Sean O'Grady a scris recent în suplimentul auto plin de reclame al The Independent: „Ca răspuns la numeroasele scrisori pe care le primim criticând o parte din acoperirea noastră, nu facem mașini. Doar scriem despre ei. […] Încercăm să ne concentrăm să le spunem cititorilor noștri despre numeroasele moduri în care vă puteți bucura de automobilism fără a costa pământul (în orice sens).” (O'Grady, „Sport Utility Vehicles: Don't shoot the messenger. Oamenii care cumpără SUV-uri sunt problema, nu industria care le produce, sau chiar presa auto”, The Independent, 7 martie 2006)
O'Grady a continuat:
„De ce atât de defensiv? Pentru că atât de mult din critici gresesc atât de periculos [sic] sensul. Aproape fiecare dintre noi vrea să ajute la salvarea planetei și aproape fiecare dintre noi își dorește transport personal.”
Deci, potrivit jurnalistului auto independent, cine este de vină?
„Inamicii planetei, ipocriții dacă vreți, nu sunt companiile petroliere care rafinează benzina sau companiile de mașini care produc vehiculele, sau jurnaliștii care scriu despre ele sau industria de publicitate care le comercializează sau bancherii care împrumută. noi bani să le cumpărăm. Oamenii de vină sunt cei care cumpără mașini în primul rând, fără de care niciuna din vasta industrie nu ar exista. Acum știi cui să-i scrii scrisori.”
Acesta este un argument ușor pe mai multe planuri. De exemplu, luați în considerare că corporațiile cheltuiesc miliarde anual pentru a-și promova produsele și pentru a crea noi piețe pe tot globul. După cum notează filosoful Mark Kingwell:
„Din punctul de vedere al corporației, cetățeanul ideal este un fel de consumator nebun de rapace [condus de un] fel de versiune psihopatică a interesului propriu.” (Citat în Joel Bakan, „The Corporation”, Constable, Londra, 2004, p. 135)
De asemenea, corporațiile „externizează” costurile de mediu și de altă natură ale produselor lor, minimizând sau evitând reglementările cu complice guvernamentală – astfel încât societatea în ansamblu și planeta însăși să poarte povara.
Cu toate acestea, articolul lui O'Grady este o piesă destul de importantă a jurnalismului în sensul că, până de curând, orice discuție care lega publicitatea, mass-media, corporațiile și colapsul de mediu era pur și simplu în afara agendei mass-media. Este un semn promițător că publicul recunoaște că aceste probleme sunt legate +și+ că ar fi bine să ia act de media.
Un alt exemplu de conexiuni interzise care s-au făcut a fost în programul Start The Week de la BBC Radio 4... înainte de a primi rapid încărcarea. Jacky Law, autorul cărții „Big Pharma” a spus:
„... problemele reale nu sunt acoperite [de mass-media] și încerc să arăt în cartea mea că atunci când o comisie parlamentară ia decizii, nu înseamnă neapărat că acestea sunt adoptate de guvern, deoarece puterea corporativă este doar atât de puternic și avem nevoie de bani corporativi”.
Andrew Marr, prezentatorul programului BBC, a răspuns:
„Dar noi nu vorbim despre asta. Și, desigur, ei sunt foarte des oamenii [adică corporațiile] care fac publicitate în presă și în ziare, în primul rând. Este foarte interesant, genul de lipsă de dezbatere la un moment dat, de exemplu, despre industria auto și viitorul industriei auto. Apoi te uiți la numărul de anunțuri auto și începi să te întrebi dacă există o legătură? N-ar trebui să spun asta, probabil.” („Start The Week”, BBC Radio 4, 16 ianuarie 2006)
Într-adevăr, într-o carieră în presă bine răsplătită – inclusiv perioade prestigioase ca editor politic al BBC și editor al The Independent – Marr a învățat să nu se oprească asupra unor astfel de subiecte.
O scânteie similară de minte a fost rapid stinsă în paginile editoriale ale Independent on Sunday (vezi alerta noastră media, Climate Change – „Bine ați venit pe Marte (sau Coreea de Nord!)”, 31 ianuarie 2006, www.medialens.org/ alerts/06/060131_welcome_to_mars.php).
„Recent, ați calomniat cititorii care protestau împotriva reclamelor din ziarul dumneavoastră legate de combustibili fosili, spunând „o mulțime de puritani, mizerie, bucurii ucigașe, staliniști și întuneric”. („O sticlă de spumă pentru cel mai bun mod de a zbura”, Independent, duminică, 22 ianuarie 2006)
„Și, în rubrica dvs. de astăzi: „M-am gândit că am lăsat această idee să se oprească acum câteva rubrici”, referindu-ne la argumentul tău de paie că respingerea publicității „ne va scoate aproape sigur din afaceri”. („În orice măsură, să rămânem la bunul simț”, 12 februarie 2006).
„Renunți prea ușor la anumite fapte incomode care nu au scăpat din atenția cititorilor tăi: încrederea mare a ziarului tău – într-adevăr toată presa „de calitate” – pe veniturile din publicitate [aproximativ 75 %]. O astfel de dependență este doar unul dintr-o serie de filtre de știri care protejează publicul de adevăruri neplăcute despre puterea statului-corporații în societate. Acest model de propagandă al mass-media mainstream, prezentat de Edward Herman și Noam Chomsky în „Manufacturing Consent” (1988), nu a fost niciodată menționat, cu atât mai puțin discutat în serios, în IoS. De ce nu?
"Aștept cu nerăbdare să ne auzim.
cele mai bune urări,
David Cromwell
Co-editor, Media Lens”
Williams nu a răspuns și de atunci s-a ferit de astfel de subiecte incomode în rubrica sa săptămânală. Între timp, reclamele color pe toată pagina de la „gigant verde” BP continuă să umple paginile Independent. Întâmplător sau altfel, Jeremy Warner, editorul de afaceri al Independent, a apărat ferm BP când a anunțat profituri uriașe de 11 miliarde de lire sterline luna trecută:
„Din perspectivă morală, unii ar considera că este de neapărat să ne sprijinim pensiile prin poluarea planetei. Totuși, din punctul meu de vedere, aceasta pare o utilizare mai bună a banilor decât cea sugerată de NEF [New Economics Foundation], care propune o taxă extraordinară masivă, veniturile care urmează să fie aplicate în primul rând pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie și dacă a mai rămas ceva după aceea, banii pentru a merge la fondul global special creat pentru a ajuta țările sărace să se adapteze la schimbările climatice.”
Warner a explicat ce credea din punctul de vedere al scaunului său de pluș, finanțat de corporații:
„Este o curiozitate continuă a gândirii utopice de acest tip că încă nu a înțeles că piața oferă cea mai bună speranță posibilă de a atinge în cele din urmă aceste scopuri. Sunt deja aruncați mai mulți bani către sursele regenerabile și tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic decât la care sistemul poate face față sau este probabil să producă vreodată o rentabilitate, o stare de fapt care va fi doar accentuată de angajamentul președintelui George Bush privind starea Uniunii de a pune capăt dependenței Americii. la ulei.” (Jeremy Warner, „Nu condamnați țâșnitorul de petrol al BP. Poluator sau nu, aceasta este o companie cu care Marea Britanie trebuie să fie mândră”, The Independent, 8 februarie 2006)
Preluarea declarațiilor liderilor politici la valoarea nominală este o caracteristică definitorie a mass-media corporative. La fel sunt și noțiunile bizare că corporațiile și piețele „libere”, puternic denaturate pentru a servi interesul corporativ, vor „salva omenirea”.
Profesorul de drept Joel Bakan introduce o notă de raționalitate:
„Principiul „interesele cele mai bune ale corporației”, acum un element fix în legile corporative din majoritatea țărilor [obliga] factorii de decizie corporativi să acționeze întotdeauna în interesul corporației și, prin urmare, al proprietarilor acesteia. Legea interzice orice altă motivație pentru acțiunile lor, fie pentru a ajuta lucrătorii, pentru a îmbunătăți mediul sau pentru a ajuta consumatorii să economisească bani.” (Bakan, op. cit., p.37)
Ultima speranță disperată a mass-media care clipește este că schimbarea câtorva scaune în vârful instituției va salva planeta. Astfel, The Independent on Sunday salută recentul buget al „cancelarului verde” Gordon Brown ca „se mișcă în direcția corectă”, indicând că „devine din ce în ce mai implicat în schimbările climatice”.
Editorialul IoS continuă în aceeași ordine de idei:
„El [Brown] realizează că perioada în care speră să fie prim-ministru – până în 2013 – va fi ultima șansă de a o aborda, dacă nu va scăpa de sub control. După cum arată recordul său în ceea ce privește sărăcia mondială, el este tenace și imaginativ atunci când se angajează într-o cauză.” (Editorial, „Gordon și gigantul verde”, Independent, duminică, 26 martie 2006)
„Suveranitatea” pieței, o fixare nesănătoasă asupra „creșterii” economice și intenția benignă a liderilor corporativi și politici sunt articole de credință de nezdruncinat pentru editorii și jurnaliștii media conduși de profit. Nu este de mirare că astfel de profesioniști în media vor risipi pentru totdeauna orice discuție critică asupra politicilor actuale și a posibilelor alternative sănătoase în domeniul „gândirii utopice”.
ACȚIUNEA SUGESTATĂ
Scopul Media Lens este de a promova raționalitatea, compasiunea și respectul pentru ceilalți. În scrisorile către jurnalişti, îndemnăm cu tărie cititorii să menţină un ton politicos, non-agresiv şi non-abuziv.
Scrie-i lui Sean O'Grady de la Independent:
E-mail: [e-mail protejat]
Scrie-i lui Jeremy Warner, editor de afaceri al Independent:
E-mail: [e-mail protejat]
Scrie-i lui Michael Williams, editor adjunct al The Independent on Sunday:
E-mail: [e-mail protejat]
Scrie-i lui Simon Kelner, redactor-șef al The Independent & Independent on Sunday:
E-mail: [e-mail protejat]
Scrie-i lui Andrew Marr, prezentatorul BBC:
E-mail: [e-mail protejat]
De asemenea, trimiteți copii ale tuturor e-mailurilor către Media Lens:
E-mail: [e-mail protejat]
Prima carte Media Lens a fost publicată acum: „Guardians of Power: The Myth Of The Liberal Media” de David Edwards și David Cromwell (Pluto Books, Londra, 2006). La momentul redactării acestui articol (27 martie), nu au existat nicio mențiuni sau recenzii în orice ziar de masă. Pentru mai multe detalii, inclusiv recenzii, interviuri și extrase, vă rugăm să faceți clic aici:
http://www.medialens.org/bookshop/guardians_of_power.php
Acesta este un serviciu gratuit. Cu toate acestea, sprijinul financiar este vital. Vă rugăm să luați în considerare donarea către Media Lens: www.medialens.org/donate
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează