Sursa: Comentariu informat
Fotografie de John Gomez/Shutterstock.com
În timp ce lumea se concentrează pe pandemia de coronavirus, tensiunile dintre SUA și Iran se încălzesc.
Cele două țări se angajează în atacuri militare care amenință un război mai larg. La mijlocul lunii martie, oficialii de la Washington acuzat o miliție aliată Iranului care lansează rachete la o bază militară americană din Irak, ucigând doi soldați americani și un soldat britanic. Pentagonul ripostat cu o lovitură cu rachete împotriva grupului Kataib Hezbollah în Irak, ucigând milițieni, cinci militari irakieni și un civil care se aflau și ei la bază. Pe 26 martie rachete din nou lovit lângă Ambasada SUA din Zona Verde a Bagdadului.
Pentagonul a trimis două portavioane în regiune, susținând în a Declarația Marinei din 19 martie că SUA protejează „libertatea de navigație și [fluxul] liber al comerțului”. Amenințând cu un posibil atac militar asupra Iranului, Marina a spus că transportatorii „oferă comandantului combatant o putere de lovitură semnificativă pentru operațiuni de urgență”.
Liderii de la Washington și Teheran spun că nu vor un război la scară largă, dar joacă un joc periculos. Iar oamenii din Irak vor suferi consecințele.
„Irakul a devenit un război proxy între SUA și Iran”, spune Raed Jarrar, un activist și scriitor pentru drepturile omului născut în Irak, cu sediul la Washington, DC, într-un interviu telefonic. „Irakul plătește cu sânge și comori.”
Cum a început totul
În 2018, președintele SUA Donald Trump în mod unilateral scos afară a acordului nuclear cu Iranul și a impus sancțiuni dure Teheranului. Iranul a așteptat un an pentru a vedea dacă semnatarii europeni ai acordului - Marea Britanie, Franța și Germania - se vor ridica la înălțimea acordului, angajându-se în comerț și investiții normale. Europenii i-au dat cu pumnul lui Trump, așa că Iranul a decis să-și trântească pumnul.
Până la jumătatea anului 2019, petroliere din țările aliate SUA au fost atacate. Iranul a confiscat un tanc britanic și a doborât o dronă americană. Iranul de asemenea tras inapoi din unele prevederi ale acordului nuclear.
La sfârșitul anului 2019, milițiile aliate Iranului au lansat atacuri cu rachete și mortar asupra bazelor americane din Irak. Washingtonul prezintă aceste miliții ca instrumente ale Iranului. Grupuri precum Kataib Hezbollah primesc arme și antrenament din Iran, dar acum fac și parte din armata irakiană.
SUA își alege favoriții și în cadrul armatei irakiene, înarmand și antrenând milițiile kurde și forțele speciale ale armatei irakiene.
Kataib Hezbollah și milițiile similare aliate Iranului au suportat inițial greul luptei împotriva ISIS, potrivit Patrick Theros, fost ambasador al SUA în Qatar și acum consilier strategic al grupului de reflecție Gulf International din Washington, DC.
„Miliciile nu sunt controlate de Iran”, îmi spune Theros într-un interviu telefonic. „Iranienii nu pot să trimită un ordin și să fie încrezători că va fi respectat”.
Dar Administrația Trump acționează ca și cum milițiile ar fi extensii ale Gărzii Revoluționare Iraniene, așa cum se vede în asasinat din 3 ianuarie a liderului militar iranian Qasem Soleinmani și a șefului miliției irakiene Abu Mahdi al-Muhandis.
Asasinarile se întorc
Acele asasinate au fost o mare greșeală, potrivit lui Nader Talebzadeh, un analist și prezentator TV influent din Iran. „Ceea ce a făcut președintele american a fost să unifice poporul iranian și să ducă lucrurile la un alt nivel”, îmi spune el într-un interviu.
Irakienii obișnuiți erau chiar mai mulți revoltat la uciderea lui al-Muhandis, care a fost un lider extrem de popular în lupta împotriva ISIS, potrivit Theros.
„Ucidem irakieni, nu iranieni”, spune Theros. „Aceasta afectează atitudinile față de noi.”
Parlamentul irakian Trecut o rezoluție prin care se cere retragerea tuturor trupelor străine. liderii militari irakieni cerut ca Washingtonul să obțină permisiunea de la conducerea de top irakienă înainte de a lansa un alt raid de represalii.
Trump a răspuns acestor afirmații despre suveranitatea irakiană prin amenințător să impună sancțiuni dure și să pună mâna pe rezervele băncii centrale ale Irakului deținute de Federal Reserve Bank din New York.
„Asta ne face să arătăm ca o forță de ocupație”, notează Theros, ironic.
Resentimentul Iranului
Irakienii au o mulțime de plângeri legitime împotriva liderilor lor din Teheran. Trupele iraniene au intrat în Irak pentru a sprijini lupta împotriva ISIS, dar au rămas pentru a răspândi influența iraniană. Mulți sunt supărați pentru rolul Iranului în de sprijin politicieni irakieni brutali și corupți.
Sute de mii de irakieni au ieșit în stradă la sfârșitul anului 2019, protestând atât față de prezența SUA, cât și față de cea iraniană. Manifestanții au ars două consulate iraniene. Irakienii de rând au fost furios la lipsa energiei electrice, a apei și a corupției guvernamentale pe scară largă. Milițiile aliate iraniene și forțele guvernamentale au suprimat cu brutalitate demonstrațiile pașnice, ucidere peste 600 de oameni și zeci de mii de răniți.
Demonstratiile forțat demisia prim-ministrului Mohammed Tawfiq Allawi la 1 martie. Adnan al-Zurufi a fost numit noul premier, dar parlamentul trebuie să-l confirme până la mijlocul lunii aprilie. Al-Zurufi a trăit în SUA de ani de zile și deține dublă cetățenie SUA/Irakiană. S-a întors în Irak după invazia SUA din 2003, iar Washingtonul l-a instalat ca guvernator al provinciei Najaf.
Politicienii irakieni se ocupă de numirea lui al-Zurufi. El are sprijinul SUA și speră și în sprijinul Iranului.
Protestatarii de stradă din opoziție îl văd pe al-Zurufi ca parte a vechii organizații cărora li se opun, dar numărul lor a scăzut. În timp ce mii de oameni ocupaseră Piața Tahrir din Bagdad în apogeul protestelor de anul trecut, doar câteva sute rămâne astăzi.
Dar Theros spune că lumea nu ar trebui să anuleze mișcarea de protest a Irakului. „Cu excepția cazului în care guvernul abordează problemele pentru care protestau, ei se vor întoarce”, spune el. „A inactiv, dar nu a murit.”
Eșecul politicii SUA
Iranul se confruntă în prezent cu o serie de crize: prețuri internaționale scăzute ale petrolului, inundaţii majore în sud și o pandemie de coronavirus care se răspândește.
SUA aspre, unilaterale sancțiuni au afectat grav economia iraniană dar nu s-au schimbat Politicile Iranului în regiune. Nici acțiunea militară a SUA.
Cu toate acestea, administrația Trump face presiuni pe noul prim-ministru irakian să întrerupă importurile de gaze și electricitate iraniene, în conformitate cu sancțiunile SUA. Pentru moment, Washington a dat Irakului renunțările pentru a permite continuarea comerțului. Mulți irakieni nu le place Iranul, dar economiile celor două țări sunt profund interconectate.
„Nu o pot face”, spune Theros. „Nu au de ales decât să aleagă Iranul în locul SUA”.
Deci mingea este în terenul SUA. Trump își poate continua „campania de presiune maximă” împotriva Iranului și se confruntă cu atacuri continue irakiene asupra trupelor americane. Sau se poate da înapoi pentru a se concentra asupra preocupărilor interne și a evita un război mai larg.
Iranienii pot aștepta. S-ar putea ca ei să vadă încă schimbarea de regim la Washington în luna noiembrie, cu mult înainte de a veni la Teheran.
Reese Erlich este un jurnalist independent care a raportat din Orientul Mijlociu de zeci de ani. Rubrica lui distribuită la nivel național, Corespondent strain, apare la fiecare două săptămâni. Cartea lui Agenda Iranului astăzi: povestea reală a politicii SUA și a crizei din Orientul Mijlociu (Routledge Books) va fi publicat în această toamnă. Urmărește-l pe Twitter la adresa @ReeseErlichSau pe Facebook, sau la al lui .
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează