Theresa May ci hà dettu chì a Gran Bretagna celebrarà u centenariu di a Dichjarazione Balfour estate cù "orgogliu". Questu era prevedibile. Un primu ministru britannicu chì avaria à l'autocrati arabi di u Golfu in a speranza di vendelli più missili - è dopu tene a manu di u folle novu presidente anti-musulmanu di i Stati Uniti - era ligatu, supponi, per sente "orgogliu" in u documentu più mendace, ingannevole è ipocrita in a storia britannica muderna.
Cum'è una donna chì hà dispostu u so core contr'à l'immigranti, era ancu inevitabbile chì May mostrava e so caratteristiche più venali à i stranieri - à i potentati arabi ricchi, è à un presidente americanu chì l'amore momentaneu di a Gran Bretagna puderia pruduce un post-Brexit salvatore. accordu cummerciale. C'est à un public de lobbyistes britanniques pour Israël qu'elle a exprimé sa « fierté » dans une déclaration séculaire qui a créé des millions de réfugiés. Ma per brusgiare u 1917 documentu chì hà prumessu u sustegnu di a Gran Bretagna per una patria ebraica in Palestina, ma chì in fine di creà sta populazione di rifuggiati - i rifuggiati essendu l'obiettivu di e so politiche anti-immigrazione - hè pocu pocu inicu.
A minzogna intrinseca di a Dichjarazione Balfour - chì, mentri a Gran Bretagna susteneva una patria ebraica, ùn saria micca fattu "chì pò pregiudicà i civili è religiosi. diritti di e cumunità non ebree esistenti in Palestina "- hè cumminata oghje da a risposta ugualmente disonesta di u lamentable successore di Balfour à u Foreign Office. Boris Johnson hà scrittu abbastanza precisamente dui anni fà chì a Dichjarazione Balfour era "strana", un documentu "tragicomicamente incoerente", "un pezzu squisitu di fudgerama di u Foreign Office". Ma in una visita successiva in Israele, u sindaco di Londra, cacciatore di prufitti, hà scupertu subitu chì a Dichjarazione Balfour era "una grande cosa" chì "rifletteva una grande marea di a storia". Senza dubbitu, senteremu più di sta stessa assurdità da Boris Johnson più tardi questu annu.
Ancu s'è a Dichjarazione stessa hè stata analizata, de-semantizzata, romanticizzata, decifrata, decrita, maledetta è adorata dapoi 100 anni, u so fraudulente hè faciule da detectà: hà fattu duie promesse fundamentalmente opposte l'una à l'altru - è dunque una di elli, à l'Arabi (aka "e cumunità non ebraiche esistenti"), seranu rotte. I discendenti di sti vittimi, l'Arabi Palestiniani, minaccianu avà di perseguisce u guvernu britannicu per stu pezzu di carta perniciosa, una risposta senza speranza è puerle à a storia. I cechi puderianu ugualmente à dumandà à i britannichi per l'accordu di Munich di Chamberlain, chì permettenu à Hitler di distrughje u so paese. I Palestiniani volenu ancu una scusa - postu chì i britannichi anu sempre trovu scuse più prezzu di i tribunali. I britannichi sò abituati à scusa - per l'imperu britannicu, per u cummerciu di schiavi, per a fame irlandese. Allora perchè micca per Balfour? Iè, ma…. Theresa May hà bisognu di l'Israele assai più ch'ella hà bisognu di i Palestiniani.
A dichjarazione di Balfour di u 1917, sicuru, era un tentativu di evità disastru in a Prima Guerra Munniali incuraghjendu i Ghjudei di Russia è di l'America à sustene l'Alliati contr'à a Germania. Balfour vulia evità a scunfitta cum'è Chamberlain dopu vulia evità a guerra. Ma - è questu hè u puntu - Munich hè stata risolta da a distruzzione di Hitler. Balfour hà iniziatu una pulitica di sustegnu britannicu per Israele chì cuntinueghja finu à oghje, à u detrimentu di i Palestiniani occupati di a Cisjordania è di i cinque milioni di rifuggiati palestinesi chì vivenu in gran parte in warrens di miseria in u Mediu Oriente, cumprese Gaza assediata da Israele.
Questu hè u tema di forse u più drammaticu cuntu centenariu di a Dichjarazione Balfour, chì serà publicatu questu veranu da David Cronin (in u so libru L'ombra di Balfour: un seculu di sustegnu britannicu per u sionismu è Israele), un ghjurnalistu è autore irlandese chì vive in Bruxelles chì a so investigazione precedente di u sustegnu craven di l'Unione Europea à l'armata israeliana l'hà distintu da u travagliu di scrittori più emotivi (è dunque più imprecisi). Cronin ùn hà micca tempu per i negazionisti di l'olucaustu o l'antisemiti. Mentre scacciò giustamente l'idea stupida chì u Grand Mufti palestinese, Haj Amin al Husseini, hà inspiratu l'olucaustu di i Ghjudei d'Europa, ùn sguassate micca l'alleanza velenosa di Haj Amin cù Hitler. A creazione d'Israele dopu à a guerra cum'è un statu nazione, cum'è un storicu israelianu hà osservatu, pò esse micca ghjustu - ma era legale. È Israele esiste legalmente in e fruntiere ricunnisciute da u restu di u mondu.
Ci hè a crisa attuale per noi tutti: perchè u scandalu di u guvernu di destra di Benjamin Netanyahu hè acceleratu cù a culunizazione di massa di a terra àraba in u territoriu chì ùn hè micca parte di Israele, è nantu à a pruprietà chì hè stata arrubbata da i so patroni arabi. Questi prupietari sò i discendenti di e "comunità non ebraiche" chì i so diritti, sicondu Balfour, ùn deve esse "pregiudicati" da "u stabilimentu di una casa naziunale per u populu ebraicu" in Palestina. Ma u propiu preghjudiziu di Balfour era perfettamente chjaru. U populu ebreu avaristi una "casa naziunale" - vale à dì, una nazione - in Palestina, mentri l'Arabi, secondu a so dichjarazione, eranu solu "cumunità". È cum'è Balfour hà scrittu à u so successore Curzon dui anni dopu, "U sionismu ... hè ... di impurtanza assai più prufonda chè i desideri è i preghjudizii [sic] di 700,000 XNUMX Arabi chì avà abitanu quella terra antica ".
U libru brevi di Cronin, in ogni modu, mostra cumu avemu cunvintatu in stu razzisimu dapoi. Ellu delinea a ripressione di massa britannica di l'Arabi in l'anni 1930 - cumprese esecuzioni extrajudiciali è torture da l'esercitu britannicu - quandu l'Arabi temevanu, cun una bona ragione, ch'elli seranu ultimamente spropriati di e so terre da l'immigranti ebrei. Cum'è Arthur Wauchope, l'Altu Cummissariu di Palestina, scriveva, "u sughjettu chì riempie a mente di tutti l'Arabi oghje hè ... a paura chì in u tempu à vene saranu una razza suggetta chì vive nantu à a sofferenza in Palestina, cù i Ghjudei dominanti in ogni locu. sfera, terra, cummerciu è vita pulitica ». Quantu avianu ragione.
Ancu prima di a ritirata di a Gran Bretagna da a Palestina, Attlee è i so culleghi di u Cabinet discutiavanu un pianu chì significaria a "pulizia etnica" di decine di millaie di Palestiniani da a so terra. In u 1944, una dichjarazione di u Partitu laburista avia parlatu cusì di l'immigrazione ebraica: "Lasciate chì l'Arabi sò incuraghjiti à alluntanassi mentre i Ghjudei entranu". In u 1948, u Labour, avà in u guvernu, annunziava chì ùn avia micca putere per impediscenu chì i soldi sò canali da Londra à i gruppi ebrei chì, in un annu, avarianu a so propria "pulizia etnica", una frasa in usu cumuni per questu periodu da l'Israele. u storicu Illan Pappe (oghji, previsiblemente, un esiliu da a so propria terra) l'hà inclusu in u titulu di a so opera più famosa.
U massacru di centinaie di civili palestinesi in Deir Yassin hè statu fattu mentre migghiara di truppe britanniche eranu sempre in u paese. L'inchiesta di Cronin nantu à i schedari di l'Uffiziu Coloniale mostra chì l'armata britannica hà mentitu annantu à a "pulizia" di Haifa, chì ùn offre micca prutezzione à l'Arabi, una pulitica largamente seguita in tutta a Palestina, salvu u curagiu di u Major Derek Cooper è i so suldati, chì a difesa di i civili arabi. in Jaffa hà guadagnatu a Croce Militare (ancu se David Cronin ùn ne parla micca). Cooper, chì aghju avutu à cunnosce quandu ellu curava i Palestiniani feriti in Beirut in u 1982, ùn hà mai perdonatu u so propiu guvernu per a so disonestà à a fine di u Mandatu Palestina.
U valore di Cronin, però, si trova in a so ricerca ulteriore in u sustegnu britannicu à Israele, i so custanti rifornimenti d'armi à Israele, a so cunnivanza di 1956 cù l'Israeli nantu à Suez - durante a quale e truppe israeliane massacravanu in u campu di Gaza di Khan Younis, secondu un Rapportu di l'ONU, 275 civili palestinesi, di i quali 140 eranu rifuggiati da a catastrofa di u 1948. Parechji Palestiniani impiegati in l'ONU, un ufficiale militare americanu hà dettu à l'epica, "si crede chì sò stati eseguiti da l'Israele". L'esportazione successiva da Gran Bretagna di sottomarini è centinaie di tanki Centurion in Israele hè stata scrollata cù e listesse scuse simili à a donnola chì i guverni britannichi anu dapoi utilizatu per vende trilioni di dollari d'armi à l'Israeli è à l'Arabi: chì se a Gran Bretagna ùn li armava micca. , altri faria.
In l'uppusizione in u 1972, Harold Wilson hà dichjaratu chì era "assolutamente irreale" di dumandà un ritirata israeliana da a terra occupata in a guerra di u 1967, aghjustendu chì "a reazione di Israele hè naturale è propria di ricusà di accettà i Palestiniani cum'è nazione". Quandu i Palestiniani anu dumandatu prima una suluzione seculare di un statu à a Palestina, sò stati denunziati da un diplomaticu britannicu (Anthony Parsons) chì hà dettu chì "un statu multinaziunale, seculare" seria "completamente incompatibile cù a nostra attitudine versu Israele". Daveru seria. Lorsque l'OLP s'est opposée au conflit britannique des Falklands, le ministère des Affaires étrangères a hautement averti les Palestiniens – il était « loin » de leurs « préoccupations légitimes », a-t-il noté – bien qu'il ait choisi de ne pas révéler que les avions Skyhawk de l'armée de l'air argentine fournis par Israël étaient utilisés pour attaccà e forze di u Regnu Unitu, è chì i suministi militari di Israele à l'Argentina cuntinuavanu durante a guerra.
Un annu dopu, Margaret Thatcher, secondu una nota di Douglas Hurd, includeu "azzione armata contr'à miri militari di u putere occupante" cum'è una definizione di "terrorismu". Allora i Palestiniani ùn puderanu mancu resiste à i so occupanti diretti senza esse criminali.
In una visita ufficiale in Israele in u 1986, Thatcher hà dettu chì hà cunsideratu a discussione di Ghjerusalemme cum'è "pulitica interna". In u 2001, u guvernu di Tony Blair hà cuncessu 90 licenze d'esportazione d'armi à Israele per armi "difensive" - cumpresi torpedo, veiculi blindati, bombe è missili. Ci hè assai, assai più di questu in u libru di Cronin, cumpresu u periodu inutile è disgraziatu di Blair cum'è mandatu di "pace" in u Mediu Oriente è i cuntratti di cummerciale crescente trà cumpagnie britanniche è fornitori di armi israeliani - à u puntu chì l'armata britannica hà finitu per sparghje. Drones di fabbricazione israeliana in i celi di l'Afghanistan è l'Iraq.
Fora di l'UE, a Gran Bretagna di Theresa May mantene a so rilazioni strette cù Israele cum'è una priorità; da quì u desideriu dichjaratu di May menu di un mese fà di firmà un accordu bilaterale di liberu cummerciu cù Israele. Questu hà coincisu cù un attaccu israelianu à Gaza è un votu di a Knesset per cunfiscà - vale à dì, arrubà - ancu più terre da i Palestiniani in Cisjordania.
Da u ghjornu chì Herbert Samuel, deputatu capu di u Partitu Liberale è ex Altu Cummissariu (ebraicu) per a Palestina, hà dettu in a Camera di i Comuni in u 1930 chì l'Arabi "migranu facilmente", pare chì a Gran Bretagna hà seguitu fedelmente a pulitica di Balfour. Più di 750,000 XNUMX Palestiniani sò stati sradicati in a so catastrofa, scrive Cronin. Generazioni di spoliati crescenu in i campi. Oghje, ci sò circa cinque milioni di rifuggiati palestinesi registrati. Gran Bretagna era a levatrice di quella espulsione.
È questu veranu, seremu di novu esurtati da Theresa May per ricurdà a Dichjarazione Balfour cù "orgogliu".
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate