Yom Kippur în Palestina și poporul palestinian ispășesc păcatul de ocupație al Israelului. Blocarea în Gaza și Cisiordania este completă: timp de trei zile, niciun palestinian nu va trece pe lângă un punct de control; nu vor fi permisi înotători pe plaje, patrulate mai intens de cannoniere ca niciodată; gardul electric din jurul perimetrului Fâșiei Gaza și zidul deja construit în Khan Yunis sunt echipate cu soldați înarmați, la fel ca și granițele din jurul Cisiordaniei. Nu vei merge la școală sau la muncă dacă înseamnă să treci de un punct de control. Uitați să vizitați familia și prietenii în alte orașe și sate. Mai presus de toate, nu vă îmbolnăviți grav sau răniți pentru că veți muri înainte ca ambulanța să fie lăsată la spital.
„Mi-a fost teamă că te-ai dus la Rafah”, îi spun lui Ahmad prin cablurile telefonice către orașul Gaza. Mai multe familii din Rafah și-au pierdut casele din cauza buldozerelor israeliene săptămâna trecută, iar un tânăr a murit pentru că s-a opus celei de-a zecimale incursiuni pe pământul său. Mi-am făcut griji că Ahmad se dusese să investigheze. Familia sa extinsă locuiește acolo.
„Nimeni nu merge nicăieri”, răspunde Ahmad cinic. „Este Yom Kippur”.
El prelungește și subliniază lucrările „Yom” și „Kippur”, subliniind doar cea mai recentă incursiune în viața lor. Mă întreb câți evrei din întreaga lume știu ce fel de introducere în iudaism au avut palestinienii. Ziua Ispășirii [Yom Kippur] este punctul culminant al perioadei de pocăință de zece zile care începe cu Rosh Hashana, Ziua Judecății. Aceste zece zile de reflecție și inspirație ne aduc mesajul etern că este posibil ca ființele umane să-și îmbunătățească caracterele. Ei ne vorbesc despre conștiința noastră etică și responsabilitatea morală, despre autoexaminare și regenerare spirituală. Resturile de acces de douăzeci și patru de ore în teritoriile ocupate continuă; crimele extrajudiciare rămân o politică standard; împușcarea civililor care îndrăznesc să-și arate fețele în fața unui tanc, a unui turn de veghe sau a unui soldat nu cere nicio pedeapsă; utilizarea bărbaților, femeilor și copiilor ca scuturi umane se întâlnește cu raționalizarea și apologetica; umilirea sadică zilnică a taților în fața fiilor și fiicelor lor este explicată; abuzul sistematic al dreptului la educaţie, a libertăţii de mişcare, a dreptului la muncă, a dreptului la demnitate umană, sunt refuzate pe motive de „securitate”; furtul de portocale și măsline, de apă și pământ este justificat pentru nevoile așezărilor ilegale ale „cartierelor” care continuă să se extindă și să se extindă, sfidând orice drept internațional; buldozarea caselor familiale și a livezilor abia dacă mai fac știri; Faptul că „autoapărarea” israeliană este definită ca crimă, furt și furt pe pământul unui alt popor este acceptat și apărat de cei mai religioși și cei mai laici deopotrivă. Rugăciunile de ispășire, care articulează idealurile fraternității umane și ale iertării reciproce, îl fac pe închinător să conștientizeze intens slăbiciunea umană, amintindu-i că nu există om care să fie absolut liber de păcat și eroare. Mărturisirile sunt recitate în mod repetat de Yom Kippur la persoana întâi plural pentru a sublinia responsabilitatea colectivă a întregii comunități... Ni se reamintește în mod repetat că Yom Kippur aduce iertare pentru păcatele dintre om și Dumnezeu și nu poate aduce iertare atâta timp cât nu s-a făcut nicio încercare de a repara rănirea cauzată semenului cuiva. Dumnezeu nu-i îndepărtează pe vinovați în problemele care privesc ființele umane decât dacă reparația precede orice altceva. Cel care a făcut rău trebuie mai întâi să obțină iertare de la persoana nedreptățită. Peste patru sute de copii și 1400 de adulți uciși în doi ani. Peste 5000 de oameni închiși și torturați. Peste 17,000 au deposedat de casele și pământul lor. Complexe de apartamente bombardate în toiul nopții. Fabrici și afaceri întregi distruse într-un singur raid. Infrastructurile sociale și economiile distruse fără reparații. Sărăcia în creștere; șomajul crește vertiginos; Lagărele de refugiați invadate și terorizate zilnic. Jenin a distrus dincolo de recunoaștere. Jenin, nici măcar nu avem voie să ne amintim de tine. Și totuși văd cadavrele întinse în pământ. Simt mirosul morților îngropați sub casele lor dinamitate.
Lunile și anii se îngrămădesc ca oase. Corpurile se transformă în fantome. În urmă cu douăzeci de ani în acest Yom Kippur, 16 septembrie 1982, Ariel Sharon și-a trimis bandiții falangiști în taberele de refugiați palestinieni de la Sabra și Chatila pentru a-i ucide pe toți cei pe care i-au găsit. Două mii de femei, copii și bărbați zăceau măcelăriți și mutilați în praful și mizeria din tabăra din sudul Beirutului, până când s-a terminat șirul crimelor. Cel puțin 700 dintre ei zac acum într-o groapă comună nemarcată la marginea Chatilei, fără a-și aminti; anonim; neslăvit. Ariel Sharon, măcelarul care a lăsat morți 17,500 de civili la Beirut în timpul invaziei Israelului din 1982 a Libanului, comandă acum statul israelian; Sharon, găsită personal responsabilă pentru masacrul de la Sabra și Chatila de către Comisia Kahane a Israelului, este acum responsabilă de sufocarea sistematică a poporului palestinian pentru că a îndrăznit să trăiască pe propriul pământ.
Yom Kippur în Palestina și poporul palestinian încă plătesc pentru păcatul Israelului de a-și ocupa pământul. Cât timp ne mai prefacem că nu se întâmplă? Yom Kippur... nu poate aduce iertare atâta timp cât nu s-a făcut nicio încercare de a repara rănirea provocată semenului cuiva. Dumnezeu nu-i îndepărtează pe vinovați în problemele care țin de ființele umane decât dacă reparația precede orice altceva.
Citate din: Birnbaum, Philip. Enciclopedia conceptelor evreiești. Hebrew Publishing Company, New York; 1979. P.259
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează