Cu mulți ani în urmă am participat la un studiu al școlii Wharton despre
industria de economii și împrumuturi, misiunea mea fiind să analizez controlul și conflictul acestora
probleme de interes. Contribuția mea la acest proiect în mai multe volume, sponsorizat și publicat
de către Federal Home Loan Bank Board, a fost un volum mic intitulat Conflict de interese în
industria de economii și împrumuturi. Industriei nu i-a plăcut deloc această carte și a deținut o
conferință de presă specială pentru a denunța pretențiile sale de control managerial extrem, nepotism,
și conflicte de interese grave și amenințătoare.
La acea vreme, industria S&L era predominant reciprocă
structura, presupus controlată de deponenții/debitorii săi membri mai degrabă decât
proprietarii-acţionari care caută profituri maxime, ca în societăţile pe acţiuni. Industria asigurărilor
a fost de asemenea organizată în principal în același mod. Dar ceea ce am descoperit a fost că, ca S & L
industria a crescut, iar firmele au crescut în dimensiune, toate vestigiile de control reciproc au dispărut
iar firmele au căzut sub controlul unor mici grupuri de management care s-au succedat
și și-au completat numărul fără nicio implicare semnificativă a membrilor comunității.
Ei țineau întruniri anuale în fiecare an, conform legii, dar nimeni nu a venit decât ofițerii – unul mare
Şeful asociaţiei din California a făcut plăcere să-mi spună povestea că după 20 de ani consecutivi
prezență zero, a apărut o bătrână, căreia i s-a dat privilegiul de a citi a
felicitari ofiterilor pentru munca bine facuta!
Acești șefi reciproci au ajuns treptat să simtă că este a lor
organizație care să facă după bunul plac; nepotismul era răspândit și multe dintre acestea
organizațiile aveau filiale către care puteau canaliza asigurări, titluri și altele
afaceri „side-car”. Controlul a fost uneori vândut de către conduceri
străini, în mod invariabil într-un fel ocolit, deoarece controlul nu era controlul de vânzare, în
principiu. Cu toate acestea, prin aceste procese, au fost încorporate conflicte de interese masive
pentru industria care a contribuit la debacleul suprem al escrociilor și eșecurilor. Toate
acea strâmbă şi folosirea necorespunzătoare a resurselor avea rădăcinile în faptul că aceste presupuse
organizațiile nonprofit nu erau conduse de proprietarii lor reciproci sau în interesul acestora
ci pentru interesele oligarhilor care se autoperpetuaseră care dobândiseră controlul și erau
capabil să o susțină prin procese nedemocratice.
Această tendință oligarhică este legată de creșterea în dimensiune, a
dificultatea de a reuni mulți proprietari reciproci, interesul lor diminuat pentru
organizație cu dimensiune crescută și delocalizare, comportamentul interesat al
oligarhii și absența oricăror mașini care să îi conțină pe oligarhi și să descentralizeze
puterea si luarea deciziilor. În industria S & L, oligarhii au dat puțin
informații către proprietarii reciproci despre problemele cu care se confruntă organizația și altele
a descurajat în mod activ implicarea. Cu structuri mari, o organizare democratică
necesită o descentralizare deliberată a puterii organizaționale și drepturi asigurate în
luarea deciziilor tuturor participanților – deținătorii de locuri de muncă și publicul, precum și managerii de top.
Acest lucru ne aduce la criza Pacifica, unde într-o nouă fază
Conducerea Pacifica a concediat-o acum pe popularul manager KPFA Nicole Sawaya într-o
„decizie de management intern”, luată ca de obicei fără nici cea mai mică atenție pentru
punctele de vedere ale angajaților locali sau ale publicului. Cazul Pacifica este unul în care an
apartenența din ce în ce mai activă se confruntă cu o conducere oligarhică autoritara care va
nu se aplecă și insistă asupra redefinirii misiunii organizației prin decizii de sus în jos.
Ea continuă să reziste oricărei restructurari care ar democratiza procesul decizional, cu nebunie
insistând asupra păstrării drepturilor sale oligarhice moştenite. Poate că se uită
spre o vânzare de control în modul clasic al piraților de economii și împrumut
industrie; dar poate că este doar un obicei autoritar înrădăcinat. În ambele cazuri, aceasta
conducerea se potrivește bine modelului tradițional de control oligarhic stabilit de mult în
industria de economii și împrumuturi.