În aceste vremuri de austeritate, este important să ne alipim de memoria noastră istorică, care ne reamintește că politica de reducere agresivă a serviciilor esențiale și sprijinul crucial pe care îl acordă cetățenilor este un atac ideologic asupra noastră tuturor. Un simț al istoriei noastre ne poate aminti de drumul lung către statul bunăstării și de numeroasele femei și bărbați care au luptat de-a lungul secolelor pentru a garanta accesul tuturor la educație, sănătate și alte servicii de bază.
Starea de laissez-faire de la începutul secolului al XIX-lea a fost adesea dezastruoasă pentru zonele urbane cu creștere rapidă. Pe măsură ce migranții în căutarea de muncă se revărsau în orașe, vechiul sistem de sacristie a guvernului local a scârțâit la cusături. Micile parohii care au devenit brusc dens populate nu au putut face față solicitărilor făcute pentru locuințe, aprovizionare cu apă și canalizare. Chiar și spațiul de înmormântare era insuficient. În unele comunități, parohiile locale au lucrat împreună pentru a încerca să gestioneze schimbările economice și sociale uriașe cu care se confruntă. Dar mulți nu au putut face față, așa cum a relevat răspunsurile locale la focarele de holeră din anii 19 și 1830. Mii de oameni au murit, în special în zonele urbane mai sărace, deoarece infrastructura pentru gestionarea unui număr mare de bolnavi și morți nu exista. Cauza principală a multor decese prin boli a fost starea îngrozitoare a canalizării și a aprovizionării cu apă, administrate privat și fragmentat.
Reforma administrației locale din anii 1870 a fost un ou de curat și rezultatul unei serii lungi și complexe de procese. Dar aspectele sale pozitive rămân relevante pentru noi astăzi, în special având în vedere dinamica actuală dintre administrația centrală și cea locală. Autoritățile locale au fost forțate să facă reduceri stricte și externalizează servicii care au fost cândva esențiale pentru scopul și rolul lor. Este o alegere politică să faci asta, nu o inevitabilitate istorică.
Ce contrast cu administrația locală mândră și asertivă care a apărut în unele orașe la sfârșitul secolului al XIX-lea și care poate să-și găsească ecourile din nou. Socialismul municipal, adesea asociat cu reformele lui Joseph Chamberlain din Birmingham, descrie o perioadă de reformă care a inclus curățarea mahalalelor, dezvoltarea salubrității orașului, crearea de spații verzi publice și conversia serviciilor de gaz și apă în utilități publice. Deși ar fi o lungă durată să-l descrii pe Chamberlain ca socialist, ideile sale pentru reforma orașului au fost foarte influente pentru fabieni, care credeau că oferă un model de mediu urban uman și conectat, care a ajutat să pună cetățenii la conducerea propriilor servicii.
Sidney Webb a scris în Socialismul în Anglia în anii 1890, reforma civică a însemnat că aproape jumătate din toți cetățenii din Regatul Unit „consumă deja gaze produse de ei înșiși, ca cetățeni în mod colectiv, în 168 de localități diferite, până la 14 autorități locale au obținut puterea de a împrumuta bani pentru a se angaja [în ] industria gazelor într-un singur an”.
În plus, alimentarea cu apă urbană devenea o problemă publică, 71 de autorități obținând împrumuturi pentru furnizarea acesteia în 1885-86. La fel a fost și rețeaua de tramvai, cu 31 de localități deținând linii, care în acel moment reprezentau un sfert din kilometrajul Regatului Unit. În cooperare, autoritățile locale și comunitățile lor și-ar putea gestiona nevoile mult mai bine decât aranjamentele fragmentare, jumătate private, jumătate filantropice de la începutul secolului.
O versiune mai radicală a socialismului municipal a fost „Poplarismul” din London Borough of Poplar, condus de George Lansbury în 1921. Consiliul Muncii, ales în 1919, a condus un program cuprinzător de reformă socială, inclusiv salariu egal pentru femei și un minim salariul muncitorilor din consiliu. Acest lucru a fost în parte pentru a aborda inegalitățile disperate ale unui cartier foarte sărac într-o perioadă de șomaj ridicat. De asemenea, Consiliul a refuzat să plătească tarifele cerute de autoritățile din Londra, ceea ce ar fi compromis ceea ce ar fi putut cheltui pentru nevoile rezidenților lor. Ei au mărșăluit în semn de protest față de perspectiva de a fi nevoiți să reducă din ceea ce avea nevoie comunitatea lor, sub bannerul „Consiliul districtual al plopului, mărșăluind la înalta instanță și, eventual, la închisoare”.
„Poplarismul” a intrat în lexic pentru a însemna ajutor municipal pentru cei vulnerabili și nevoiași și investiții în servicii și salarii locale; și, de asemenea, pentru a reprezenta acele vremuri în care autoritățile locale se ridică în fața guvernului central pentru drepturile alegătorilor lor. Este o idee mândră, radicală, care arată că autoritățile locale nu acceptă întotdeauna condițiile stabilite de centru și că municipalitatea poate deveni „liberă” atunci când își afirmă nevoile și drepturile comunității sale. Ne putem face viitorul „ca cetățeni în mod colectiv”.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează