Quelli chì i dii amanu morenu ghjovani : cercanu di dì qualcosa ? A causa di una discontinuità inspiegabile in u spaziu-tempu, dumenica aghju fattu 50 anni. Aghju dumandatu à l'autorità pertinenti, ma ùn ci hè nunda chì ponu fà.
Allora aduprà l'occasione per pruvà à spiegà u mondu alienu da quale sò vinutu. Per capisce cumu è perchè simu ora guvernati cum'è noi, avete bisognu di sapè qualcosa di quellu locu stranu.
Sò natu in u terzu livellu di a classa dominante: quelli senza terra o capitale, ma cù salari abbastanza altu per mandà i so figlioli à i scoli privati. A mo scola preparatoria, chì aghju assistitu da l'età di ottu anni, era un locu duru, sempre in u tonu vittorianu. Avemu imbarcatu, è avemu vistu i nostri genitori ogni pochi settimane. Ci eramu indirizzati solu da i nostri cognomi è caninati per i delitti. A disciplina era rigida, a cura pastorale quasi inesistente. Ma era ancu stranamente persu.
Qualchi decennii prima, u rolu di tali scole era chjaru: anu rottu l'attaccamentu di i picciotti à e so famiglie è li riattaccavanu à l'istituzioni - u serviziu coloniale, u guvernu, e forze armate - à traversu chì a classe dirigente britannica prughjettava u so putere. . Ogni annu liberanu in u mondu un quadru di kamikazes, ghjovani fanaticamente dedicati à a so casta è a so cultura.
À l'età di ottu anni, queste istituzioni anu colapsatu (in u casu di u serviziu coloniale), cadutu in altre mani (u guvernu), o ùn eranu più un mezzu primariu per quale u putere britannicu era affirmatu (e forze armate). Tali scoli sò stati boni à rompe l'attachementi, menu boni à creà.
Ma i vechji forme è u vechju pensamentu persistanu. U cappellanu di a scola recitava una preghiera chì principiava « oramai lodemu l’omi famosi ». A maiò parte di quelli ch'ellu hà chjamatu eranu eroi di cunquista coloniali o guerri territuriali. Certi, cum'è Douglas Haig è Herbert Kitchener, eranu allora largamente cunsiderati cum'è criminali di guerra. I nostri dormitori sò stati chjamati dopu à e stesse persone. A storia chì ci hè statu insignatu girava intornu à temi cum'è Gordon di Khartoum, Stanley è Livingstone è u Black Hole di Calcutta. In a geugrafia, i carte anu sempre mostratu assai di u globu culuratu rossu.
U mo secondu internatu era un locu più amable, più liberale. Ma simu stati staccati da u restu di a sucetà cum'è monaci cartusiani. U mondu, quandu avemu statu liberatu in questu, era irrecunnoscibile. Ùn hà micca rapportu cù a nostra apprendimentu o sperienza. U risultatu era a dissonanza cognitiva: un statu assai incunificatu da quale l'esseri umani farà quasi tuttu per scappà. Ci era dui mezi principali. Unu - u più doloroso - era di interrogà tuttu ciò chì pensava chì era veru. Stu prucessu m'hà pigliatu anni: in fatti, ùn hè micca finitu. Era, in prima, assai disruptive à a mo pace di mente è u sensu di sè stessu.
L'altru, cum'è i Republicani americani anu fattu durante a presidenza di Bush, hè di creà a vostra propria realtà. Se u mondu ùn hè micca adattatu à a vostra visione di u mondu, o rinforza a vostra visione di u mondu cun selettività è negazione, o (se avete u putere) pruvate à piegà u mondu per adattà a forma chì piglia in a vostra mente. A maiò parte di u sforzu di i columnisti è editori cunsirvatori, è di certi pulitichi è stòrici, pare esse dedicatu à questi compiti.
In u Origini di u totalitarismu, Hannah Arendt spiega chì i nobili di a Francia pre-rivuluzionaria "ùn si cunsidereghjanu micca cum'è rapprisentanti di a nazione, ma cum'è una casta dirigente separata chì puderia avè assai più in cumunu cù un populu straneru di a stessa sucità è cundizione ch'è cù i so compatrioti. ".
L'annu passatu l'anzianu staffer republicanu Mike Lofgren hà scrittu qualcosa assai simili nantu à e classi dominanti di i Stati Uniti: "l'elite ricche di stu paese anu assai più in cumunu cù i so omologhi in Londra, Parigi è Tokyo chì cù i so citadini americani ... i ricchi si scolleganu da a vita civica di a nazione è da ogni preoccupazione per u so benessiri, salvu cum'è un locu per caccià u saccu A nostra plutocrazia vive avà cum'è i britannichi in l'India coloniale: in u locu è a guverna, ma micca di questu.
A secessione da e preoccupazioni è e norme di u restu di a sucità carattirizza ogni elite ben stabilita. A nostra propria casta dirigente, scola separata, hà cridutu à crede in a ghjustificazione di i conte di fata, vive in un mondu di u so propiu, da quale pò prughjettà u putere senza capisce o mancu nutà e cunsequenze. A rimuzione da a vita di u restu di a nazione ùn hè micca un ostaculu à u desideriu di duminà. In fatti, pare esse assuciatu cù un sensu putente di u dirittu.
Allora s'è vo avete dumandatu cumu u guvernu attuale pò impegnà allegramente in u trasferimentu grossista di ricchezza da i poveri à i ricchi, cumu u so frontbench pò scuzzulà di risa mentre trunca u sustenimentu di a ghjente più povera di stu paese, perchè impegna e truppe à guerre post-coloniale sempre più inutile, quì, pensu, hè parte di a risposta. Parechje di quelli chì ci guvernanu micca in i so cori appartenenu quì. Appartenenu à una cultura sfarente, à un mondu sfarente, chì cunnosci pocu di i so atti, quant’è di quelli chì i soffrenu.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate