in un cunversazione in u 2020 cù u prufessore emeritu di Princeton, Richard Falk, m'hà dettu chì storicamente, e nazioni colonizzate chì anu vintu a guerra di legittimità anu sempre vintu a so libertà.
Hè improbabile chì a Palestina sia l'eccezzioni. A guerra di Gaza, però, cunfronta u mondu cun una sfida senza precedente, in particulare à a relazione di i guverni cù u dirittu internaziunale, i so obblighi à l'istituzioni internaziunali, cum'è l'ONU, a Corte Internaziunale di Ghjustizia, a Corte Penale Internaziunale è altri.
"U guvernu ùn hè micca legittimu à menu chì ùn hè purtatu cù l'accunsentu di i guvernati", u filòsufu inglese John Locke. dissi in u 17u seculu. Questa ùn hè micca una mera teoria, è serà sempre applicabile.
U cunsensu, però, ùn si riflette micca sempre in a forma di elezzione trasparenti è demucratiche. A legittimità è a lealtà à i guverni ponu esse espresse in altre manere. Quelli chì ùn rispettanu micca sta massima si ponu facilmente ritruvà in i scontri pulitichi è in ribellioni viulenti risultatu da u dissensu populari.
Per mantene un certu cunsensu internaziunale, l'ONU era fundatu in u 1945. Era evidenti, da u principiu, chì l'ONU ùn hà micca veramente riflette i desideri universali di tutti i persone. À u cuntrariu, era strutturatu basatu annantu à un paradigma di putere gerarchicu, induve i vincitori di a Sicunna Guerra Munniali emergenu cum'è i maestri, assignendu diritti di veto è membri permanenti à u Cunsigliu di Sicurezza di l'ONU. In quantu à i serfs, sò stati assignati cù sedi assai menu cunsequenziali in l'Assemblea Generale.
L'ONU a fourni la plateforme minimale absolue de légitimité internationale, mais sa structure inégale a suscité un autre conflit, exprimé dans les paroles du savant britannique Adam Groves, qui discritta u "statutu privilegiatu di i cinque permanente" in u UNSC micca solu "cum'è una reliquia occidentali-centric di u passatu, ma peggiu, un mezzu per i putenzi statu quo per limità l'influenza è u sviluppu di altri stati".
Per sopravvive à a inuguaglianza di u novu sistema internaziunale, i paesi più chjuchi anu travagliatu inseme per creà corpi pulitichi alternativi, ancu chjuchi, in l'istituzioni più grande. Aduprate u so gran numaru per superà u putere cuncentratu in e mani di pochi. Sfruttavanu ogni margine per rapprisintà i diritti di e nazioni più povere è oppresse di u mondu.
U Movimentu Non-Allineatu (NAM), fundatu in u 1961, era unu di parechji esempii chì anu servitu cum'è, ancu in termini relative, una storia di successu.
Au fil des ans, les États-Unis et leurs alliés occidentaux ont modelé leur propre version de la « légitimité » dans leur manière d'interpréter le droit international, dans leur manière de opposer leur veto aux résolutions de l'ONU chaque fois qu'il ne sert pas leurs intérêts et dans la manière dont ils isolent des membres défiants.
Duranti l'era suviètica, l'ONU è e so istituzioni pertinenti parevanu nominali equilibrati, cum'è u mondu era, in verità, divisu trà l'est è l'ovest, chì dete à NAM è à l'altri organizzazioni è alleanze principalmente basate in u Sudu Globale più valore puliticu.
À tandu, u putere ecunomicu di a Cina ùn hà micca permessu di impone a so versione di legittimità à u restu di u mondu.
E cose sò cambiate. U fronte suvièticu cascò à l'iniziu di l'anni 1990, scumpressendu un paradigma di putere chì permette à Mosca di mantene un attu di equilibriu. Per d 'altra banda, a Cina hà cresciutu in u putere, acquistendu lentamente una influenza più grande, cusì a legittimità di i paesi chì anu cresciutu dipendenu da u mutore ecunomicu cinese.
Un altru cambiamentu hè in corso. Quandu si sente i discorsi appassionati di rapprisentanti russi, cinesi, brasiliani, sudafricani, irlandesi, egiziani, sauditi è di l'UAE, si pò vede chì u cunsensu internaziunale s'unisce forte attornu à a legittimità di e lege internaziunali è umanitarii, micca solu in quantu à a guerra in corso. nantu à Gaza, ma in altre questioni di pace è ghjustizia internaziunale.
Eppuru, quandu l'ambasciadore di i Stati Uniti, Linda Thomas-Greenfield, alzò a manu per a quarta volta, u 20 di ferraghju, fusione un altru veto, ricusendu cusì l'appellu algerianu per un cessamentu di u focu umanitariu immediatu in a Striscia di Gaza, un altru pilastru di legittimità internaziunale s'hè rottu.
Ancu à a ICJ, quandu u mondu sanu hà fattu un argumentu per a libertà palestiniana, i Stati Uniti si sò opposti. "A Corte ùn deve micca truvà chì Israele hè legalmente obligatu à ritirassi immediatamente è incondizionatamente da u territoriu occupatu", u cunsigliu ghjuridicu di u Dipartimentu di Statu di i Stati Uniti, Richard Visek, dissi u 21 ferraghju.
Irnicamenti, i Stati Uniti anu ricursu à queste diverse istituzioni, cumpresa l'ICC, di quale i Stati Uniti ùn sò mancu un membru, per raziunalizà e so azzioni in Iraq, in Serbia, in Libia, in Ucraina è in parechje altre zone di cunflittu.
Ci sarà cunsequenze à tuttu questu, è l'anni chì venenu pruvaranu chì a crisa di legittimità internaziunale, risultatu da l'abusu di putere, ùn sarà micca rigulari cù cambiamenti superficiali è riformi. U prublema hè avà assai più prufonda è distruttiva, è u prezzu hè simplice troppu altu per sopportà.
A forza militare sola hè appena abbastanza per ogni paese per acquistà è sustene a so legittimità. Nè influenza ecunomica o diplomazia intelligente. Per mantene a legittimità, ci vole assai più di questu, cuminciendu cù a premessa assai basica chì u spiritu di u dirittu internaziunale ùn era micca destinatu à allargà a guerra, ma à finisce.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate