Recordul Arabiei Saudite nu este mai bun decât cel al Iranului când vine vorba de respectarea drepturilor omului. Cu toate acestea, comunitatea internațională reușește întotdeauna să treacă cu vederea monarhia wahhabită. Ar putea acest lucru să fie legat de statutul Arabiei Saudite ca principală țară producătoare de petrol și aliat de încredere al SUA? Arabia Saudită poate interveni în Bahrain, poate zdrobi protestele democratice acolo, poate executa 76 de persoane în 2011 (inclusiv o femeie acuzată de „vrăjitorie”), poate amenința că va executa un blogger care a postat o conversație imaginară cu Profetul pe Twitter, condamnă hoții la amputare, anunță că violul, sodomia, adulterul, homosexualitatea, traficul de droguri și apostazia sunt pedepsite cu moartea și nimănui, în afară de Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, nu pare să-i pese. Consiliul de Securitate al ONU, G20 (din care Arabia Saudită este membră), Fondul Monetar Internațional, al cărui director a vizitat recent Riad și și-a exprimat aprecierea față de „rolul important” al regatului în susținerea economiei globale: nimănui nu le pasă.
Această monarhie încă refuză să permită femeilor să călătorească cu mașina dacă nu sunt însoțite de soț sau șofer sau să participe la Jocurile Olimpice. Deși cea mai recentă încălcare a cel puțin două principii ale Cartei Olimpice (1) nu a provocat prea multă agitație. Dacă Iranul ar fi fost vinovat de un asemenea apartheid sexual, proteste internaționale ar fi fost organizate și raportate pe scară largă.
Premierul tunisian Hamadi Jebali a oferit un alt exemplu de tratament preferențial acordat automat monarhiei saudite. Jebali, care aparține unei mișcări reprimate cu sălbăticie de fostul președinte Zine el-Abidine Ben Ali, și-a lăudat gazdele saudite într-una dintre primele sale vizite oficiale în străinătate. Cu toate acestea, Riad, care a sprijinit clanul Ben Ali până la capăt, refuză să-i extrădeze și oferă un refugiu sigur pentru finanțele lor. Banii din Golf ajută, de asemenea, să încurajeze comportamentul provocator al salafiștilor în Tunisia, finanțând canale TV care răspândesc interpretarea lor medievală a islamului.
În ianuarie 2008, președintele francez Nicolas Sarkozy a susținut că Arabia Saudită, „încurajată de Majestatea Sa Regele Abdullah”, promovează o „politică a civilizației”. După patru ani, această țară plină de corupție este cel mai important susținător al lumii arabe a islamului sunit ultra-conservator. Bătrânilor din Riad, care văd protestele tinerilor saudiți ca pe o „nouă formă de terorism”, le pasă de drepturile oamenilor doar atunci când acestea pot fi folosite ca o armă împotriva regimurilor „radicale” sau șiite ale rivalilor lor regionali. Regatul crede că va fi protejat de protestele populare prin cheltuirea unei scăderi din veniturile din petrol pe servicii sociale, prin disprețul majorității sale sunite pentru cei 10-20% șiiți care își îngrijesc nemulțumirile din partea de est a regatului și prin frica de Iran. Îngăduința internațională a monarhiei saudite este un plus de confort.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează