Chilcot è i tribunali ùn a facenu micca, cusì tocca à noi di dimustrà chì ùn lasciaremu micca impunite un attu illegale d'assassiniu di massa.
L'unica quistione chì conta hè quella chì l'inchiesta Chilcot ùn hà micca trattatu : a guerra cù l'Iraq era illegale ? Se a risposta hè sì, tuttu cambia. A guerra ùn hè più una questione pulitica, ma criminale, è quelli chì l'anu cumandatu duveranu esse messi à un prucessu per ciò chì u tribunale di Nuremberg hà chjamatu "u crimine internaziunale supremu" : u crimine d'aggressione.
Ma ci hè un prublema cù e dumande ufficiali in u Regnu Unitu: u guvernu nomina i so membri è stabilisce i so termini di riferimentu. Hè l'equivalente di un suspettatu criminale chì hè permessu di sceglie ciò chì l'accusazioni deve esse, quale deve ghjudicà u so casu è quale deve pusà nantu à a ghjuria. Cum'è un ghjudice anzianu hà dettu à u Guardian in u Novembre: "Fighjendu in a legalità di a guerra hè l'ultimu cosa chì u guvernu vole. È in realtà, hè l'ultimu cosa chì l'uppusizione vole sia perchè anu vutatu per a guerra. Ùn ci hè simplicemente micca a pulitica pulitica. pressione per spiegà a quistione di legalità - ùn anu micca dumandatu perchè ùn volenu micca a risposta ".
Altri l'anu esploratu, però. Dui settimane fà, una inchiesta Olandese, guidata da un anticu ghjudice di a Corte Suprema, hà truvatu chì l'invasione ùn avia "nessun mandatu sanu in u dirittu internaziunale". U mese passatu Lord Steyn, un anticu signore di a lege, hà dettu chì "in l'absenza di una seconda risoluzione di l'ONU chì autorizeghja l'invasione, era illegale". In nuvembre Lord Bingham, l'anzianu capu di a ghjustizia, hà dichjaratu chì, senza a benedizzione di l'ONU, a guerra di l'Iraq era "una seria violazione di u dirittu internaziunale è u statu di dirittu".
Sutta a carta di e Nazioni Unite, duie cundizioni devenu esse cumplete prima chì una guerra pò esse legalmente fatta. I partiti in una disputa devenu prima "cercà una suluzione per negoziazione" (articulu 33). Puderanu piglià l'arme senza un mandatu esplicitu da u Cunsigliu di Sicurezza di l'ONU solu "se un attaccu armatu si faci contru à [elli]" (articulu 51). Nisuna di queste cundizioni hè applicata. I guverni di i Stati Uniti è u Regnu Unitu anu rifiutatu i tentativi di l'Iraq di negocià. À un certu puntu, u dipartimentu di u Statu di i Stati Uniti hà ancu annunziatu chì "andà in modu di frustrazione" per impedisce à l'Iraqi di ripiglià e discussioni nantu à l'ispezione di l'armi (tutte e referenze sò in u mo situ web). L'Iraq ùn avia lanciatu nisun attaccu armatu contr'à alcuna nazione.
Sapemu ancu chì u guvernu di u Regnu Unitu era cuscente chì a guerra ch'ellu intendeva lancià era illegale. In u marzu di u 2002, l'Uffiziu di u Cabinet spiegò chì "una ghjustificazione legale per l'invasione seria necessaria. Sughjettu à i cunsiglii di l'uffiziali di a lege, nimu esiste attualmente". In u lugliu di u 2002, Lord Goldsmith, l'avucatu generale, hà dettu à u primu ministru chì ci era solu "trè basi legali pussibuli" per lancià una guerra - "autodifesa, intervenzione umanitaria, o l'autorizazione UNSC [cunsigliu di sicurezza]. a seconda ùn puderia micca esse a basa in questu casu ". Bush è Blair anu fallutu dopu avè l'autorizazione di u cunsigliu di sicurezza.
Cum'è a lettera di dimissioni à a vigilia di a guerra da Elizabeth Wilmshurst, allora cunsiglieru ghjuridicu diputatu à u Foreign Office, hà revelatu, u so uffiziu avia "coerentemente" cunsigliatu chì una invasione seria illegale senza una nova risoluzione di l'ONU. Ella spiegà chì "un usu illegale di a forza à una tale scala equivale à u crimine d'aggressione". Tramindui Wilmshurst è u so ex capu, Sir Michael Wood, testimonianu dumani davanti à l'inchiesta di Chilcot. Aspettate u focu d'artificiu.
Senza giustificazione legale, a guerra cù l'Iraq era un attu d'assassiniu di massa: quelli chì sò morti sò stati uccisi illegale da e persone chì l'anu cumandatu. I crimini d'aggressioni (cunnisciutu ancu com'è crimini contra a pace) sò definiti da i principii di Nuremberg cum'è "pianificazione, preparazione, iniziazione o guidà di una guerra d'aggressione o una guerra in violazione di trattati internaziunali". Sò ricunnisciuti in u dirittu internaziunale dapoi u 1945. U statutu di Roma, chì hà stabilitu u tribunale penale internaziunale (ICC) è chì hè statu ratificatu da u guvernu di Blair in u 2001, prevede chì a tribunale "eserciteghja a ghjuridizione nantu à u crimine d'aggressione", una volta ch'ella hè hà decisu cumu u crimine deve esse definitu è perseguitu.
Ci sò dui prublemi. U primu hè chì nè u guvernu nè l'uppusizione ùn anu alcun interessu à perseguite questi crimini, per a raghjone ovvia chì, in fattu, s'esponenu à a persecuzione. U sicondu hè chì i miccanismi legali richiesti ùn esistenu ancu. I guverni chì anu ratificatu l'statutu di Roma sò stati filibustering furious per ritardà u puntu à quale u crimine pò esse perseguitatu da a CPI: dopu ottu anni di discussioni, a disposizione necessaria ùn hè ancu stata aduttata.
Certi paesi, soprattuttu in l'Europa orientali è in l'Asia cintrali, anu incorporatu u crimine d'aggressione in e so propria lege, ancu s'ellu ùn hè micca chjaru quale di elli seria disposta à pruvà un stranieru per atti cummessi à l'esteru. In u Regnu Unitu, induve resta illegale di portà una maglietta offensiva, ùn pudete micca ancu esse perseguitatu per l'assassiniu di massa cumandatu oltremare.
Tutti quelli chì crèdenu in a ghjustizia duveranu campà per chì i so guverni cessanu di scherzà è permettenu à a corte penale internaziunale di principià à perseguità u crimine d'aggressione. Avemu da ancu pressà per a so adopzione in a lege naziunale. Ma crede chì u populu di sta nazione, chì hà rielettu un guvernu chì avia lanciatu una guerra illegale, hà u duvere di fà più di questu. Avemu da dimustrà chì ùn avemu micca, cum'è Blair hà dumandatu, "spostatu" da l'Iraq, chì ùn simu pronti à permette à u so crimine di resta impunitu, o à permette à i futuri dirigenti di crede chì ponu ripetiri in modu sicuru.
Ma cumu ? Cum'è aghju trovu quandu aghju pruvatu à arrestà à John Bolton, unu di l'architetti di a guerra in u guvernu di George Bush, à u festival Hay in 2008, è cum'è Petru Tatchell hà truvatu quandu hà pruvatu à arrestà à Robert Mugabe, nunda ùn centra più l'attenzione nantu à questi prublemi. chè un tentativu di arrestu di un citadinu. In uttrovi, aghju mooted l'idea di una ricompensa à quale u publicu puderia cuntribuisce, pagabile à tutti quelli chì pruvavanu à arrestà Tony Blair s'ellu diventava presidente di l'Unione Europea. Di sicuru, ùn hà micca fattu, ma aghju dumandatu à quelli chì avianu prumessu soldi s'ellu duvemu andà in ogni modu. A risposta era assai pusitiva.
Allora oghje lanciau un situ web - www.arrestblair.org - chì u so scopu hè di raccoglie soldi cum'è ricumpensa per e persone chì tentanu di arrestà in pace l'ex Primu Ministru da un citadinu. Aghju messu i primi £ 100, è vi incuraghjemu à currispondenu. Qualchese chì risponde à e regule chì aghju stabilitu avarà u dirittu à un quartu di u pote tutale: i bounties resteranu dispunibili finu à chì Blair face un tribunale. A più alta hè a ricumpensa, u più grande u numeru di persone chì sò prubabilmente pruvà.
In questa tappa, l'arresti saranu largamente simbolichi, ancu s'ellu hè prubabile di avè una grande risonanza pulitica. Ma spergu chì, cum'è a pressione cresce è u crimine d'aggressione hè aduttatu da i tribunali, questi tentativi aiutanu à pressà i guverni per perseguite. Ùn deve esse micca un piattu per quelli chì anu fattu crimini contra a pace. Nisun paese civilizatu pò permette à l'assassini di massa di passà.