Spurted by these times of invasions and evasions, discussione of "just war" hà avutu un rinascimentu trà i studiosi è ancu trà i pulitichi.
I cuncetti à parte, l'azzioni in u mondu reale rinforzanu troppu spessu a massima di Tucidide chì "I forti facenu cum'è ponu, mentre chì i debuli soffrenu ciò chì devenu" - chì ùn hè micca solu indiscutibilmente inghjustu, ma in u stadiu attuale di l'omu. civilisazione, una minaccia literale per a sopravvivenza di a spezia.
In e so riflessioni assai elogiate nantu à a guerra giusta, Michael Walzer descrive l'invasione di l'Afghanistan cum'è "un trionfu di a teoria di a guerra giusta", chì si trova à fiancu à u Kosovo cum'è una "guerra ghjustu". Sfurtunatamente, in questi dui casi, cum'è in tuttu, i so argumenti si basanu in modu cruciale nantu à premesse cum'è "mi pari cumplettamente ghjustificatu", o "Credu" o "senza dubbitu".
I fatti sò ignorati, ancu i più evidenti. Cunsiderate l'Afghanistan. Cum'è u bumbardamentu cuminciò in uttrovi 2001, u presidente Bush hà avvistatu à l'Afghans ch'ellu cuntinueghja finu à ch'elli trasmettenu e persone chì i Stati Uniti suspettavanu di terrurismu.
A parolla "suspettata" hè impurtante. Ottu mesi dopu, u capu di l'FBI, Robert S. Mueller III, hà dettu à l'editori di u Washington Post chì, dopu à quella chì deve esse a caccia di l'omu più intensa in a storia, "Pensemu chì i maestri di (l'attacchi di l'11 Settembre) eranu in Afganistan, altu in l'Afghanistan. dirigenza di al-Qaida. Plotters è altri - i principali - si sò riuniti in Germania è forse in altrò.
Ce qui était encore incertain en juin 2002 n'aurait pas pu être connu de manière définitive l'octobre précédent, bien que peu doutèrent à la fois qu'il était vrai. Nè ùn aghju micca, per ciò chì vale a pena, ma a supposizione è l'evidenza sò duie cose diverse. Almenu pare ghjustu di dì chì e circustanze ponenu una quistione di se u bombardamentu di l'Afghani era un esempiu trasparente di "guerra ghjustu".
L'argumenti di Walzer sò diretti à mira senza nome - per esempiu, avversari di campus chì sò "pacifisti". Ellu aghjusta chì u so "pacifismu" hè un "argumentu male", perchè pensa chì a viulenza hè qualchì volta legittima. Pudemu bè d'accordu chì a viulenza hè qualchì volta legittima (facciu), ma "Pensu" ùn hè micca un argumentu eccessiva in i casi di u mondu reale chì discute.
Per "guerra ghjustu", contru u terrurismu o qualchì altra logica, i Stati Uniti si esentate da i principii fundamentali di l'ordine mundiale chì anu ghjucatu u rolu primariu in a formulazione è l'attuazione.
Dopu à a Sicunna Guerra Munniali, un novu regime di dirittu internaziunale hè statu istituitu. E so disposizioni nantu à e lege di guerra sò codificate in a Carta di l'ONU, i Cunvenzioni di Ginevra è i principii di Nuremberg, aduttati da l'Assemblea Generale. A Carta impedisce a minaccia o l'usu di a forza, salvu chì ùn sia autorizata da u Cunsigliu di Sicurezza o, sottu à l'Articulu 51, in autodifesa contr'à l'attaccu armatu finu à chì u Cunsigliu di Sicurezza agisce.
In u 2004, un pannellu di altu livellu di l'ONU, cumpresu, frà altri, l'anzianu Cunsigliu di Sicurezza Naziunale Brent Scowcroft, hà cunclusu chì "L'articulu 51 ùn hà micca bisognu di estensione nè restrizione di u so scopu longu cumpresu ... In un mondu pienu di minacce potenziali percepite, u risicu di l'ordine glubale è a norma di nonintervenzione nantu à quale cuntinueghja à esse basatu hè simplicemente troppu grande per esse accettatu a legalità di l'azzione preventiva unilaterale, cum'è distinta da l'azzione cullittivamenti appruvata. Permettenu à unu di agisce cusì hè di permette à tutti ".
A Strategia di Sicurezza Naziunale di Settembre 2002, largamente ripetuta in marzu, dà à i Stati Uniti u dirittu di fà ciò chì chjama "guerra preventiva", chì significa micca "guerra preventiva", ma "guerra preventiva". Hè u dirittu di fà aggressione, chjaru è simplice.
In a formulazione di u Tribunale di Nuremberg, l'aggressione hè "u crimine internaziunale supremu chì differisce solu da altri crimini di guerra in quantu cuntene in sè stessu u male accumulatu di l'inseme" - tuttu u male in a terra torturata di l'Iraq chì scorri da l'Iraq. Invasione US-UK, per esempiu.
U cuncettu di aggressione hè statu definitu abbastanza chjaramente da u ghjudice di a Corte Suprema di i Stati Uniti Robert Jackson, chì era u procuratore capu per i Stati Uniti in Nuremberg. U cuncettu hè statu riformulatu in una risoluzione autoritaria di l'Assemblea Generale. Un "aggressore", Jackson hà prupostu à u tribunale, hè un statu chì hè u primu à cummette tali azzioni cum'è "invasione di e so forze armate, cù o senza una dichjarazione di guerra, di u territoriu di un altru Statu".
Questu hè applicà à l'invasione di l'Iraq. Pertinenti sò ancu e parolle eloquenti di u ghjudice Jackson in Nuremberg: "Se certi atti di violazione di trattati sò crimini, sò crimini, sia chì i Stati Uniti li facenu o sia Germania, è ùn simu pronti à stabilisce una regula di cunducta criminale contr'à l'altri chì ùn sariamu micca disposti à avè invucatu contru à noi ". È in altrò : « Ùn ci vole à scurdà mai chì u record nant’à u quali ghjudichemu sti imputati hè u record nant’à u quali a storia ci ghjudicherà dumani. Passà à questi accusati un calice avvelenatu hè di mettellu ancu à e nostre labbra.
Per a dirigenza pulitica, a minaccia di aderenza à questi principii - è à u statu di dirittu in generale - hè veramente seria. O seria, se qualchissia hà osatu di sfidà "a sola superpotenza spietata chì a so dirigenza hà intenzione di furmà u mondu secondu a so propria visione di u mondu forte", cum'è Reuven Pedatzur hà scrittu in Haaretz u maghju scorsu.
Lasciami dichjarà un paru di verità simplici. U primu hè chì l'azzioni sò valutati in quantu à a gamma di cunsequenze probabili. Un secondu hè u principiu di universalità; applichemu à noi stessi i stessi standard chì appliemu à l'altri, se micca più stretti.
In più di esse i più stretti truismi, sti principii sò ancu u fundamentu di a teoria di a guerra ghjustu, almenu ogni versione di questu chì meriteghja esse presa in seriu.