Tradus din ebraică de Netta Van Vliet
În mijlocul furtunii politice din Israel cu privire la planul „dezangajarea Gazei”, iese la iveală un singur fapt cu adevărat semnificativ: Sharon a primit aprobarea lui Bush de a continua cu planul său pentru zidul din Cisiordania.
În ceea ce privește Fâșia Gaza, planul de dezangajare publicat în ziarele israeliene vineri, 16 aprilie, precizează că în termen de un an și jumătate, ocupația israeliană de acolo ar trebui declarată încheiată. În orice alt aspect, situația va rămâne așa cum este. Palestinienii vor fi închiși din toate părțile, fără nicio legătură cu lumea, decât prin Israel. Israelul își rezervă, de asemenea, dreptul de a acționa militar în interiorul Fâșiei Gaza. (1) Dar, din moment ce fâșia nu va mai fi definită ca un teritoriu ocupat, Israelul nu va fi supus celei de-a patra Convenții de la Geneva. Clauza f a secțiunii I din planul publicat prevede că „mișcarea de dezangajare va înlătura pretențiile despre Israel cu privire la responsabilitatea sa față de palestinienii din Fâșia Gaza”. Cu alte cuvinte, ceea ce Israelul face astăzi, încălcând legea internațională, va deveni legal: ar deveni formal permis să înfometăm oameni și să ucidă pe oricine hotărăște Israelul – de la un copil care aruncă cu pietre până la succesorul unui lider spiritual, el însuși executat un cu luna inainte.
Textul planului mai declară că Israelul va evacua așezările și posturile armatei din interiorul fâșiei. Nu este clar cum s-ar putea realiza acest lucru, având în vedere că intenția declarată este de a menține fâșia sub „controlul securității” complet israelian. La urma urmei, așezarea izolată de la Netzarim (ca și celelalte) a fost fondată tocmai pentru a împărți fâșia în părți separate, permițând astfel controlul ei din interior. Cei care vor, pot crede că Sharon îl va demonta în cele din urmă pe Netzarim. Între timp, însă, Israelul investește în fortificarea sa. La știrile de pe canalul 1 TV din 15 aprilie a fost un interviu cu un colonist destul de relaxat din Netzarim. „Dacă ministrul apărării ne construiește chiar acum un nou gard de securitate”, a spus el, „atunci cu siguranță nimeni nu intenționează să ne evacueze”. În orice caz, poziția convenită de Sharon și Netanyahu și care a fost confirmată în ședința cabinetului din 18 aprilie este că nicio așezare din Fâșia Gaza nu va fi evacuată înainte ca zidul din Cisiordania să fie finalizat.
În ceea ce privește Cisiordania, inovația din acordul Bush-Sharon nu se regăsește la nivelul declarațiilor. În planurile lui Clinton și ale lui Beilin-Abu Mazen, de asemenea, era clar că Israelul nu oferea întoarcerea la linia exactă a granițelor din 1967 și nici o realizare deplină a dreptului la întoarcere. Totuși, acestea erau planuri de negociere – propuneri care așteptau aprobarea poporului palestinian. Acum palestinienii nici nu sunt întrebați. Acum, Israelul și SUA sunt cei care determină faptele pe teren. Israelul marchează țara pe care o dorește și construiește un zid pe acel traseu.
În planul Clinton, teritoriul palestinian care urma să fie anexat Israelului consta în 5-7% din Cisiordania. Dar când traseul actual al planului a fost aprobat pentru prima dată de guvernul anterior Sharon, Shimon Peres, pe atunci ministru de externe, a protestat că le-a jefuit palestinienilor 22% din pământurile lor. De atunci, segmentul de zid care este deja în construcție a fost extins mult mai mult pe pământul palestinian. Potrivit unui raport al ONU din noiembrie 2003, acest segment, care nu includea încă regiunea Ierusalimului, și-a însuşit deja 14.5% din pământul palestinian. Pe acest traseu, Israelul dezrădăcinează zeci de mii de copaci, deposedează fermierii palestinieni de pământul lor și îi împinge în mici enclave între garduri și ziduri, până când, în etapa finală, zidul îi va înconjura din toate părțile, ca în Fâșia Gaza.
În 1969, filozoful israelian Yesayahu Leibovitz a anticipat că în zonele de ocupație „lagărele de concentrare vor fi ridicate de conducătorii israelieni… Israelul va fi un stat care nu ar merita să existe și nu va merita să-l păstreze”. Cât de departe suntem de profeția Leibovitz din fâșia îngrădită din Gaza?
În Cisiordania, situația este încă diferită. De-a lungul traseului zidului are loc acum lupta internă a societății israeliene – între autoproclamații „mântuitori ai pământului” care, oricât de mult pământ ar avea, vor dori mereu mai mult și cei care vor să trăiască în un stat care merită să existe. Pe acel traseu, sunt israelieni care, alături de palestinieni, își pun trupurile în fața buldozerelor și a armatei israeliene.
===============
(1) Planul publicat este disponibil la: http://www.haaretz.com/hasen/pages/ShArt.jhtml?itemNo=416024&contrassID=1&subContrassID=1&sbSubContrassID=0&listSrc=Y.
Iată câteva dintre clauzele pe care se bazează rezumatul din acest paragraf (adăugate cursive):
III: Realitatea securității după evacuare 1. Israelul va supraveghea și păzi învelișul extern pe uscat, va menține controlul exclusiv în spațiul aerian al Gaza și va continua să desfășoare activități militare în spațiul maritim al Fâșiei Gaza. 3. Israelul își rezervă dreptul de bază la autoapărare, inclusiv luarea de măsuri preventive, precum și răspunsul prin folosirea forței împotriva amenințărilor care vor apărea din Fâșia Gaza.
VI. Zona de frontieră dintre Fâșia Gaza și Egipt („Ruta Philadelphi”) În prima etapă, Israelul va continua să mențină o prezență militară de-a lungul liniei de frontieră dintre Fâșia Gaza și Egipt („Ruta Philadelphi”). Această prezență este o nevoie esențială de securitate, iar în anumite locuri este posibil să fie nevoie de extinderea fizică a zonei în care se va desfășura activitatea militară.
XII. Punctul de trecere internațională. 1. Aranjamentele existente vor rămâne în vigoare.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează