În măsura în care recentele acte militare din teritorii sunt dezbătute deloc în Israel, dezbaterea se învârte aproape numai în jurul întrebării dacă este sau nu posibil să se pună capăt terorii palestiniene în acest fel. Palestinienii, ca ființe umane, pur și simplu nu există.
Acum câteva zile a nins în Ierusalim. Marți, 25 februarieth, valul de frig prezentat în toate ziarele israeliene ca principală știre. Chiar și în casa mea încălzită din Tel Aviv era frig. Gândurile mele s-au îndreptat către prietenii mei palestinieni – colegii de la Universitatea Bir Zeit. Cum se descurcă zăpada cu o familie care are încă o casă, dar nu atât de mulți bani pentru a o încălzi? Și ce-i cu cei care nu mai au casă? A nins și la Jenin. Cum au supraviețuit refugiații din Jenin frigului și cei care au fost forțați recent să fugă din Hebron? Și cum rămâne cu bătrânii, pentru care frigul este deosebit de periculos? Unde au petrecut noaptea noii fără adăpost din Gaza – cei ale căror case au fost distruse în aceeași zi? Mai poate UNRWA să le furnizeze pături și corturi? La începutul lunii februarie, Agenția Națiunilor Unite pentru Ajutorare și Lucrări pentru Palestinienii din Orientul Apropiat (UNRWA), și-a reînnoit apelul de urgență către comunitatea internațională pentru contribuții urgente pentru prima jumătate a anului 2003. Ei au declarat că fără aceste contribuții, care au avut a scăzut în ultimul timp, bugetul acestora urma să se încheie în martie(1).
Inima caută răspunsuri, dar ziarele nu-ți spun nimic despre asta. Dincolo de gard, în afara mass-media, în afara conștiinței, palestinienii nici măcar nu au vreme.
Totuși, în aceeași zi, Ha'aretz a raportat o nouă campanie, lansată de eșaloanele de securitate israeliene, de confiscare a fondurilor care sunt transmise palestinienilor prin băncile israeliene – „zeci de milioane de dolari pe an… în principal de la organizații de caritate din Țările arabe și în Europa”. (Amos Har'el, doar ediția ebraică). În timp ce UNRWA este pe punctul de a se prăbuși, palestinienii ar trebui să fie privați și de fondurile de caritate care îi ajută să supraviețuiască.
Acesta nu este un incident izolat, ci încă un pas într-o politică israeliană sistematică de strangulare economică. Deja în iunie 2002,”concluziile interne ale eșaloanelor de securitate, în urma operațiunii „Scut defensiv”, au apreciat că... rezervele financiare ale autorității palestiniene ajung la fund... Într-un viitor nu departe, majoritatea palestinienilor vor fi doar capabil să mențină o viață rezonabilă prin ajutorul ajutorului internațional.” (Amos Har'el, Ha'aretz, ediţia ebraică, 23 iunie 2002). În același timp, Israelul, ajutat de Lobby-ul Evreiesc din Congresul SUA, a deschis o campanie de restricționare a ajutorului internațional și a cerut o „reconsiderare” a operațiunilor UNRWA în teritoriile ocupate:
- „Israelul a început o campanie în Statele Unite și Națiunile Unite pentru a îndemna o reconsiderare a modului în care funcționează Agenția de Ajutor și Lucrări a ONU, care conduce taberele de refugiați palestinieni din Cisiordania și Gaza. Israelul acuză că lucrătorii UNRWA pur și simplu au ignorat faptul că organizațiile palestiniene transformau taberele în baze teroriste și cere agenției să înceapă să raporteze ONU toate acțiunile militare sau teroriste din lagăre... Între timp, lobbyiștii evrei și pro-israelieni din SUA duc o campanie paralelă... Lobbyiștii evrei americani își bazează eforturile pe faptul că SUA contribuie în prezent cu aproximativ 30% din bugetul UNRWA de 400 de milioane de dolari pe an și, prin urmare, este în măsură să influența agenția: un refuz al Congresului de a aproba finanțarea UNRWA ar putea perturba serios operațiunile acesteia.” (Nathan Guttman, Ha'aretz, 29 iunie 2002).
Malnutriția copiilor palestinieni din teritoriile ocupate este deja egală cu cea din Congo și Zimbabwe (2), dar Israelul „lansează o campanie” pentru a împiedica chiar și puținul rămas să-i mențină hrăniți.
Genocidul este asociat în mintea noastră cu gropi comune sau convoai de transfer de populație. Moartea lentă adusă poporului palestinian nu are, poate, încă un nume, dar totuși, cum se întâmplă ca societatea israeliană să-și sigileze inima și ochii să nu o vadă? O parte a răspunsului este că răul este învelit în cuvinte despre „războiul împotriva terorii”. Sursele de securitate anunță că UNRWA „ignoră” activitățile teroriste (de parcă UNRWA ar fi o forță de poliție) sau că fondurile de caritate pentru palestinieni sunt „de milioane de dolari pentru teroare”, iar mass-media doar difuzează profeția lor. Nicio altă dovadă nu este nevoie vreodată. În urma confiscării fondurilor de caritate, care a început în băncile Ierusalimului de Est, „comandantul regiunii, Levi, a refuzat să dezvăluie detalii precise cu privire la activitățile teroriste din Ierusalim care au fost finanțate cu aceste fonduri [confiscate]” (Arnon Regular și Amos Har'el) , Ha'aretz, 28 februarie 2003). Instinctul primordial israelian de a crede că IDF (armata) nu minte niciodată, va face restul.
Persecuția Israelului asupra poporului palestinian nu este război împotriva terorii. Teroarea sinucigașă palestiniană are o soluție simplă – ieșiți din teritorii și oferiți palestinienilor motive să trăiască. Războiul împotriva palestinienilor este peste „Țara Făgăduinței” lui Sharon, armatei și coloniștilor. În acest gen de război, trebuie să minți constant, pentru că (conform sondajelor) majoritatea israelienilor nu le pasă de teritorii și sunt dispuși să iasă de acolo mâine. Lăsați singuri, oamenii nu vor căuta modalități de a muri de foame, de a tortura și de a abandona în frigul milioane de alți oameni. Pentru a-i face să accepte asta, trebuie să-și cultive temerile. În același mod, jumătate din poporul american care susține războiul împotriva Irakului crede că dacă nu elimină imediat poporul irakian, Saddam Hussein va elimina SUA.
(1) Textul Apelului de urgență UNRWA pentru 2003 poate fi găsit la http://www.un.org/unrwa/emergency/pdf/5th-appeal.pdf
(2) Chris McGreal, The Guardian 11 februarie 2003.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează