Pe măsură ce termen după termen și reper după reper trece și cu toată presiunea impusă de FMI, Administrația SUA, lobby-ul petrolului american și Companiile Internaționale de Petrol (IOC) asupra guvernului irakian, legea petrolului, împotriva tuturor probabilităților, refuză să a fi născut.
În ciuda tuturor încercărilor Consiliului de Guvernare al Ocupației (GC) și a marionetei desemnate de acesta, guvernul lui Allawi, precum și a eforturilor ambelor guverne alese, mai multe termene limită ale SUA/FMI au trecut, inclusiv unul în decembrie 2006, apoi în martie, mai iar cel mai recent în iulie 2007, dar proiectul de lege nici măcar nu a fost prezentat oficial Parlamentului Federal de la Bagdad.
În paralel cu toate aceste termene și repere, am văzut mai multe versiuni ale proiectelor pentru noua lege a petrolului irakian scursă într-un fel sau altul presei internaționale. Acesta include unul în iunie 2006, altul pe 15 ianuarie, apoi pe 15 februarie, 25 iunie și, în final, pe 3 iulie 2007.
Mulți analiști politici internaționali și experți în petrol nu pot înțelege cum o astfel de presiune fără precedent nu poate produce rezultate.
Răspunsul la aceasta se găsește în metodologia utilizată în investigarea motivelor care au stat la baza eșecului Administrației SUA în atingerea obiectivelor.
Analiștii nu trebuie doar să caute influențe externe asupra oricărui plan american în Irak, dar ar trebui să studieze și să analizeze cauzele interne irakiene care afectează succesul sau eșecul planului.
A. Factori și influențe externe:
- Influențele externe au stat în cea mai mare parte, în spatele aprobării unui proiect de lege a petrolului, care va fi primul și majorul pas în privatizarea bogăției petroliere irakiene și va asigura că petrolul va fi produs și comercializat de CIO-uri cu enorm profit pentru ei.
- Nici administrația republicană a SUA și nici democrații nu au avut niciun dezacord cu această politică și au făcut din aprobarea legii petrolului un reper pentru viitoarea strategie a SUA în Irak în cadrul raportului Irakian Study Group.[1]
- FMI a făcut din aprobarea legii petrolului una dintre principalele condiții pentru reducerea datoriilor internaționale irakiene, așa cum a fost declarată la 1 decembrie 2005 în cadrul reuniunilor de la Paris dintre FMI și reprezentanții guvernului irakian.
- IOC-urile au fost unite în aprobarea legii petrolului și nu au existat indicii de la niciunul dintre ei să spună contrariul.
- În plus, trebuie să ne amintim că Irakul este încă sub ocupație americană. Peste 180,000 de trupe americane/multinaționale și peste 50,000 de mercenari activi pun toate tipurile de presiuni asupra guvernului și parlamentului irakian pentru a asigura succesul planurilor petroliere americane.
- Mai multe organizații internaționale care se opun legii petrolului, inclusiv o serie de grupuri de mediu, mișcări anti-ocupaționale și mai multe sindicate internaționale[2] oferă un sprijin vital mișcărilor irakiene împotriva legii petrolului și au avut campanii media foarte pozitive. Cu toate acestea, eficacitatea lor a fost de înțeles limitată, deoarece nu puteau influența puterile decizionale internaționale.
B. Influențe și factori interni:
Există mai mulți factori irakieni în spatele tuturor întârzierilor în aplicarea legii petrolului și aceștia includ:
1. Dezacordul dintre guvernul central și guvernul regional al Kurdistanului cu privire la mai multe aspecte ale legii, inclusiv cine ar trebui să controleze politicile strategice de petrol și ce câmpuri petroliere uriașe ar trebui date CIO-urilor. Guvernul kurd a insistat ca câteva dintre zăcămintele petroliere majore care sunt alocate Companiei Naționale de Petrol din Irak în temeiul anexei 2 a proiectului, să fie mutate în anexa 3 pentru a fi date IOC-urilor.
2. Creșterea gradului de conștientizare și presiune a publicului irakien – gradul de conștientizare a publicului a crescut considerabil în ultimul an împotriva legii petrolului. Am văzut creșterea presiunii publice din cauza:
· O conștientizare sporită de către public a organizațiilor societății civile irakiene, a sindicatelor, în special a IFOU („Federația Irakiană a Sindicatelor Petroliere”[3]), a experților în domeniul petrolului[4], a economiștilor și a presei irakiene cu privire la amenințarea legea petrolului asupra viitorului suveranității națiunii, ceea ce a sporit în consecință opoziția față de lege.
· Tot mai mulți parlamentari cer ca legea să fie studiată cu atenție înainte de aprobarea ei. Parlamentul irakian a intrat în vacanța de vară fără a discuta despre legea petrolului, dar până acum singurii membri care se opun în mod deschis legii petrolului sunt parlamentarii din Mișcarea lui Sadr și unii membri individuali din „Acordul Irakian”, Partidul Dawa și niște parlamentari independenți.
· „Consiliul Shuraa de Stat”, care este cea mai înaltă funcție juridică din Ministerul Irakian al Justiției, a transmis, la 25 iulie 2007, 13 comentarii juridice cu privire la „Proiectul de lege pentru petrol și gaze” guvernului irakian. Principalele puncte au inclus necesitatea de a reînființa mai întâi Compania Națională a Petrolului Irakian, care a fost dizolvată de regimul Baath în 1987 (în primul lor pas de privatizare a bogăției petroliere a națiunii) înainte ca Legea petrolului și gazelor să fie supusă parlamentului. De asemenea, Consiliul a subliniat importanța rolului de conducere al guvernului central în planificarea politicilor strategice privind viitorul bogăției națiunii în petrol și gaze, în conformitate cu cerințele articolului 111 din Constituția irakiană. Al treilea comentariu esențial al Consiliului a fost recomandarea lor ca toate acordurile cu orice companii petroliere internaționale să fie aprobate de parlamentul irakian.
Comentariile Consiliului au făcut mai dificil pentru guvernul irakian să promoveze proiectul de lege a petrolului prin intermediul parlamentului irakian.
· Cel mai recent sondaj de petrol, care a fost realizat în iunie și iulie 2007 de către KA Research, a arătat că irakienii se opun planurilor de deschidere a câmpurilor petroliere ale țării pentru investițiile străine cu un factor de două la unu (63% se opun la 31% pentru ).
3. Crizele de securitate: din ce în ce mai mulți irakieni pun la îndoială înțelepciunea de a încerca să grăbească legea petrolului și gazelor prin parlament, în timp ce țara se află într-o stare atât de devastatoare.
· Mii de civili nevinovați sunt măcelăriți în fiecare lună din cauza atentatelor sinucigașe ale teroriștilor Al-Qaeda/Baathist, a atacurilor militare ale forțelor de ocupație, a echipelor secrete ale morții controlate de CIA și a ciocnirilor sectare.
· Majoritatea orașelor și orașelor irakiene au fie lipsă, fie lipsuri grave de electricitate, apă curată și alte necesități de bază ale vieții
· Oamenilor le este frică să rămână în patria lor și aproximativ patru milioane sunt strămutate, mulți alungați din casele lor cu forța.
Concluzii:
- Legislația noii legi a petrolului și gazelor din Irak de către parlamentul irakian a devenit cel mai important punct de referință al administrației SUA, al lobby-urilor sale petroliere, al CIO, al FMI și al forțelor de ocupație. Administrația Bush dorește ca această lege să fie adoptată cât mai curând posibil, indiferent de costul pentru poporul irakian.
- Eșecul politicilor SUA în ocuparea Irakului, succesul Partidului Democrat la alegerile din 2006 în controlul ambelor camere legislative din SUA și alegerile prezidențiale de anul viitor au făcut ca administrația Bush și aliații săi să fie mai disperați în încearcă să ajungă la o concluzie cu succes asupra legii petrolului pentru a pregăti terenul pentru o retragere parțială a SUA din Irak, pe durata acestei administrații.
- Acest lucru a condus la o presiune enormă impusă de administrația americană și forțele sale de pe teren în Irak asupra guvernului lui Al-Maliki în ultimele opt luni. Ei au insistat că guvernul ar trebui să continue și să obțină aprobarea acestei legi a petrolului de către parlament, împreună cu legea re-baathificării și alte legi de privatizare, cum ar fi privatizarea industriilor irakiene de prelucrare a petrolului, pe care au reușit să o treacă prin parlament cu trei zile înainte de începutul sesiunii de vară.
- Administrația Bush și ambasadorul lor la Bagdad amenințaseră în mod deschis că vor înlocui guvernul lui Al-Maliki cu un nou guvern, condus de omul lor din Irak - bătrânul baatist, Iyad Allawi. Al-Maliki l-a acuzat deschis pe Allawi, în mai multe discursuri, că a încercat să-și răstoarne guvernul cu ajutorul unor unități ale armatei irakice și a unor generali de securitate, inclusiv șeful forțelor de securitate irakiene, vechiul general baatist Mohammed Al-Shahwani. Acești generali au fost numiți în funcțiile lor în timpul guvernului numit de Allawi de către ultimul administrator oficial al SUA, Paul Bremer, în mai 2004 și încă le primesc ordinele direct de la ambasada SUA la Bagdad.
- Administrația americană a recunoscut că o lovitură de stat militară condusă de SUA nu ar duce la recunoașterea legii de către comunitatea internațională ca fiind legitimă dacă parlamentul ar fi dizolvat. Prin urmare, ei au trecut la o nouă politică, care a implicat interferența directă în procesul politic din Irak prin aliații lor mai de încredere pentru a reorganiza alianța politică pe care se baza guvernul pentru a-și atinge obiectivele. Ei au reușit în cele din urmă să realizeze înființarea unui astfel de front, numit „Frontul moderatilor” la 15 august, între cele două partide principale kurde (KDP și PUK), două dintre partidele șiite (SCIRI și Al- Partidul Dawa — aripa Al-Maliki este numită „Organizația externă”), fiind încă în desfășurare negocieri pentru a convinge frontul Partidului Islamic/Acord – principalul partid sunit – să se alăture acestei noi alianțe.
Administrația americană a precizat că noul guvern irakian are obiective importante de îndeplinit și a enumerat legea petrolului ca primă prioritate și legea re-baatificării ca a doua preocupare principală.
- Afirmația administrației americane că legea petrolului și gazelor va permite tuturor irakienilor să împartă veniturile din petrol nu este mai mult decât o altă pace de dezinformare, deoarece „Legea privind partajarea veniturilor” este o lege separată a veniturilor federale, care este încă în curs de negociere între diferite partide irakiene reprezentând toate sectoarele societății irakiene.
- Administrația SUA este conștientă că timpul nu este de partea lor, mai ales când este vorba de legea petrolului. Acum recunosc că, pe măsură ce mai mulți oameni ajung să înțeleagă legea, acest lucru va crește șansa de înfrângere a acesteia. Acesta a fost principalul motiv din spatele tuturor tentativelor de secretizare care au înconjurat orice informație despre legea petrolului.
Cel mai recent sondaj privind petrolul, realizat în iunie și iulie 2007 de către KA Research, a arătat că marea majoritate a irakienilor (91%) nu s-au simțit suficient de informați cu privire la legea petrolului. Printre acestea se numără cei 33% care au spus că știu puține informații despre lege, 30% care au spus că nu sunt foarte informați și 28% care au declarat că nu știu nimic despre asta.
- Dacă formarea noii alianțe politice de dreapta va reuși, atunci aceasta va crea pentru prima dată circumstanțe periculoase care vor permite ca legea petrolului și gazelor, împreună cu alte repere ale SUA, să fie trecută prin parlamentul irakian în următoarele câteva luni.
Acest pericol este foarte real și ar trebui luat în considerare cu seriozitate de către toate părțile care se opun legii în planificarea lor viitoare.
- Au existat mai multe încercări ale unor grupuri irakiene care se opun legii de a ridica mai multe probleme importante, pentru a preveni aprobarea legii de parlament în viitorul apropiat. Probleme precum această lege ar trebui tratate ca probleme de suveranitate datorită impactului lor asupra viitorului națiunii și, prin urmare, ar trebui să fie adoptate doar printr-un referendum.
- Este timpul ca administrația americană să recunoască că încercările lor de a determina parlamentul irakian să aprobe această lege a petrolului, folosind orice fel de presiuni și amenințări, nu le va garanta șansele de a reuși să pună în aplicare o lege care nu reflectă interesele irakienilor. sub orice formă sau formă, în viitorul apropiat și pe termen lung, așa cum a fost cazul pentru multe dintre planurile lor originale.
- Este dreptul internațional care afirmă că forțele ocupante nu au dreptul de a impune legi care să reflecte numai interesele lor și nu reflectă interesele poporului ocupat și că astfel de legi sunt nule și neavenite dacă orice viitor parlament irakian ales le declară a fi. deci.[5]
note:
1. Munir Chalabi, “Viitorul petrolului irakian, așa cum este propus de Grupul de studiu irakian,” ZNet, 8 ianuarie 2007.
2. Organizații din Marea Britanie: PLATFORMA; Război la dorință; Organizații din SUA: Forumul de politici globale; Institutul de Studii Politice; Schimbarea uleiului internațional; Muncii din SUA împotriva războiului.
3. IFOU, „Federația Irakiană a Sindicatelor Petroliere”, a fost prima care a recunoscut amenințările din cadrul legii și și-a început campania împotriva legii în mai 2005, când a organizat prima conferință la Basra pentru a discuta viitorul industriei petroliere irakiene. și sunt în opoziție cu acordurile de tip PSA.
4. Unii experți în domeniul petrolului irakien au un rol din ce în ce mai important în creșterea gradului de conștientizare a publicului irakian și a membrilor parlamentului irakian. Scrisoarea către parlament a 106 experți irakieni în petrol, tehnocrați este un exemplu de astfel de activități. Experții irakieni în petrol Fouad Alamir și Issam Chalabi conduc campania.
5. Vezi mai multe detalii în analizele din luna februarie 2007 a proiectului de petrol
Legea în articolul meu „Are Irakul nevoie de o astfel de lege a petrolului?,” ZNET, 11 martie 2007.
Munir Chalabi este un analist politic irakian care trăiește în Marea Britanie.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează