Halda este un pustiu prăfuit. Mulți de deșeuri putrezite ale Bagdadului sunt presărate pe mai multe mile pătrate din capitala rătăcită. Angajati în lupta lor zadarnică pentru a elimina cantitățile nesfârșite de gunoi de pe străzi, camioane de gunoi albastre bubuie prin groapa împuțită, adăugându-și încărcăturile de murdărie.
Hattim, în vârstă de 32 de ani, locuiește în acest pustiu cu familia lui. „Trăim într-o groapă. Trăim o viață proastă. Avem copii și nu avem școală. Nu avem nimic. Cerem noului guvern să aibă puțină grijă de noi. Nu lucruri mari, doar lucruri mici. Transportăm apă cu animale, cu măgari, și nu este apă curată. Nu este apă curată deloc și avem o mulțime de boli.”
Familia lui Hattim, împreună cu alte 35 de persoane, locuiesc case au construit din vechi cutii de ulei de gătit. Noroiul uscat este împachetat între lor pentru a ține departe vântul și praful. În interiorul lor, muștele lor improvizate acoperă totul. A copil de 10 zile doarme cuibărit în pături murdare în timp ce muștele bâzâie peste capul ei minuscul.
Hattim continuă: „Trăim în mlaștini și când Saddam a uscat mlaștinile, ne-a luat fermele și tot și a făcut tabere militare acolo. Și acum, trăim într-o groapă. Omul, care este această creatură sfântă, nu vă puteți imagina trăind într-o groapă. Nici măcar Dumnezeu nu acceptă asta.”
Muste acoperă pereții, tavanul și bâzâie neîncetat în jurul familiei de 6. Cumnata lui Hattim, în vârstă de 40 de ani, Rana, locuiește într-o altă casă făcută din conserve și noroi. Ea intră la Hattim să ceară niște pâine.
Ea își ridică mâinile spre muște și spune: „Muștele sunt mereu cu noi. Avem câteva animale și trăiesc din lucruri din groapă. Nu avem energie electrică și apă. Nimeni nu ne ajută și nu avem salarii. Părinții noștri aveau o fermă și locuiau în sud. Dar când au tăiat apa din mlaștini, ne-am început problemele.”
Exterior Hattim adună mici resturi de lemn și bucăți de plastic din gunoi pentru a face un mic foc pentru a-și încălzi casa. Două fetițe, ale lui nepoate cu murdăria îngrămădită pe față, se joacă cu o bucată veche de anvelopă, aruncând-o înainte și înapoi.
Își ridică privirea la ei jucând înainte de a se plânge de situația lui. „Fratele meu are mulți copii. Unii au cinci și șase ani. Nu am acte pentru nimic și nici măcar nu am carnet de rație. Am o identitate irakiană, care, desigur, nu valorează nimic.”
Unul de-al lui rude, în ciuda situației îngrozitoare de viață, este fericit să i se facă fotografia în timp ce Hattim își întrerupe discuția.
Hattim spune că guvernul interimar a promis o mare asistență pentru familia sa în urmă cu trei luni. „Au spus să așteptați trei luni și vă vom trimite pe Marte”, spune el pentru a sublinia marile promisiuni făcute de guvernul interimar de a ajuta săracii din Bagdad, „Nu, nu vrem să mergem pe Marte, vrem doar un loc pe acest pământ.”
_______________________________________________
Mai multe scrieri, fotografii și comentarii la http://dahrjamailiraq.com
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează