The Performanța puternică a extremei drepte la alegeri a fost timp de decenii o poliță de asigurare pentru neoliberalii de stânga și de dreapta: orice moderat, oricât de bland, ar putea fi ales cu ușurință cu condiția să se oprească unui partid politic perceput pe scară largă ca inacceptabil și ofensator. Cota de voturi a lui Jean-Marie Le Pen la alegerile prezidențiale din Franța din 2002 nu a crescut semnificativ între primul și al doilea tur (16.8% la 17.8%), dar cea a lui Jacques Chirac a crescut de la 19.8% la 82.2%. Emmanuel Macron a câștigat într-o modă similară, deși mai puțin spectaculoasă, în 2017.
Neoliberalii speră că ceea ce a funcționat cu extrema dreaptă va funcționa și cu stânga. Pentru a bloca orice progres pe care l-ar putea face, ei încearcă să construiască un „zid al valorilor” care să-l facă pe stânga suspectă. Ei speră că acest lucru îi va forța pe oamenii care nu mai suportă politicile guvernului să le suporte, pentru că îi vor considera pe cei mai puternici adversari ai săi și mai rău.
Ca întâmplător, stânga a fost acuzată de antisemitism simultan în Franța, Marea Britanie și SUA. Odată selectată o țintă, tot ce trebuie să faceți este să găsiți o opinie stângace, scandaloasă sau disprețuitoare exprimată, să zicem pe Facebook sau Twitter, de un membru al mișcării politice pe care intenționează să o discrediteze (partidul laburist din Marea Britanie are peste 500,000 de membri). Apoi presa preia controlul. De asemenea, se poate distruge un adversar pretinzând că și-a exprimat prejudecăți antisemite pe care nu le dețin – precum „democrația/jurnalismul/sectorul financiar este controlat de evrei” – de îndată ce critică oligarhia, mass-media sau o bancă.
Filosoful Alain Finkielkraut a susținut recent că „Dacă [Jeremy] Corbyn se afla în Downing Street, ai putea spune că, pentru prima dată de la Hitler, un antisemit era liderul unei țări europene”. (1). Potrivit președintelui Donald Trump, situația este la fel de proastă în SUA, deoarece, odată cu alegerea unui număr de militanți de stânga în Congres, „Democrații au devenit un partid anti-Israel. Au devenit un partid anti-evreiesc. (El a spus mai târziu: „Democrații urăsc poporul evreu.”) Bernard-Henri Lévy a îndrăznit chiar să compare jurnalistul francez și membrul de stânga al Adunării Naționale François Ruffin cu Lucien Rebatet, autorul pamfletului antisemit. Les Décombres; lui Xavier Vallat, comisar general pentru afaceri evreiești din Vichy Franța; și lui Robert Brasillach, un colaborator nazist executat după eliberarea Franței. Lévy, un profesionist defăimător, a pretins că detectează în Ruffin un „ecou conștient sau inconștient al stilului de Gringoire" (2), o revistă care picură de ură antisemită; cea mai notorie campanie de calomnie a sa a determinat sinuciderea unui ministru al guvernului de stânga interbelic Front Populaire.
Evreii au fost uciși de antisemiți în Franța și SUA. Această tragedie este acum transformată într-o armă ideologică folosită de Trump, guvernul israelian și intelectualii mincinoși. Dacă trebuie să construim un cordon sanitar, să ne protejeze împotriva celor care își acuză intenționat adversarii de o infamie de care știu că sunt nevinovați.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează