„Dacă ne-ar confirma doar că fratele meu este în viață, dacă ne-ar lăsa să-l vedem, asta e tot ce ne dorim. Dar nu putem convinge pe nimeni să ne dea vreo confirmare. Mama moare de o sută de ori în fiecare zi. Ei nu știu cum este asta.”
În iulie 2018, an Amnesty International raport intitulat „Dumnezeu știe dacă este în viață” a documentat situația a zeci de familii din sudul Yemenului ai căror persoane dragi au fost torturate, uciși sau dispăruți forțat de forțele de securitate yemenite care se raportau la Emiratele Arabe Unite (EAU). Emiratele Arabe Unite fac parte din coaliția condusă de Arabia Saudită care, cu sprijinul vital al SUA, bombardează și blochează Yemenul, devastat de boli și foamete, timp de trei ani brutali. Disparițiile și tortura pot fi, din păcate, puse în pragul Statelor Unite.
Mărturie după alta reflectă sentimentele unei femei al cărei soț a fost ținut incomunicat de mai bine de doi ani. „Nu ar trebui să li se dea un proces?” ea a intrebat. „De ce altfel există tribunale? Nu ar trebui să dispară în acest fel – nu numai că nu putem să-i vizităm, dar nici măcar nu știm dacă sunt morți sau vii.”
Raportul descrie farse birocratice în care familiile cersesc informații despre locația celor dragi de la procurorii yemeniți și de la oficialii închisorii, dar cererile de informații ale familiilor sunt întâmpinate de obicei cu tăcere sau intimidare.
Familiile fac apel la un guvern neales din exil yemenit al cărui președinte, Abdrabbuh Mansur Hadi, (când a fost „ales” președinte în 2012, el era singurul candidat) locuiește în general în Riad, Arabia Saudită. Emiratele Arabe Unite au susținut până acum pretenția lui Hadi de a guverna Yemenul. Cu toate acestea, procurorul general al guvernului lui Hadi, precum și alți oficiali, au declarat pentru Amnesty International că guvernul din Yemen nu are control asupra operațiunilor „conduse de Emiratele Arabe Unite și implementate de forțele yemenite pe care le sprijină”.
Când trec luni și ani și familiile persoanelor dispărute încă nu au nicio veste despre cei dragi, unii încearcă să comunice neoficial cu gardienii închisorii sau cu foștii deținuți care au fost eliberați din diferite locuri de detenție. Ei aud în mod repetat povești despre tortura deținuților și zvonuri despre prizonieri care au murit în arest.
Raportul Amnesty implică forțele locale susținute de Emiratele Arabe Unite din Yemen, precum și armata Emiratelor Arabe Unite, în crimele de tortură și alte rele tratamente aduse deținuților. Din șapte foști sau actuali deținuți intervievați de Amnesty, cinci au declarat că au fost supuși acestor abuzuri. „Toți cei șapte au văzut că alți deținuți au fost torturați”, adaugă raportul, „inclusiv unul care a spus că a văzut un deținut ținut într-o celulă de lângă el fiind dus într-o pungă pentru cadavre după ce a fost torturat în mod repetat”.
În iunie 2017, Human Rights Watch și Associated Press a dezvăluit o rețea de închisori clandestine operate de Emiratele Arabe Unite în Yemen. Rapoartele lor au descris torturi îngrozitoare aplicate prizonierilor și au observat că liderii militari americani de rang înalt știau despre acuzațiile de tortură. Cu toate acestea, un an mai târziu, nu a existat nicio investigație cu privire la aceste acuzații din partea guvernului yemenit, a Emiratelor Arabe Unite sau a celui mai puternic aliat al Emiratelor Arabe Unite în războiul din Yemen, Statele Unite.
„Este cel puțin șocant”, se arată în raportul Amnesty, „că la un an după ce o rețea de închisori secrete operată de Emiratele Arabe Unite și forțele yemenite pe care le sprijină a fost dezvăluită, aceste unități continuă să funcționeze și că nu a existat o investigație serioasă întreprinsă cu privire la încălcările documentate în mod credibil, inclusiv tortura sistemică în arest.” Raportul Amnesty solicită SUA „să faciliteze supravegherea independentă, inclusiv de către Congresul SUA, a cooperării militare sau de informații cu forțele yemenite și din Emiratele Arabe Unite implicate în activități de detenție în Yemen”. În plus, solicită investigarea oricărei implicări a militarilor americani sau a personalului de informații în abuzurile legate de detenție din Yemen.
Până în prezent, SUA continuă să vândă arme Emiratelor Arabe Unite și partenerului său de coaliție, Arabia Saudită, în ciuda mai multor dezbateri ale Congresului și a câtorva voturi din ce în ce mai strânse care cer încetarea totală sau parțială a vânzărilor de arme din SUA, având în vedere practicile teribile care se desfășoară ca parte a războiul din Yemen.
Din martie 2015, o coaliție de nouă țări condusă de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite și bazându-se pe ajutorul logistic esențial al SUA, a bombardat Yemenul în timp ce blochează portul principal, în ciuda statutului Yemenului ca fiind una dintre cele mai sărace țări din lume. Vizând transportul, centralele electrice, instalațiile de canalizare și canalizare, școli, moschei, nunți și înmormântări, bombardamentul vicios a dus la foamete, strămutare și răspândirea bolilor, inclusiv holeră.
În aceeași zi în care a fost lansat raportul Amnesty, cel al Arabiei Saudite Regele Salman i-a iertat pe „toți militarii care au luat parte la Operațiunea Restabilirea Speranței de pedepsele lor militare și disciplinare respective, în ceea ce privește unele reguli și discipline”. Se pare că raportul Amnesty a precipitat acest decret regal.
Alături de trei țări din regiunea deșertică „Sahel” din Africa de Nord, Yemenul a fost citat ca parte a celei mai grave crize de foamete din istoria de 70 de ani a ONU. În ultimii trei ani de atacuri aeriene și navale, portul cheie al Yemenului, Hodeidah, a rămas parțial sau complet închis, în ciuda nevoii vitale a țării de aprovizionare. Și, în timp ce yemeniții suferă haosul și disperarea caracteristice războiului, saudiții și Emiratele Arabe Unite se referă la război ca „Operațiunea Restabilirea Speranței”.
Multe mii de yemeniți, supuși bombardamentelor constante și amenințărilor de foamete și foamete, au fugit din casele lor. Mulți caută refugiu din Yemen. De exemplu, aproape 500 de yemeniți au călătorit aproape 500 de mile pentru a ajunge într-un port fără viză pe insula Jeju din Coreea de Sud. Pe 21 iulie, în cursul unei apel telefonic internațional găzduiți de tineri prieteni din Afganistan, ascultătorii l-au auzit pe Kaia, un rezident al insulei Jeju, descriind „Școala Speranței”. Ea a explicat cum ea și alți câțiva tineri încearcă să-i ajute să-i primească pe yemeniții care locuiesc acum în satul lor Gangjeong. Tinerii s-au angajat deja să reziste în mod pașnic distrugerii armatei americane și sud-coreene a țărmului și ecosistemului lor. Acum, au început o școală informală, astfel încât rezidenții yemeniți și sud-coreeni să poată învăța unii de la alții. Grupuri mici se adună pentru schimburi conversaționale traduse din arabă în engleză în coreeană. Mulți sud-coreeni își amintesc, în propria lor istorie familială, că șapte milioane de coreeni au fugit de ocupația japoneză a pământului lor. Strămoșii lor coreeni se bazau pe ospitalitatea oamenilor din alte țări. Episcopul catolic al diecezei Jeju, Monseniorul Kang Woo-il, a cerut coreenilor să îmbrățișeze refugiații yemeniți, etichetând că este o crimă împotriva moralității umane să închidă ușa refugiaților și migranților.
Relatarea lui Kaia despre școala nou lansată descrie un efort care implică cu adevărat restabilirea speranței. Desemnarea cinică a războiului condus de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite în Yemen drept „Operațiunea Restabilirea Speranței” creează o cortină de fum urâtă care distrage atenția de la nevoia crucială de a investiga crimele de război comise astăzi în Yemen.
Cetățenii americani poartă responsabilitatea pentru sprijinul guvernului SUA pentru aceste crime.
Yemeniții nu vor să ne facă rău și nu au comis nicio crimă împotriva noastră. Voturile Congresului au fost destul de aproape, cu sprijin bipartizan, de a pune capăt participării SUA și a sprijini războiul coaliției conduse de Arabia Saudită și Emirată împotriva Yemenului. Încheierea vânzărilor de arme către Emiratele Arabe Unite și monarhiile saudite, susținute de ambele părți ale culoarului, va semnala Emiratelor Arabe Unite și Arabiei Saudite că SUA nu vor mai sprijini eforturile lor de a prelungi războiul și asediul în Yemen. Pe baza inițiativei și energiei de care au dat dovadă tinerii sud-coreeni, oamenii din SUA pot și ar trebui să organizeze campanii pentru a-și educa comunitățile, instituțiile de învățământ și instituțiile media despre situația greșită a oamenilor din Yemen. Conștienți de coșmarul cu care se confruntă yemeniții ai căror soți, frați, tați și fii au fost dispăruți sau reținuți de forțele armate din umbră, oamenii americani pot lucra pentru a pune în aplicare fiecare recomandăre din raportul devastator al Amnesty.
Kathy Kelly ([e-mail protejat]) co-coordonează vocile pentru nonviolența creativă (www.vcnv.org)
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează