Până în prezent, niciun acord propus nu a susținut promisiunea de a rezolva pretențiile naționaliste/religioase israeliene și palestiniene asupra teritoriilor disputate. Orașul Ierusalim, și în special Orașul Vechi, oferă o demonstrație de revendicări concurente și de nerezolvat pentru suveranitate. Afirmațiile creștine s-au limitat la site-uri bine marcate care se referă la nașterea, viața și moartea lui Isus.
Pretențiile evreilor din Ierusalim s-au concentrat pe Zidul de Vest, identificat ca parte a Templului și Muntelui Templului construit de Solomon. Tradiția musulmană identifică vârful Muntelui Templului drept locul plecării lui Mahomed de pe pământ în cer.
Acum, în secolul 21, tradițiile religioase evreiești și musulmane joacă un rol cheie în lupta politico-naționalistă pentru suveranitate, puternic alimentată de fundamentaliștii religioși din zilele din urmă atât din taberele israeliene, cât și din cele palestiniene.
În afară de considerente seculare – politice, culturale, istorice – pretențiile fundamentaliste musulmane/evreiești de control exclusiv asupra locurilor inseparabile (Zidul de Vest nu este separabil de Muntele Templului) zădărnicesc încercările de a defini granițele suveranităților politice separate, israeliană și palestiniană. Această incapacitate a lăsat fundamentaliștilor religioși din ambele tabere nicio soluție decât să declare pretenții „superioare” pentru control exclusiv în fiecare caz.
La Beit El (literal „Casa lui Dumnezeu”), o așezare în curs de formare lângă Ramallah, unul dintre coloniști este pe deplin conștient de relatarea Cărții Genezei care descrie visul lui Iacov despre scara unui înger către cer chiar în acel loc, cu Dumnezeu spunând: „Ție ți-o voi da și seminței tale țara pe care te culci”. Pe același site, așa identificat, colonistul fundamentalist își spune afirmația: „Acest loc nu l-am luat de la nimeni. Acesta era pământul nostru. Aici era scara lui Iacov. Cum putem lua de la cineva ceva care era deja al nostru?”
Dar populații mari de israelieni și palestinieni nu se află în taberele fundamentaliștilor. Non-fundamentaliştii sunt persoanele cărora le adresez următoarea propunere.
Propun o schimbare formală a suveranității asupra orașului vechi al Ierusalimului. Căci Orașul Vechi este o întruchipare a istoriilor și aspirațiilor religioase, culturale, istorice și politice majore și diverse, o țintă pentru revendicările concurente de nerezolvate de suveranitate și un punct central pentru diverse ambiții de exclusivitate. Controlul asupra Orașului Vechi al Ierusalimului, mărginit de Zidul Antic, trebuie transformat într-un mod care să garanteze accesul tuturor oamenilor la siturile culturale și religioase.
Pentru a obține acest rezultat, propun ca Orașul Vechi să fie declarat Muzeu Internațional, administrat conform unei Carte Națiunilor Unite. Carta respectivă trebuie să prevadă un grup rotativ de, să zicem șapte, administratori internaționali, desemnați de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, fiecare având mandate de cinci ani. Trei dintre cei șapte administratori trebuie să fie adunați din comunitățile israeliene, palestiniene și creștine.
Grupul de Administrator va stabili regulile de administrare internă pentru Muzeu. Cheltuielile administrative pentru Muzeu vor proveni din impozitele pe veniturile persoanelor fizice și organizațiilor sferte în Orașul Vechi. Titlurile de teren sau de facilități pot fi transferate numai, cu aprobarea Administratorilor, altor persoane din comunitatea titularului titlului. Brațul administrativ al administratorilor va fi responsabil pentru furnizarea de energie, apă, eliminarea deșeurilor, siguranța publică, facilități de sănătate publică și pentru asigurarea accesului public la și dinspre facilitățile din zona Muzeului.
Prin aceste mijloace esențiale propun ca Orașul Vechi al Ierusalimului să fie scos din jocul politic. O cartă internațională, care să asigure accesul egal al tuturor la Orașul Vechi, ar semnala posibilitatea unor noi inițiative pentru coexistența pașnică în Israel/Palestina.
Seymour Melman este profesor emerit de Inginerie Industrială, Universitatea Columbia.