O zi de cules de măsline în nordul Gazei. O zi cu cântece tradiționale palestiniene și tachinări, pete de măsline și povești despre măslini pierduți și case buldozate. Noi, un număr de voluntari palestinieni și internaționali [ISM și altele], participă din cauza pericolului ca soldații israelieni să deschidă focul asupra recoltătoarelor – copacii se află la aproximativ 1 km de zidul de la granița de nord și, în timp ce oficialii israelieni spun că „zona tampon” impusă de Israel se întinde pe doar 300 de metri, experiența. a arătat că fermierii și civilii din apropierea acelei linii arbitrare sunt supus împuşcăturii letale.
Contingentul palestinian este grupul plin de viață „Inițiativa locală” din Beit Hanoun. La majoritatea acompaniilor, am văzut câțiva bărbați de 30 și 40 de ani, la fel femei, iar restul sunt bărbați și femei de vârstă liceană sau universitară.
Unul dintre coordonatori, Khalil, este puțin nebun, la fel ca toți oamenii buni și inspiratori. În timp ce așteptăm ca grupul să se adună, stăm la marginea drumului la umbra portocalilor. A furat niște portocale, dar proprietarul copacilor stă peste drum și își aduce scaunul să ni se alăture.
Khalil este un pic din toate. În timpul masacrului israelian de iarnă, el a fost medic voluntar în Beit Hanoun. După masacru, el și-a reluat activitatea de voluntar cu normă întreagă în cadrul Inițiativei. Pe parcursul Sărbătorirea Zilei Pământului Palestinian, a fost vocal și activ, conducând cântece, cântece și Dabke. La fel în timpul a demonstrație în regiunea de frontieră de est Beit Hanoun, protestând împotriva armatei israeliene a continuat să tragă în și asupra civililor (mai puțin Dabke în acea zi, dar el a condus rugăciunile în schimb).
Și, se pare, el predă limbajul semnelor. Așa că așteptând sub portocali, am învățat Palestina (o mișcare de periere a umărului care pare să fi avut originea din modul în care Yasser Arafat și-a lăsat kuffiyeh-ul peste umăr); Bahrain (o mișcare ondulată care imită valurile; Bahar este „mare” în arabă, deși Bahrain și asemănarea cu „bahar” ar putea fi o coincidență); Nablus este acțiunea de spălare a mâinilor (renumit pentru săpunul cu ulei de măsline); și el continuă să predea, dar eu sunt un student lent.
La pământ, îl întâlnim pe proprietar, un palestinian în vârstă care și-a pierdut majoritatea măslinilor vechi din cauza buldozerelor și atacurilor israeliene. Sunt aproximativ 10 puține pe care le recoltăm astăzi.
Saber Zaneen, coordonatorul principal al Inițiativei Locale și la fel de nebun și inteligent ca Khalil, conduce melodiile. El știe multe cântece tradiționale, le scoate din kuffiyeh pentru ocazie potrivită. Astăzi a trebuit să-și împrospătească memoria, are versurile unui cântec popular despre recoltarea măslinelor tipărite pentru a-și ajuta memoria.
Proprietarul terenului ne întrerupe pentru mai multă cafea și o varietate de dulciuri palestiniene lipicioase, cu nuci.
Sunt condus să curăț culturile de fasole, să dau o mână de fasole proaspătă și dulci și să mă rup puțin pentru a fotografia recoltatoarele la serviciu și la joacă.
Abu Alaa Suheilam, după ce a servit cafea dintr-o urnă veche și grațioasă, se așează lângă mine să vorbească despre pierderile sale.
„Aveam cinci case acolo, lângă gardul de la graniță”, arată el cel puțin un morman vizibil de moloz la aproximativ 1 km distanță de noi.
Observ că astăzi este relativ calm, cu siguranță în comparație cu alte acompaniamente. Dar suntem mai departe și mari la număr.
„Am venit aici după război să văd pământul nostru”, continuă Abu Alaa. „Au început să tragă imediat”, spune el despre soldații israelieni.
„Tatăl meu a murit în timpul războiului. Ne părăsisem acasă și stăteam la rudele noastre. Când tatăl meu a auzit că casele noastre au fost distruse, a avut un atac de cord din cauza pierderii.”
Cele 30 de dunam (1 dunam=1000 de metri pătrați) care alcătuiesc terenul lor au fost interzise în ultimii 7 ani, spune el. Povestea sa o oglindește pe cea a fermierilor și a civililor din și în apropierea „zonei tampon” impuse de Israel [în teorie 300 m, dar în practică până la 2 km în zone] care vorbesc că au fost forțați să părăsească pământul sub amenințarea armei și că au pierdut măslinele și fructele antice. copaci la buldozerele militare israeliene în repetele lor invazii.
Mai jos, pe rândul de copaci, Fida cântă încet în timp ce culege, cu vocea cu un ton tandru. „Este un cântec pe care mi-a învățat-o bunica mea. Un cântec tradițional palestinian”, spune ea. „Avem cântece pentru aproape fiecare subiect”, continuă ea, explicând în continuare melodia de dragoste pe care o redă. La universitate, plină de viață, inteligentă, pricepută la engleză și fermecătoare, Fida este una dintre numeroasele femei voluntare din grup.
Este o muncă plăcută și, în ciuda așteptărilor de a trage din partea soldaților israelieni de la frontieră, lucrăm confortabil. Îmi amintesc de recoltele din 2007, sub atac de către coloniștii israelieni care mânuiau praștiile o data, forțat de pe pământ de soldații israelieni acceptând masa de coloniști care coboraseră pe un deal (unii cu bâte și arme în mână).
Și deși știu răspunsul, mereu mă întreb: de ce cel mai simplu act trebuie să fie atât de greu?
Ne împachetăm și ne punem într-un microbuz, stând unul peste altul. Sabre și Khalil conduc din nou melodiile, niște tachinări ușoare din partea mea și a altor voluntari, dar totul pe distracție.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează