Notă: Această piesă a fost publicată inițial în Abolitionistul, cea mai recentă ediție a cărei ediție este axată pe tema „supravegherii”.
Pe 25 ianuarie 2011, demonstrații au izbucnit în orașe din Egipt. Optsprezece zile mai târziu, unul dintre cei mai înrădăcinați dictatori ai lumii a fost forțat de la putere.
În revolta egipteană, tehnologiile digitale au fost folosite atât ca catalizator al revoluției, cât și ca instrument de represiune. Evenimentele din Egipt, ca și altele din așa-numita „Primăvară Arabă”, sunt complexe, nuanțate și profund implicate în diferitele forțe care au miză în viitorul geopolitic al regiunii. O privire asupra eforturilor forțelor de securitate egiptene de a controla revolta cu ajutorul tehnologiilor de supraveghere digitală și de cenzură aruncă o lumină deosebit de puternică asupra intersecției dintre interesele fostului (și cel mai probabil actual) regim și cele ale guvernului SUA, deoarece precum și contractorii privați din SUA. Acesta oferă, de asemenea, un exemplu al terenului din ce în ce mai periculos în care aceste noi canale de comunicare plasează activiștii.
O revoluție online?
„Folosim Facebook pentru a programa protestele, Twitter pentru a coordona și YouTube pentru a spune lumii.” -Tweet de la un activist egiptean anonim
Când primul „Ziua furiei” a fost organizată în Egipt în urma revoltei tunisiene, vestea a fost răspândită în mare măsură în toată țara printr-o serie de pagini de evenimente pe Facebook. Deoarece televiziunea și radioul egiptean erau controlate de stat, internetul a devenit un mijloc de a face publicitate demonstrațiilor și de a evita cenzura de stat. Drept urmare, revoltele egiptene și alte revolte arabe au fost în mare parte descrise ca o serie de revoluții „Twitter” sau „Facebook”. Aceste descrieri implică faptul că aceste site-uri web de rețele sociale din America s-au manifestat ca o forță pentru democrația globală, permițând popoarelor reprimate să se găsească și să facă rețea în moduri care înainte erau imposibile sau prea periculoase în regimurile autoritare. Deși este de netăgăduit că rețelele sociale au fost un instrument proeminent în revolte, este o simplificare excesivă să spunem că a fost il catalizator în mobilizări și trece cu vederea condițiile și accesul majorității participanților arabi.
În realitate, au existat limite reale pentru atingerea acestor tehnologii. Așa cum un organizator egiptean a reflectat asupra motivului pentru care mesajele text în masă și fluturașii au fost utilizate în detrimentul unei organizări online, „Ajungerea la egiptenii din clasa muncitoare nu avea să se întâmple prin Internet și Facebook”. Și, în timp ce apelurile inițiale la proteste ar fi putut veni de la activiști din clasa de mijloc pricepuți la tehnologie, a fost nevoie de milioane pentru a copleși statul de securitate și a doborî pe Mubarak. Pentru ca aceste numere să ajungă în stradă au avut loc forme mai tradiționale de creare de rețele și organizare.
În multe cazuri, nu tehnologia activiștilor a adus oamenii în stradă, ci cea a regimului Mubarak. Pe 28 ianuarie 2011, serviciile de internet și de telefonie mobilă au fost întrerupte într-o încercare disperată de a opri escaladarea protestelor. Dar consecințele acestei acțiuni au crescut efectiv mobilizările. După cum a scris studentul absolvent de la Yale Navid Hassanpour în studiul său, „Perturbarea mass-media exacerba tulburările revoluționare"
„Întreruperea acoperirii telefonului mobil și a internetului pe 28 a exacerbat tulburările în cel puțin trei moduri majore. A implicat mulți cetățeni apolitici neconștienți sau neinteresați de tulburări; a forțat mai multă comunicare față în față, adică mai multă prezență fizică pe străzi; și în cele din urmă a descentralizat efectiv rebeliunea din 28 prin noi tactici hibride de comunicare, producând o mlaștină mult mai greu de controlat și reprimat decât o adunare masivă în Tahrir.”
De fapt, este greu de crezut că revolta egipteană ar fi reușit dacă organizarea s-ar fi limitat la rețelele sociale online. Adevărata cheie a succesului său a fost extinderea implicării către alți actori, cum ar fi mișcarea industrială militantă a țării sau activiștii de bază ai Frăției Musulmane – două dintre multele astfel de grupări necunoscute pentru utilizarea tehnologiilor digitale.
Cenzură, Supraveghere și Poliție în Revoltele Arabe
Deși cenzura digitală poate fi catalizat într-un fel protestele Egiptului, aceasta nu înseamnă că nu au existat consecințe grave pentru activiști. Supravegherea și detențiile rezultate ale celor percepuți ca organizatori centrali ai revoltei împreună cu cenzura pe scară largă a știrilor și comunicării au formulat una dintre strategiile cheie de represiune folosite de regimul lui Mubarak. Decizia de a întrerupe tehnologia comunicațiilor ar fi putut avea la fel de ușor efecte dezastruoase asupra mobilizării dacă oamenii nu ar fi folosit mijloace alternative de organizare. Capacitatea autorităților de a dezactiva atât de ușor aceste servicii a fost un rezultat direct al accesului la tehnologia occidentală sofisticată. De asemenea, mulți organizatori au fost arestați rapid – sau mai rău, au dispărut – în zilele următoare demonstrațiilor inițiale, în mare parte datorită tehnologiilor de supraveghere digitală operate de guvern și furnizate de contractori privați din SUA.
În timp ce guvernul SUA și-a oferit în cele din urmă sprijinul protestelor pro-democrație, sprijinul său de lungă durată pentru Mubarak și ajutorul său masiv acordat armatei egiptene au evidențiat ipocrizia politicii externe a SUA. Acest lucru a fost făcut din ce în ce mai clar atunci când supravegherea și monitorizarea activiștilor de către forțele de securitate a fost în mare măsură posibilă de tehnologia furnizată de contractorii americani sub aprobarea tacită a guvernului SUA. În special, compania Narus – înființată de experți israelieni în securitate și acum o subsidiară Boeing – a vândut guvernului egiptean ceea ce sunt cunoscute sub denumirea de dispozitive „Deep Packet Inspection”, care permit monitorizarea și înregistrarea traficului de internet, inclusiv e-mail-ul, vizitele site-urilor web. , chat-uri online, precum și mesaje text.
În plus, Deep Packet Inspection permite localizarea geografică și urmărirea. Acum celebru activist egiptean Wael Ghonim– un angajat Google care a creat una dintre cele mai mari pagini de Facebook pentru „Ziua furiei” – a fost arestat pe 27 ianuarie pentru activitatea sa online și închis timp de unsprezece zile înainte ca o campanie internațională să ducă la eliberarea sa. Arestarea lui și multe altele au rezultat direct din urmărirea guvernamentală a datelor online, activată de tehnologiile de supraveghere furnizate de companii precum Narus.
Între timp, în altă parte în regiune... Industria de supraveghere prosperă
În timp ce guvernul SUA s-a grăbit să susțină anumite revolte din Orientul Mijlociu și Africa de Nord ca un triumf al democrației, nu a reușit să-și recunoască complicitatea la represiunea activiștilor din țările în care revoltele au eșuat, în special Siria și Bahrain. În aceste cazuri, vedem două tipuri de asistență foarte distincte care vin din SUA: voluntară și neintenționată.
În Bahrain, represiunea împotriva protestatarilor a fost susținută de bunăvoie de SUA sub formă de decenii de ajutor militar, aprobarea tacită a asistenței militare directe saudite și tăcerea diplomatică conștientă asupra abuzurilor drepturilor omului. De asemenea, semnificative au fost tehnologiile represive furnizate de companii occidentale, cum ar fi parteneriatul germano-finlandez Nokia Siemens, care este, de asemenea, un jucător în Egipt. Această susținere a monarhiei din Bahrain a fost văzută de SUA ca un pariu strategic pentru menținerea unui guvern prietenos cu interesele sale în regiune.
În Siria, totuși, complicitatea SUA în zdrobirea protestelor este puțin mai ambiguă și poate să fi slăbit de fapt un rezultat dorit. Deși se teme în mod clar de ceea ce ar putea urma stabilității dinastiei Assad, cu siguranță nu există dragoste pierdută între SUA și regimul aliat Iran-, Hezbollah-, Hamas etc. Dar, ca și în Egipt și Bahrain, serviciile de securitate ale lui Assad s-au bazat pe supraveghere pentru a monitoriza, aresta și asasina dizidenții, în special în fazele incipiente ale revoltei Siriei, înainte de militarizarea acesteia.
Și aici intră în imagine NetApp, o companie de tehnologie cu sediul în Sunnyvale, CA. După cum este detaliat în Bloomberg excelent”Cablat pentru reprimare”, care examinează complicitate între companiile de tehnologie occidentale și regimurile autoritare, hardware și software de stocare NetApp este folosit într-un proiect sirian de supraveghere a internetului, condus de compania italiană Area SpA. De asemenea, este implicată Blue Coat Systems Inc., cu sediul în SUA, a cărei tehnologie filtrează site-urile web. Separat, tehnologia companiei irlandeze Cellusys Ltd. ajută în prezent companiile de telefoane mobile siriene să blocheze mesajele text.
Interesele acestor companii nu s-au potrivit însă neapărat cu cele ale administrației Obama, care a răspuns la cele de mai sus instituind noi sancțiuni împotriva celor care furnizează tehnologie informațională Siriei (precum și Iranului). Dar o mare parte din această tehnologie este deja în vigoare, iar acordurile între contractori și state autoritare care servesc interesele SUA sunt încă perfect legale, fără sancțiuni la orizont.
O mare parte din tehnologia de securitate achiziționată de regimurile represive este vândută la Sisteme de suport pentru informații expo, organizat de compania TeleStrategies. Jerry Lucas, președintele TeleStrategies, neagă că companiile au vreo responsabilitate când vine vorba de modul în care sunt utilizate produsele lor:
„Sistemele de supraveghere despre care discutăm în seminarele noastre sunt disponibile în toată lumea. Unele țări le folosesc pentru a suprima anumite declarații politice? Da, probabil. Dar nu este treaba mea să aleg care sunt țările bune și cele rele. Nu este treaba noastră, nu suntem politicieni.”
Se estimează că industria globală de supraveghere în masă aduce acum peste 5 miliarde de dolari anual. Această privatizare a proiectelor de supraveghere de stat de pe tot globul a permis SUA să sprijine public revoltele democratice împotriva regimurilor dictatoriale, profitând și de pe urma suprimării acestora.
Rezistență digitală și solidaritate
În timp ce guvernul egiptean a încercat să folosească tehnologiile digitale ca o modalitate de a reprima revoltele, rețelele de activiști din întreaga lume s-au mobilizat rapid în solidaritate cu mișcarea pro-democrație. Decizia Egiptului de a opri accesul la internet în țară a fost fără precedent și a fost pentru prima dată în istorie când o țară întreagă s-a deconectat de la internet. Telecomix, o organizație descentralizată a activiștilor de pe internet, organizată rapid pentru a oferi numere de fax gratuite și acces la internet prin linie telefonică activiștilor din Egipt, astfel încât aceștia să poată face publice evenimentele și demonstrațiile care au loc în toată țara. Telecomix joacă, de asemenea, un rol cheie în dezvăluirea legăturilor de afaceri dintre regimurile represive și companiile de tehnologie occidentale, cel mai recent în Siria.
În timp ce revoltele și revoluțiile vor viza întotdeauna corpurile fizice din spațiile publice, tehnologiile rămân în continuare un instrument important în transmiterea informațiilor și răspândirea știrilor despre represiune. De exemplu, în Siria, unde încercările de a organiza proteste pe rețelele sociale au fost rapid împiedicate, tehnologiile informaționale au reprezentat o cale importantă de comunicare cu lumea exterioară. The Tor Project, un program gratuit care permite utilizatorilor să se conecteze anonim la internet și să evite supravegherea statului, a fost extrem de important pentru a le permite activiștilor să evite identificarea și represiunea. Proiectul Tor, ca și Telecomix, este organizat prin cooperarea cu programatori și activiști din întreaga lume, în speranța de a ajuta mișcările oamenilor. După ce au învățat din exemplele anterioare de supraveghere și represiune, activiștii arabi folosesc software precum Tor cu o frecvență tot mai mare pentru a împiedica încercările de a opri accesul la informație și comunicare.
La fel ca toate tehnologiile care au apărut înaintea lor, tehnologiile informaționale digitale oferă activiștilor oportunități de a comunica și de a crea rețele, permițând totodată noi moduri de represiune, cenzură și supraveghere. Dacă aceste instrumente ajută sau împiedică mișcările și revoltele sociale globale, va depinde de înțelegerea de către participanți a acestor bunuri și de abilitățile lor de a se adapta la eforturile de poliție și control de stat.
Doriți să aflați mai multe despre a vă proteja împotriva supravegherii guvernamentale online și a cenzurii? Vizitați Proiectul de autoapărare pentru supraveghere al Fundației Electronic Frontier la https://ssd.eff.org/
----------
Ian Alan Paul este un scriitor, artist și programator care trăiește în Bay Area din California. Lucrarea lui poate fi găsită online la www.ianalanpaul.com
David Zlutnick este un realizator de documentare și jurnalist video care trăiește și lucrează în San Francisco. Lucrarea lui poate fi găsită la www.UpheavalProductions.com
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează