Per una strana casu, l'ambasciata americana in Damascu guasgi affronta l'Iraq. Quandu e forze americane ruggiscenu a valle di l'Eufrate per tumbà Saddam Hussein in u 2003, u cuntrastu trà i dui edifici era forte. Una furtizza pruibita chì poche persone vulianu visità stava à un latu di a strada, circundata da bollards di cimentu, schermi antiproiettile è mura alte. Vicinu, un tramindui di vuluntarii ansiosi - Palestiniani, Algeriani, Siriani è Sauditi - s'avanzavanu eccitati o in fila per i visi iracheni per pudè unisce à a lotta per difende a terra araba.
Forse ispiratu da questa effusione di sulidarità pan-araba di base, in quella tappa naziunalista piuttostu chè jihadista, u presidente Bashar al-Assad hà datu una entrevista à a stampa siriana in quale hà spressu a speranza chì l'Americani perdessi a guerra. Era una parolla unica. Nisun altru capu arabu osava dì a listessa cosa. Quandu a Siria era in u cane in u Cunsigliu di Sicurezza di l'ONU sta settimana, ùn aghju pussutu impedisce di ricurdà sta storia di duie ambasciate. U catalogu di lagnanza americani contr'à a Siria cuntene numerosi prublemi, trà i quali u desideriu di Assad per una scunfitta di i Stati Uniti in u 2003 ùn hè mai publicatu. Eppuru, hè difficiule di ùn sente micca chì queste rimarche - valenti certamente, prubabilmente imprudenti - ùn anu micca sempre in cunfurmità cù Washington.
In un certu sensu eranu un puntu di svolta. Sin'à tandu a Siria era stata corteggiata da i guverni occidentali. Dopu à l'9 di settembre, u so capu di l'intelligenza militare, Asef Shawkat, chì hè u cugnatu di Assad è un suspettatu chjave oghje in a morte di l'anzianu primu ministru libanese Rafik Hariri, hà travagliatu strettamente cù l'agenzii antiterroristi di i Stati Uniti. U sustegnu di Siria à Hamas è Hezbollah, chì hè diventatu avà una causa maiò di lagnanza, hè statu tolleratu. A Siria hà occupatu un postu in u cunsigliu di sicurezza di l'ONU è, per a gioia di Bush è Blair, hà sustinutu a risoluzione di mandà ispettori di l'armi à Baghdad in vista di l'invasione di i Stati Uniti in u 11.
A guerra di l'Iraq hà cambiatu e cose da i dui lati. Quandu l'Americani vincìu a prima fase, Assad hà vistu pocu incentive à aiutà. Il s'attendait à être puni. I neocons di Washington anu aghjustatu a Siria à a so lista di "cattivi", videndulu cum'è un scopu più dolce di l'Iran.
L'assassiniu di Rafik Hariri deve esse vistu in questu sfondate. Se i presunzioni di u rapportu Mehlis di a culpabilità siriana sò currette, allora Damascu ùn hà micca solu fattu un sbagliu criminale. Hà fattu un sbagliu internaziunale. Hà apertu a strada per i Stati Uniti per trasfurmà una disputa bilaterale in una battaglia trà Siria è u restu di u mondu, cù u regime di Assad in u dock à u cunsigliu di sicurezza mentre chì l'altri nazioni arabe mantenenu silenziu o urgeu disperatamente à cooperà.
Malgradu l'isolamentu di Siria, certi analisti pensanu chì Assad pò ancu scappà. Argumentanu ch'ellu pò stringe l'investigatori internaziunali, cum'è Gadafy hà fattu quandu a pressione di Lockerbie hè cresciuta, negoziatu nantu à i termini in quale ellu rispetterebbe è da quale tipu di tribunale ogni suspettatu in u casu deve esse pruvatu. A minaccia di sanzioni hè vacca, dicenu, postu chì pochi paesi li volenu, cumpresu u Libanu, chì soffreria ancu economicamente.
Altri dicenu chì a pressione annantu à a Siria hè enormosa, è chì Assad ùn hà micca altra scelta ma di cooperà cù l'ONU sacrificendu i so culleghi di più fiducia è cusì risicate a so propria sopravvivenza se muntanu un colpu contru à ellu. L'omi insinuati in u rapportu Mehlis ùn sò micca a "vecchia guardia", chì eranu vicinu à u babbu di Assad, u fundatore di u regime attuale, è si alluntanò da u so figliolu; l'evidenza suggerisce chì vulianu riduce l'esposizione di Siria in Libanu. I suspettati chjave sò parti di a "nova guardia" - ancu s'ellu ùn hè micca chjaru s'ellu anu tenutu infurmatu u so ghjovanu capu.
U fattore scunnisciutu hè l'effettu di l'ultima crisa nantu à a pulitica interna di Siria. Accelerarà o ritardà a riforma ? Per tutte e so discussioni di demucratizazione in u Mediu Oriente, e dumande di Washington à a Siria riguardanu principalmente a pulitica estera. Assad hà digià dimustratu ch'ellu hè dispostu à riduzzione di u so rolu in Libanu, dopu avè ritiratu tutte e forze siriane sta primavera. S'ellu avia da fà di più per pruvà à bluccà u flussu di vuluntarii arabi chì andavanu à unisce à l'insurrezzione irachena, o caccià i rapprisentanti di Hamas è Jihad Islamicu da Damascu, i Stati Uniti seranu soddisfatti ? Quandu Condoleezza Rice dice chì i Stati Uniti volenu "cambiamentu di cumportamentu" è micca "cambiamentu di regime", significa u cumpurtamentu di Siria in a scena internaziunale.
Assad sà questu, chì hè per quessa chì sempre ghjoca a carta islamista avvistendu chì u peghju seguitarà in Siria s'ellu và. L'amministrazione Bush crede chì sta paura, cum'è per a Palestina, induve Hamas pare chì farà bè in l'elezzioni di ghjennaghju, è in Egittu, induve i candidati à i Fratelli Musulmani puderanu vince decine di sedi parlamentari stu mese. S'ellu ùn pò micca avè i dui, Washington di solitu preferisce i regimi docili à quelli demucratici.
A pulitica domestica di Siria hè in un statu di flussu, è se l'indebilitamentu di u regime Assad per mezu di l'inchiesta Hariri incurage l'uppusizione interna, tantu megliu. Dumenica, circa una decina di partiti laici, cumpresi i panarabisti, alcuni attivisti di sinistra è dui gruppi curdi, anu publicatu una "dichjarazione di Damascu", chì dumandanu l'elevazione di a lege d'urgenza di 42 anni è a liberazione di prigiuneri pulitichi. A Fratellanza Musulmana, da a so sede di l'esiliu, hà subitu appruvatu a dichjarazione, creendu un largu fronte di l'uppusizione chì hè notevolmente simili à ciò chì hè accadutu in Egittu.
Hè certamente u segnu più impressiunanti di l'attività di l'uppusizione da quandu Assad hè ghjuntu à u putere cinque anni fà, è dopu hà lanciatu - è dopu abortu - un modestu prugramma di riformi. L'uppusizione ùn hè micca favurevule per l'abbattimentu di u regime. Parechji volenu un guvernu di unità naziunale in quale i Baathisti mantenenu un rolu maiò.
Davanti à sta turbulenza creativa, i guverni stranieri anu bisognu di ghjucà una manu attenta. U sabre-rattling guidatu da l'America puderia unisce i Siriani daretu à u regime, cum'è hà fattu in Iran. Un attaccu militare americanu seria peghju. U New York Times hà riportatu recentemente chì e forze americane anu attraversatu a fruntiera da l'Iraq in "persecuzione calda" di insurgenti o per attaccà e so presunte case sicure in parechje occasioni. In un scontru e truppe siriane sò state ammazzate. U 1 d'ottobre, u ghjurnale hà dettu, a Casa Bianca hà discututu una varietà di mosse contr'à Siria, cumprese operazioni speciali in u paese.
Queste filtrazioni ponu esse pensate per aghjunghje a pressione annantu à Assad. S'elli portanu à l'attività militare palesa, certamenti vanu à u focu. U fiasco di l'Iraq mostra chì a strada di e Nazioni Unite hè l'unica chì sia cumanda u sustegnu internaziunale è pò travaglià. L'unilateralismu in stile Bush hè una strada pruvata à u disastru.
ZNetwork hè finanzatu solu da a generosità di i so lettori.
Donate