OBSERVAȚII PRIVIND ÎNTREBĂRILE ECONOMICE LEGATE DE DISCUȚIA DIN NOIEMBRIE 1951
Am primit toate materialele privind discuția economică organizată pentru evaluarea proiectului de manual de economie politică. Materialul primit include „Propuneri pentru îmbunătățirea proiectului de manual de economie politică”, „Propuneri pentru eliminarea greșelilor și inexactităților” din proiect și „Memorandum privind problemele în litigiu”.
Asupra tuturor acestor materiale, precum și asupra proiectului de manual, consider că este necesar să fac următoarele observații.
1. CARACTERUL LEGILE ECONOMICE ÎN SOCIALISM
Unii camarazi neagă caracterul obiectiv al legilor științei și, în special, al legilor economiei politice în cadrul socialismului. Ei neagă că legile economiei politice reflectă procese guvernate de lege care operează independent de voința omului. Ei cred că, având în vedere rolul specific atribuit statului sovietic de către istorie, statul sovietic și liderii săi pot desființa legile existente ale economiei politice și pot „forma”, „crea” legi noi.
Acești camarazi se înșală profund. Este evident că ele confundă legile științei, care reflectă procese obiective din natură sau societate, procese care au loc independent de voința omului, cu legile care sunt emise de guverne, care sunt făcute de voința omului și care au numai valabilitate juridică. Dar ele nu trebuie confundate.
Marxismul consideră legile științei – fie că sunt legi ale științei naturale sau legi ale economiei politice – ca fiind reflectarea proceselor obiective care au loc independent de voința omului. Omul poate să descopere aceste legi, să le cunoască, să le studieze, să le țină seama în activitățile sale și să le folosească în interesul societății, dar nu le poate schimba sau desființa. Cu atât mai puțin poate forma sau crea noi legi ale științei.
Înseamnă aceasta, de exemplu, că rezultatele acțiunii legilor naturii, rezultatele acțiunii forțelor naturii, sunt în general inavertibile, că acțiunea distructivă a forțelor naturii se desfășoară întotdeauna și pretutindeni cu un element elementar? și putere inexorabilă care nu cedează influenței omului? Nu, nu face. Lăsând deoparte procesele astronomice, geologice și alte procese similare, pe care omul este într-adevăr neputincios să le influențeze, chiar dacă a ajuns să cunoască legile dezvoltării lor, în multe alte cazuri omul este foarte departe de a fi neputincios, în sensul de a putea influența. procesele naturii. În toate astfel de cazuri, după ce a ajuns să cunoască legile naturii, ținând seama de ele și bazându-se pe ele, aplicând și utilizându-le în mod inteligent, omul le poate restricționa sfera de acțiune și poate da o direcție diferită forțelor distructive ale naturii și convertiți-le la uzul societății.
Ca să luăm unul dintre numeroasele exemple. În vremuri vechi, revărsarea râurilor mari, inundațiile și distrugerea rezultată a caselor și a culturilor era considerată o calamitate inevitabilă, împotriva căreia omul era neputincios. Dar, odată cu trecerea timpului și dezvoltarea cunoștințelor umane, când omul a învățat să construiască baraje și stații hidroelectrice, a devenit posibil să se protejeze societatea de calamitatea inundațiilor, care mai înainte păruse a fi inaversibilă. Mai mult, omul a învățat să înfrâneze forțele distructive ale naturii, să le valorifice, ca să spunem așa, să transforme forța apei în folosirea societății și să o folosească pentru irigarea câmpurilor și generarea de energie.
Înseamnă aceasta că omul a abolit prin aceasta legile naturii, legile științei și a creat noi legi ale naturii, noi legi ale științei? Nu, nu face. Cert este că toată această procedură de a evita acțiunea forțelor distructive ale apei și de a le folosi în interesul societății are loc fără nicio încălcare, modificare sau desființare a legilor științifice sau crearea de noi legi științifice. Dimpotrivă, toată această procedură se efectuează în conformitate precisă cu legile naturii și cu legile științei, deoarece orice încălcare, chiar și cea mai mică, a legilor naturii nu ar face decât să tulbure lucrurile și să facă procedura inutilă.
Același lucru trebuie spus despre legile dezvoltării economice, legile economiei politice — fie în perioada capitalismului, fie în perioada socialismului. Și aici, legile dezvoltării economice, ca și în cazul științei naturii, sunt legi obiective, reflectând procese de dezvoltare economică care au loc independent de voința omului. Omul poate descoperi aceste legi, să le cunoască și, bazându-se pe ele, să le folosească în interesul societății, să ofere o direcție diferită acțiunii distructive a unora dintre legi, să restrângă sfera lor de acțiune și să permită un domeniu mai deplin altora. legi care își forțează drumul în prim-plan; dar nu le poate distruge sau crea noi legi economice.
Una dintre trăsăturile distinctive ale economiei politice este că legile ei, spre deosebire de cele ale științelor naturii, sunt impermanente, că ele, sau cel puțin majoritatea, funcționează pentru o perioadă istorică determinată, după care dau loc unor noi legi. Aceste legi nu sunt însă desființate, ci își pierd valabilitatea din cauza noilor condiții economice și pleacă din scenă pentru a da loc unor legi noi, legi care nu sunt create de voința omului, ci care iau naștere din noile legi economice. conditii.
Se face referire la Anti-Dühring a lui Engels, la formula sa care spune că, odată cu abolirea capitalismului și socializarea mijloacelor de producție, omul va obține controlul asupra mijloacelor sale de producție, că va fi eliberat de jug. al relaţiilor sociale şi economice şi să devină „stăpânul” vieţii sale sociale. Engels numește această libertate „aprecierea necesității”.[1] Și ce poate însemna această „apreciere a necesității”? Înseamnă că, cunoscând legile obiective („necesitatea”), omul le va aplica cu deplină conștiință în interesul societății. De aceea, Engels spune în aceeași carte:
„Legile propriei sale acțiuni sociale, aflate până acum față în față cu omul ca legi ale naturii străine de el și care îl domină, vor fi apoi folosite cu deplină înțelegere și astfel stăpânite de el.”[2]
După cum vedem, formula lui Engels nu vorbește deloc în favoarea celor care cred că sub socialism legile economice existente pot fi abolite și create altele noi. Dimpotrivă, cere nu abolirea, ci înțelegerea legilor economice și aplicarea lor inteligentă.
Se spune că legile economice au un caracter elementar, că acțiunea lor este inavertibilă și că societatea este neputincioasă împotriva lor. Nu este adevarat. Este a face un fetiș al legilor și pe tine însuți sclavul legilor. S-a demonstrat că societatea nu este neputincioasă împotriva legilor, că, cunoscând legile economice și bazându-se pe ele, societatea își poate restrânge sfera de acțiune, le poate folosi în interesul societății și le poate „valorifica”, la fel ca în cazul forțelor naturii și legile lor, la fel ca în cazul revărsării râurilor mari citat în ilustrația de mai sus.
Se face referire la rolul specific al guvernului sovietic în construirea socialismului, care se presupune că îi permite să desființeze legile existente ale dezvoltării economice și să „formeze” altele noi. Și asta este neadevărat.
Rolul specific al guvernului sovietic se datora a două împrejurări: în primul rând, că ceea ce trebuia să facă guvernul sovietic nu era să înlocuiască o formă de exploatare cu alta, cum a fost cazul în revoluțiile anterioare, ci să desființeze total exploatarea; în al doilea rând, că, având în vedere absența în țară a oricăror rudimente gata făcute ale unei economii socialiste, a trebuit să creeze noi forme socialiste de economie, „pornind de la zero”, ca să spunem așa.
Aceasta a fost, fără îndoială, o sarcină dificilă, complexă și fără precedent. Cu toate acestea, guvernul sovietic a îndeplinit această sarcină cu credit. Dar a realizat-o nu pentru că ar fi distrus legile economice existente și a „format” altele noi, ci doar pentru că s-a bazat pe legea economică că relațiile de producție trebuie în mod necesar să se conformeze caracterului forțelor productive. Forțele productive ale țării noastre, în special în industrie, aveau caracter social, forma de proprietate, în schimb, era privată, capitalistă. Bazându-se pe legea economică conform căreia relațiile de producție trebuie în mod necesar să se conformeze caracterului forțelor productive, guvernul sovietic a socializat mijloacele de producție, le-a făcut proprietatea întregului popor și, prin urmare, a desființat sistemul de exploatare și a creat forme socialiste de economie. Dacă nu ar fi fost această lege și dacă guvernul sovietic nu s-ar fi bazat pe ea, nu și-ar fi putut îndeplini misiunea.
Legea economică pe care relațiile de producție trebuie să se conformeze în mod necesar cu caracterul forțelor productive și-a forțat de mult timp în prim-plan în țările capitaliste. Dacă până acum nu a reușit să-și forțeze drumul în aer liber, este pentru că întâmpină o rezistență puternică din partea forțelor învechite ale societății. Aici avem o altă trăsătură distinctivă a legilor economice. Spre deosebire de legile științelor naturii, în care descoperirea și aplicarea unei noi legi se desfășoară mai mult sau mai puțin lin, descoperirea și aplicarea unei noi legi în domeniul economic, afectând, așa cum o face, interesele forțelor învechite ale societății, se întâlnesc cu cea mai puternică rezistență din partea lor. O forță, o forță socială, capabilă să depășească această rezistență, este așadar necesară. La noi, o astfel de forță era alianța clasei muncitoare și a țărănimii, care reprezentau majoritatea covârșitoare a societății. Nu există încă o astfel de forță în alte țări capitaliste. Așa se explică secretul de ce guvernul sovietic a putut să spargă vechile forțe ale societății și de ce în țara noastră legea economică, conform căreia relațiile de producție trebuie neapărat să se conformeze caracterului forțelor productive, a primit deplin amploare.
Se spune că necesitatea dezvoltării echilibrate (proporționale) a economiei naționale în țara noastră permite guvernului sovietic să desființeze legile economice existente și să creeze altele noi. Asta este absolut neadevărat. Planurile noastre anuale și cincinale nu trebuie confundate cu legea economică obiectivă a dezvoltării echilibrate, proporționale a economiei naționale. Legea dezvoltării echilibrate a economiei naționale a apărut în opoziție cu legea concurenței și anarhiei producției sub capitalism. A luat naștere din socializarea mijloacelor de producție, după ce legea concurenței și anarhia producției își pierduseră valabilitatea. A devenit operativă pentru că o economie socialistă poate fi condusă numai pe baza legii economice a dezvoltării echilibrate a economiei naţionale. Aceasta înseamnă că legea dezvoltării echilibrate a economiei naționale face posibil ca organismele noastre de planificare să planifice corect producția socială. Dar posibilitatea nu trebuie confundată cu realitatea. Sunt două lucruri diferite. Pentru a transforma posibilitatea în realitate, este necesar să studiem această lege economică, să o stăpânim, să înveți să o aplici cu deplină înțelegere și să alcătuiești astfel de planuri care să reflecte pe deplin cerințele acestei legi. Nu se poate spune că cerințele acestei legi economice sunt reflectate pe deplin de planurile noastre anuale și cincinale.
Se spune că unele dintre legile economice care funcționează în țara noastră sub socialism, inclusiv legea valorii, au fost „transformate”, sau chiar „transformate radical”, pe baza economiei planificate. De asemenea, este neadevărat. Legile nu pot fi „transformate”, cu atât mai puțin „radical” transformate. Dacă pot fi transformate, atunci pot fi desființate și înlocuite cu alte legi. Teza că legile pot fi „transformate” este o relicvă a formulei incorecte conform căreia legile pot fi „abolite” sau „formate”. Deși formula potrivit căreia legile economice pot fi transformate este deja actuală la noi de mult timp, ea trebuie abandonată de dragul exactității. Sfera de acțiune a acestei sau acelea legi economice poate fi restrânsă, acțiunea sa distructivă – adică, desigur, dacă este susceptibilă de a fi distructivă – poate fi evitată, dar nu poate fi „transformată” sau „abolită”.
În consecință, atunci când vorbim de „subjugare” forțelor naturale sau forțelor economice, de „dominare” a acestora etc., aceasta nu înseamnă că omul poate „desființa” sau „forma” legi științifice. Dimpotrivă, înseamnă doar că omul poate descoperi legile, să le cunoască și să le stăpânească, să învețe să le aplice cu deplină înțelegere, să le folosească în interesul societății și, astfel, să le subjugă, să asigure stăpânirea lor.
Prin urmare, legile economiei politice sub socialism sunt legi obiective, care reflectă faptul că procesele vieții economice sunt guvernate de lege și funcționează independent de voința noastră. Oamenii care neagă acest postulat neagă de fapt știința și, prin negarea științei, ei neagă orice posibilitate de prognostic - și, în consecință, neagă posibilitatea de a dirija activitatea economică.
Se poate spune că toate acestea sunt corecte și general cunoscute; dar că nu este nimic nou în ea și că i
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează