Victoria blocului Netanyahu și înfrângerea stângii nu sunt nici surprinzătoare, nici aspectul influent al alegerilor. A fost un învingător în aceste alegeri – naționalismul religios sionist. Netanyahu va pleca. La fel va fi și Ben-Gvir. Fascismul a venit pentru a rămâne. Nu mai este doar un alt jucător politic pe teren; este o viziune asupra lumii.
Aceasta este o schimbare dramatică, istorică. Fascismul s-a întâmplat. Imaginea de ansamblu este că a intrat cu un scor de 14-0: 14 locuri pentru fascism, 0 locuri pentru stânga. Într-o înfrângere usturătoare. Israelul a adoptat viziunea asupra lumii a celui mai rău dintre dușmanii săi. Să-i spunem așa cum este: Ben-Gvirismul este Kahanismul este fascismul.
Nu am fost surprinși. Eram indiferenți. Am numit „procesele” fascismului în devenire, în speranța că vor continua pentru totdeauna, sau cel puțin nu vor înflori atâta timp cât am fost noi prin preajmă. Dar 14-0 nu este doar o fază; a trecut deja peste toată acea fază. Procesele sunt dinamice. Ei se dezvoltă și avansează, mai întâi la Knesset, apoi la cabinet și apoi la casa ta.
Fascismul este o veche cunoștință. Este aici din 1967, poate înainte. Oamenilor le era rușine să-i spună așa, dar era acolo la fiecare pas, chiar dacă am acceptat-o în tăcere. Astăzi nu este rușine. Fascismul nu mai este un blestem. Astăzi poți numi pe cineva fascist și nu va fi insultat. Numiți-ne fasciști dacă aveți chef, în Otzma Yehudit nu ne interesează, la următoarele alegeri, Yigal Amir va obține un loc pe bilet.
Așa cum l-am legitimat pe Ben Gvir, vom legitima fascismul. Îl vom converti. Vom lua extrema dreapta, vom pune o calotă și franjuri rituale și vom avea fascismul religios sionist. Umberto Eco a definit fascismul și ca o afinitate profundă pentru tradiție, o înțelegere a disidenței ca trădare, o obsesie pentru conspirație și adorarea eroului și a morții. Fascistul religios evreu sionist le are pe toate.
Când extrema dreaptă a ajuns la putere în Italia, nu am intrat în panică și nu i-am chemat pe evrei să vină să locuiască în Israel. Și dacă acum 80 de ani evreii ar fi fost uciși în numele lui? Veți spune că nu ar trebui să comparăm, iar fascismul are și laturile lui frumoase. Vor aprecia patriotismul, vor lăuda disciplina.
Cine este vinovat pentru victoria fascismului aici? Pe termen scurt, televiziunea comercială, iar pe termen lung – sistemul de învățământ. Televiziunea l-a construit pe Ben-Gvir ca un clovn glumeț, un truc inofensiv și i-a oferit o platformă la care niciun politician nu a visat vreodată. Acum, când geniul a ieșit din sticlă, refuză să se întoarcă înăuntru. Nu-ți face griji pentru televiziune, deja se pregătește pentru noii stăpâni, să se închine și să le suge.
Aprecierea fascismului de către televiziunea comercială nu ne-a surprins. Am venit pregătiți. Timp de 75 de ani au driblat fascismul în școli fără să-l spună pe nume. „Dragoste de țară”, „așezare”, „dreapta extremă”. Ne-au învățat că suntem mai buni decât întreaga lume, dar și victimele ei. Datorită legăturii dintre autocompătimire și aroganță, am făcut ceea ce democrația respinge și fascismul acceptă. Fiecare ministru al educației a contribuit la promovarea fascismului. Fiecare curriculum a întărit-o. L-au diluat cu ingrediente menite să-i tulbure esența; „dreptul nostru la pământ” ne-a dat dreptul de a expulza refugiați și a-i chinui pe ocupați. Părinții și-au frecat ochii neîncrezător: s-au culcat cu copii cuminți și s-au trezit cu trupe de șoc. Dacă chiar vor să știe de unde au luat copiii lor acest rău, ar trebui să meargă la școala lor și să citească programa, să verifice ce învață și mai ales ce nu au voie să învețe.
Ei vor înțelege că îi poți învăța pe tinerii de 17 ani despre drepturile omului, dreptate și egalitate în fața legii, atunci când ca soldați li se va cere să zdrobească aceste valori sub picioare. Nu poți preda egalitatea într-o țară cuceritoare și să explici ce este o graniță când nu ai voie să menționezi Linia Verde. Poate că e deja prea târziu. Poate ne-am ratat șansa, iar fascismul nu mai poate fi dezrădăcinat.
Ca orice mișcare fascistă, va folosi instrumente democratice pentru a câștiga; va reflecta viziunea asupra lumii a majorității publicului. Este legitim? Dar poate fi fascismul legitim într-o țară democratică?
Intrarea oficială a fascismului în viețile noastre este adevăratul mesaj al alegerilor. Ei vorbesc despre procesul lui Netanyahu, vorbesc despre serviciul militar al lui Lapid și nu despre elefantul din cameră. Ei se sustrage, îl ignoră. După aceste alegeri, toți trebuie să se întrebe dacă sunt încă mândri că sunt israelieni.
ZNetwork este finanțat exclusiv prin generozitatea cititorilor săi.
Donează