sursa: www.kontext-tv.de
„Spre satisfacția Statelor Unite și a aliaților săi, în esență, nu a fost nicio schimbare în principalele centre de producție de petrol, Arabia Saudită și Golf. Dictaturile sunt ferm la locul lor”, spune Noam Chomsky. Au existat încercări ale populației de a se alătura Primăverii arabe, dar au fost reprimate rapid și aspru cu sprijinul Occidentului. Irakul a însemnat o pierdere substanțială pentru Statele Unite. Nu mai urmează ordinele SUA și se află acum sub o influență iraniană semnificativă, de exemplu, în autorizarea aprovizionării guvernului Assad din Siria. Țările din Africa de Nord, cum ar fi Tunisia și Egiptul, au cunoscut câteva succese reale: mult mai multă libertate de exprimare și pentru organizarea muncii. Pe de altă parte, guvernele au fost preluate de forțele islamiste care urmează politicile neoliberale ale Occidentului. Cele două țări aflate sub ocupație militară din regiune, Sahara de Vest și Palestina, au fost ținute imune la Primăvara Arabă. „Revoluția nu este în impas, ci într-o perioadă de așteptare. Cred că va avea loc o schimbare de putere. Este mult mai greu să ignori pur și simplu populațiile așa cum a fost cazul în timpul dictaturilor susținute de Occident. Chiar și în dictaturile petroliere trebuie să acorde o oarecare atenție populațiilor.”
Gaste:
Noam Chomski: Lingvist al MIT, critic și activist american, autor a zeci de cărți despre politica externă a SUA, capitalismul de stat și mass-media, de ex. „Consimțământ de fabricație”, „Profitul asupra oamenilor”, „Hegemonie sau supraviețuire” și „Ocupare”. Chomsky este susținător oficial al Kontext TV.
Transcriptare:
David Goeßmann: Cum au schimbat războaiele din Irak și Afganistan, Primăvara Arabă și schimbarea guvernelor din țările arabe peisajul geopolitic din acea regiune bogată în petrol din Orientul Mijlociu. Mai au SUA controlul asupra resurselor din acea regiune?
Noam Chomski: Spre satisfacția Statelor Unite și a aliaților săi, în esență, nu a fost nicio schimbare în principalele centre de producție de petrol, Arabia Saudită și Golf. Dictaturile sunt ferm în loc, au fost încercări ale populației de a se alătura Primăverii Arabe dar au fost reprimate rapid și dur, cu sprijinul Occidentului, așa că lucrurile sunt în regulă. În alte locuri este o altă poveste. Irakul este, desigur, o ruină totală, una dintre consecințele războiului din Irak nu este prea surprinzătoare, dar a fost, putem vedea, o victorie a apărut când Irakul a fost distrus, SUA au fost aproape învinse, au fost nevoite să abandoneze scopurile războiului. Dar Iranul s-a descurcat bine, așa că Irakul nu este sub controlul Iranului, ci se află sub o influență substanțială iraniană. Este influența externă majoră, ceea ce înseamnă că Irakul cooperează pentru a permite livrările guvernului Assad din Siria și, în general, nu urmează ordinele SUA. Deci aceasta este o pierdere substanțială pentru Statele Unite. S-ar putea discuta despre ce înseamnă aceasta pentru regiune. Țările din Africa de Nord, Tunisia și Egipt, care au fost principalele centre ale Primăverii Arabe, au avut câteva succese reale: mult mai multă libertate de exprimare, mult mai multă libertate de organizare a muncii. Pe de altă parte, guvernele au fost preluate de forțele islamiste care doar o singură dată s-au putut organiza cu adevărat sub dictaturile susținute de Occidentul aflat la putere. Și sunt satisfăcători pentru SUA și Occident, au urmat politicile neoliberale, știți Banca Mondială, politicile de trezorerie ale FMI, care este în primul rând ceea ce îi preocupă SUA, sincer mă îndoiesc că pot rezista revoltelor, revoluțiilor dacă iti place. Nu sunt în impas, dar sunt într-o perioadă de așteptare și bănuiesc că vom vedea mai multe în curând. Indiferent ce va ieși din asta, nu poți prezice mai mult decât ai fi putut prezice ceea ce s-a întâmplat. În alte țări și-a luat propriul curs, mă refer la unele dintre ele despre care nici nu vorbim. Deci, există două țări din regiune care sunt în esență sub ocupație militară, prima este Sahara de Vest, a doua este Palestina. Primăvara Arabă a început de fapt în Sahara de Vest, cu proteste din orașele cort împotriva dominației marocane, au reprimat-o. Este un protectorat al consiliului de securitate, ultima colonie din Africa supusă decolonizării. Franța a intervenit pentru a bloca orice discuție la consiliul de securitate și SUA i-au susținut. Și asta e cam ignorat, nu vezi nimic despre asta. Cealaltă este Palestina și care este ținută imună față de Primăvara Arabă, cel puțin în acțiuni. Dar există multă represiune și am putea vorbi despre ce se întâmplă acolo, dar nu a făcut cu adevărat parte din schimbările care au loc, dacă ceva este regresat acolo.
David Goessmann: Deci nu există o schimbare majoră de putere în lumea arabă?
Noam Chomski: Cred că va avea loc o schimbare de putere. Este mult mai greu să ignori pur și simplu populațiile, așa cum a fost cazul sub dictaturile susținute de Occident, chiar și în dictaturile petroliere trebuie să acorde o oarecare atenție populațiilor. Și, de fapt, în Bahrain, unde a existat o represiune brutală, s-au făcut niște pași încurajatori către reformă și răspunsul la unele dintre cererile populare. Situația a fost destul de gravă pentru o vreme. De-a lungul drumului din Estul Arabiei Saudite, care este o zonă foarte crucială, în mare parte zonă șiită, o mulțime de proteste au fost reprimate foarte violent, acolo este cea mai mare parte a petrolului saudit. Dar pentru moment se află sub control occidental, cel puțin sub control de către forțe care sunt supuse influenței și puterii occidentale.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează