Più di mezzo milione di morti, un esercitu intrappulatu in a più grande debacle militare da u Vietnam, una pulitica di u Mediu Oriente digià intarrata in a sabbia di Mesopotamia - è sempre George W Bush hè in negazione. Cumu faci ? Cumu si persuade - cum'è apparentemente hà fattu in Amman ieri - chì i Stati Uniti fermanu in Iraq "finu à u travagliu hè cumpletu"? U "travagliu" - u prughjettu di Washington per rinfurzà u Mediu Oriente in u so propiu è l'imaghjini d'Israele - hè mortu da longu tempu, i so originali assai neoconservatori disavughjenu i so scopi pulitichi senza speranza è culpiscenu Bush, cù l'Iraqi di sicuru, per u so disastru.
I "negatori" di a storia sò parechji - è tutti sottumessi à a listessa follia: di fronte à l'evidenza schiacciante di catastrofe, si rifugianu in a fantasia, rimettendu l'evidenza di colapsamentu cum'è un sintomu di qualchì reversu à cortu termine, aggrappati à l'idea chì finu à quandu i so ginirali prumettenu a vittoria - o perchè si sò cusì spessu prumessu a vittoria - chì u destinu serà gentile. George W Bush - o Lord Blair di Kut al-Amara per questa materia - ùn deve micca sentu solu. U Mediu Oriente hà pruduciutu questi fantasisti da u bucketful in l'ultimi decennii.
In u 1967, u presidente egizianu Gamel Abdul Nasser insistia chì u so paese vinceva a Guerra di i Sei Day ore dopu chì l'Israeli avianu distruttu tutta a forza aerea egiziana in terra. U presidente Carter elogiava l'Iran di u Shah cum'è "una isula di stabilità in a regione" solu pochi ghjorni prima chì a rivoluzione islamica di l'Ayatollah Khomeini facia caduta u so regime. U presidente Leonid Brezhnev hà dichjaratu una vittoria sovietica in Afganistan quandu e truppe russe eranu cacciate da e so basi di focu in e pruvince di Nangahar è Kandahar da Osama bin Laden è i so cumbattenti.
È ùn era micca Saddam Hussein chì hà prumessu a "mamma di tutte e battaglie" per u Kuwait prima di a grande ritirata Iraqi in 1991? È ùn era micca Saddam di novu chì hà preditu una scunfitta di i Stati Uniti in a sabbia di l'Iraq in u 2003 ? L'accolita fideli di Saddam, Mohamed el-Sahaf, fantasiava nantu à u numeru di suldati americani chì morrianu in u desertu; George W Bush hà fattu sapè chì qualchì volta sfilava fora di e riunioni di u persunale di a Casa Bianca per fighjà a prestazione assurda di Sahaf è ridere di e fantasie di u ministru di l'infurmazione irachenu.
Allora chì si ride di Bush avà ? U primu ministru irachenu Nouri al-Maliki, un servitore guasi leale à Bush cum'è Sahaf era à Saddam, riceve u listessu falsu elogiu da u presidente americanu chì Nasser è Brezhnev anu prodigatu à i so generali. "Aprezzu u curagiu chì dimustrate in questi tempi difficili mentre guidate u vostru paese", Bush dice à Maliki. "Hè u tippu ghjustu per l'Iraq", ci dice. È u Primu Ministru irachenu chì si nasconde in a "Zona Verde" fortificata da i Stati Uniti - hè mai statu una fortezza di i crociati cusì bè chjamatu? - annuncia chì "ùn ci hè micca prublema". U putere deve esse trasferitu più rapidamente à Maliki, avemu statu infurmatu ieri. Perchè? Perchè chì salverà l'Iraq? O perchè questu permetterà à l'America di riclamà, cum'è quandu hà decisu di permette à l'armata sudvietnamita di luttà per sè stessu contr'à Hanoi, chì Washington ùn hè micca culpèvule per a debacle chì seguita ? "Una di e so frustrazioni cun mè hè chì crede chì avemu statu lenti per dà li l'arnesi necessarii per prutege u populu irachenu". O cusì dice Bush. "Ùn hà micca a capacità di risponde. Dunque vulemu accelerà quella capacità ". Ma cumu pò Maliki avè una "capacità" in tuttu quandu ellu guverna solu uni pochi chilometri quadrati di u centru di Baghdad è un clutch di palazzi ex-baathisti putrici?
A propositu di l'unica dichjarazione verita di Amman ieri hè stata a rimarca di Bush chì "ci hè assai speculazione chì questi rapporti in Washington significanu chì ci sarà una sorta di uscita graziosa fora di l'Iraq [ma] questu affari nantu à una uscita graziosa solu ùn hà micca solu. u realismu in tuttu ". Infatti, ùn hà micca. Ùn ci pò esse una uscita graziosa da l'Iraq, solu un terribili è sanguinante colapsu di u putere militare. U ritirata di i ministri sciiti da u cabinet di Maliki riflette u ritirata di i ministri sciiti da un'altra amministrazione sustinuta da l'America in Beirut - induve i Libanesi temenu un cunflittu altrettanto spaventoso per u quale Washington hà, in realtà, nisun cuntrollu militare o puliticu.
Bush pareva ancu ignorante di l'attuale mappa settaria di l'Iraq. "U Primu Ministru hà dettu chjaramente chì a divisione di u so paese in parti, cum'è alcuni anu suggeritu, ùn hè micca ciò chì u populu irachenu vole, è chì ogni spartizione di l'Iraq porta solu à un aumentu di a viulenza settaria", disse. "Sò d'accordu." Ma l'Iraq hè digià "divisu in parti". A frattura di l'Iraq hè praticamente cumpleta, i so abissi sughjenu i cadaveri à un ritmu di mille à ghjornu.
Ancu Hitler deve ridivà di stu bagnu di sangue, ellu chì hà dichjaratu in aprile 1945 chì a Germania vincerà sempre a Seconda Guerra Munniali, vantandu chì u so nemicu, Roosevelt, era mortu - cum'è Bush si vantava di l'assassiniu di Zarqawi - mentre esigeva di sapè quandu u miticu generale Wenck. l'armata salvaria u populu di Berlinu. Quanti "Wencks" seranu chjamati da l'82nd Airborne o u Marine Corps per salvà Bush da l'Iraq in e prossime settimane? No, Bush ùn hè micca Hitler. Cum'è Blair, una volta hà pensatu ch'ellu era Winston Churchill, un omu chì ùn hà mai - mai - menti à u so populu annantu à e scunfitte di a Gran Bretagna in guerra. Ma a fantasia ùn cunnosci micca limiti.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate