani, chì durante l'ultimi fasi di quella rivoluzione, mentre chì i ginirali schiavi ribelli prominenti eranu impegnati in un accordu disastruu cù u U francese, una rivolta "spontanea" guidata da numerosi "picculi dirigenti lucali" (CLR James sottolinea u so rolu) hà infine strappatu i grandi nomi da u so stupore. Vede i Ghjacobini Neri, Capitulu 13, pg 338-355
[2] Oghje a proporzione hè di circa 43%.
[3] I sindicati sò assai riformati sottu Chavez. Anu certamente parcorsu assai longu da i tempi quandu a federazione di u sindicatu CTV, avà seccata, puderia unisce apertamente à e grandi imprese in sustegnu à u colpu di u 2002. Tuttavia, in u capitulu 7 di u so libru Ciccariello-Maher discute e limitazioni di l'UNT, chì hè statu furmatu in u 2003.
[4] Vede u Capitulu 7, subsection intitulatu "U Dibattitu di Management" per discussione di cooperative è altri esperimenti in l'autogestione di u travagliu.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate